ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2015

Decizia nr. 18/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că prima instanță, dispunând admiterea acțiunii reclamanților, a ignorat dispozițiile exprese ale art. 11 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 stipulează în sensul că în anul 2012, îndemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 10 din prezenta ordonanță de urgență.

Raportat la aceste prevederi legale, în mod corect s-a procedat la stabilirea salariului reclamanților prin aplicarea procentelor de 8% începând cu 01 iunie 2012, respectiv de 7,4 % din 01 decembrie 2012, fără a include și drepturile obținute ca urmare aplicării art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Pe de altă parte, reclamanții au beneficiat de decizii individuale de stabilire a salariilor, decizii care nu au fost atacate în contencios administrativ. Față de această împrejurare, refuzul autorității este justificat și se întemeiază pe existența actelor administrative care produc efecte juridice, nefiind desființate.

Prin sentința recurată, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și Fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., în contradictoriu cu pârâta A. Sibiu; a obligat pârâta A. Sibiu să procedeze la recalcularea veniturilor salariale lunare ale reclamanților prin aplicarea procentelor de reîntregire a salariilor prevăzute de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, asupra cuantumului brut al salariilor de bază, respectiv 8 % asupra cuantumului brut al salariilor din luna mai 2012 și 7,4 % asupra cuantumului brut al salariilor din luna noiembrie 2012, așa cum a fost stabilită prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 285/2010 și a obligat pârâta la plata salariilor reîntregite.

Prin decizia pronunțată în soluționarea recursului, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice s-a majorat în două etape, cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Astfel, rezultă că baza la care se aplică procentele mai sus menționate este cuantumul brut al salariilor de bază, avut de reclamanți în luna precedentă acordării majorării, respectiv luna mai 2012 și noiembrie 2012.

În cuantumul brut al salariului se includ și drepturile bănești ale reclamanților ce le erau acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003 și care în virtutea art. 14 din Legea nr. 285/2010, au fost incluse în salariile de bază.

A reținut că, reclamanții desfășurându-și activitatea în aceleași condiții, se impunea ca salariul de bază integral, din luna precedentă aplicării majorării salariale să fie luat ca bază de calcul al acesteia.

Norma susmenționată este, într-adevăr, în conflict cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 de aprobare a O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008, care stipulează că în anul 2012 majorările salariale se stabilesc fără a se lua în calcul drepturile salariale incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Însă, a apreciat că un atare conflict se rezolvă prin aplicarea principiului specialia generalibus derogant. Acest din urmă act normativ, conținând reglementări privind unele măsuri financiare în sectorul bugetar este o normă generală în raport de O.U.G. nr. 19/2012, care reglementând un caz particular este o normă specială, astfel că în virtutea principiului susmenționat se aplică cu prioritate față de norma generală, de la care legiuitorul a înțeles să deroge prin această reglementare.

Împotriva Deciziei nr. 2888 din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/85/2013, au formulat cerere de revizuire B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M. și K.

Cererea de revizuire introdusă la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 mai 2014, conform dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. a fost întemeiată de revizuenți pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenții solicită admiterea cererii de revizuire și anularea Deciziei nr. 2888/2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Au susținut revizuenții că într-o speță identică, respectiv în Dosarul nr. x/2013 - aceeași instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus respingerea recursului declarat de A. Sibiu, menținând hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu, fiind vorba de o pricină care a avut același obiect, aceeași cauză, pârâta fiind identică, iar reclamanții având de asemenea calitatea de funcționari publici în cadrul aceleași instituții.

Ca urmare, în concret s-a ajuns în situația în care o parte din personalul A. a Mun. Sibiu să beneficieze de acordarea drepturilor salariale, conform hotărârii judecătorești rămasă definitivă, (data în Dosar nr. x/2013), calculate la nivelul salariilor de bază avute în luna mai 2012 și respectiv noiembrie 2012, iar altă parte a personalului - respectiv revizuenții, reclamanți în Dosar nr. x/2013, deși aflat în situație identică, să fie privat de aceste drepturi.

În opinia revizuenților, instanța de recurs avea obligația de a lua în considerare noțiunea de putere de lucru judecat.

Noțiune de putere de lucru judecat, incidentă în prezenta cauză, se raportează la faptul că prin soluția data în Dosarul nr. x/85/2013, s-a dat o dezlegare unei probleme juridice (caz în care nu se mai cere tripla identitate de părți, obiect și cauză), existând în mod cert identitate cu problema juridică dedusă judecății în Dosarul nr. x/85/2013.

Au mai susținut revizuenții că acest motiv de revizuire este în concordanță cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat asupra faptului că incertitudinea jurisprudențială contravine principiului securității raporturilor juridice ca element esențial ai preeminenței dreptului și determină reducerea încrederii în justiție. Hotărârile judecătorești, care transpun normele juridice în cazuri concrete, trebuie să țină cont de jurisprudența anterioară, pentru a nu se ajunge în situația ca în ipoteze perfect identice diferite persoane să se regăsească situații diametral opuse.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire;

Analizând cererea de revizuire, Curtea constată următoarele:

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanță de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum și imposibilitatea executării.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de-a două hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ. potrivit cărora „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Or, constată Înalta Curte de Casație și Justiție că revizuenții sunt nemulțumiți de soluția pronunțată de o instanță de recurs, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de o altă soluție pronunțată de aceeași instanță într-o cauză pe care o apreciază aceștia ca fiind identică.

Astfel, prin Decizia nr. 648/2014 din data de 03 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de pârâtul Municipiul Sibiu - A. Sibiu împotriva sentinței nr. 3345/CA din 28 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/85/2013, ca nefondat, in contradictoriu cu intimații N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z. și Y.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între persoane diferite.

În realitate, revizuenții, raportându-se la temeiul de drept invocat, își manifestă nemulțumirea față de o presupusă practica neunitara a instanțelor judecătorești, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M. și K. împotriva Deciziei nr. 2888 din 9 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/85/2013, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.