ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2015

Decizia nr. 2254/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19 septembrie 2012 sub nr. x/3/2012 reclamantul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii Camerei Deputaților nr. 30 din 11 septembrie 2012 prin care s-a decis încetarea mandatului său de deputat, al cărui exercițiu a început prin validarea rezultatelor alegerilor generale din noiembrie 2008 în Colegiul nr. 16 din Circumscripția electorală nr. 1 București. La data de 08 noiembrie 2013 pârâta Camera Deputaților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 5569 din 13 noiembrie 2014, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea de ședința din 14 februarie 2014, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea Dosarului nr. 7040/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul din 19 decembrie 2014, Curtea a dispus cererea de repunere pe rol a cauzei. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 3350 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, admite excepția autorității de lucru judecat.

S-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta camera deputaților, ca inadmisibilă. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, rejudecând cauza, pronunțarea unei soluții în sensul anulării Hotărârii nr. 30 din 11 septembrie 2012 a Camerei Deputaților. Procedura în față instanței de recurs Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte constată că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii anexate la fila 15 a dosarului, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3350 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015. Procesat de GGC - GV