ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2015

Decizia nr. 2875/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Contextul procesual. Decizia instanței de recurs atacată pe calea revizuirii

Prin Decizia nr. 7231/2014 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de recurenta Direcția Fiscală Locală Sibiu împotriva Sentinței nr. 287/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/85/2013 și în consecință: a casat în tot hotărârea atacată în sensul că: a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. împotriva pârâtei Direcția Fiscală Locală Sibiu.

Împotriva Deciziei nr. 7231/2014 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat cerere de revizuire intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., invocând ca temei legal dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenții susțin că, prin Decizia nr. 7231/2014, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus admiterea recursului declarat de Direcția Fiscală Locală a Municipiului Sibiu, împotriva Sentinței nr. 287/CA/2013 a Tribunalului Sibiu, pe care a casat-o, respingând acțiunea.

Astfel, susțin revizuenții, instanța de recurs a admis poziția exprimată de instituția recurentă, care a susținut că în aplicarea prevederilor O.U.G. 19/2012 a procedat corect atunci când la aplicarea procentelor de recuperare a reducerilor salariate a procedat la diminuarea salariilor de bază cu sumele introduse în salarii conform Legii nr. 285/2010.

O atare soluție de respingere a acțiunii, admisă inițial de Tribunalul Sibiu, nu numai că a determinat o greșită interpretare și aplicare a legii, dar a condus la o situație care apreciem că se încadrează în dispozițiile pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., atâta vreme cât într-o speță identică - respectiv în Dosarul nr. x/2013 - aceeași instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus respingerea recursului Direcției Fiscale Locale a Municipiului Sibiu, menținând hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu. Este vorba de o pricină care a avut același obiect, aceeași cauză, pârâta fiind identică, iar reclamanții având de asemenea calitatea de funcționari publici în cadrul aceleiași instituții, angajați în posturi identice sau similare.

Ca urmare, în concret s-a ajuns în situația în care o parte din personalul Direcției Fiscale Locale a Municipiului Sibiu să beneficieze de acordarea drepturilor salariale, conform hotărârii judecătorești rămasă definitivă, (dată în Dos. x/2013), calculate la nivelul salariilor de bază avute în luna mai 2012 și respectiv noiembrie 2012, iar altă parte a personalului - respectiv subsemnații, reclamanți în dos. x/2013 - deși aflați în situație identică să fie privați de aceste drepturi. O atare stare de lucruri constituie o situație discriminatorie și total inacceptabilă, atâta timp cât legea este aceeași pentru toate subiectele de drept vizate, iar norma legală trebuie să fie aplicată în mod egal, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație.

Situația defavorabilă creată, față de ceilalți colegi care deja beneficiază de acordarea drepturilor salariale, calculate în raport de salariul de bază, în temeiul hotărârii definitive pronunțată în dos. nr. x/85/2013, se subsumează ipotezei prevăzute de pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., atâta vreme cât nici situația de drept și nici cea de fapt din Dosarul nr. x/85/2013 nu diferă cu nimic de cea din Dosarul nr. x/85/2013.

Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuenții-reclamanți.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuentă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă, adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.735).

În cauză, Înalta Curte constată că:

- Prin Decizia civilă definitivă nr. 648 din data de 3 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/85/2013 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu împotriva Sentinței nr. 3345/CA din 28 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/85/2013.

În acest dosar, părțile litigante au fost: pârâtul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu în contradictoriu cu reclamanții-intimați N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X. și Z..

- Prin Decizia civilă definitivă nr. 7231 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/85/2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, a admis recursul formulat de recurenta Direcția Fiscală Locală Sibiu împotriva Sentinței nr. 287/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/85/2013 și în consecință: a casat în tot hotărârea atacată în sensul că: a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. împotriva pârâtei Direcția Fiscală Locală Sibiu.

Din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză.

Reclamanții din cele două cauze sunt diferiți.

Or, justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice și care ar conține dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, situație care evident nu se regăsește în prezenta cauză.

În al doilea rând, Înalta Curte remarcă faptul că se invocă spețe similare și soluțiile pronunțate în acestea, însă existența unei practici judiciare conturate într-o anumită materie nu poate reprezenta un motiv de revizuire.

Pe de altă parte, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura soluție pe care o poate pronunța instanța, pe temeiul de drept invocat, este aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancțiune pentru încălcarea autorității lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., soluție care nu este de natură a-l procura vreun alt beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăți pe fondul cauzei, cum s-a solicitat.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. împotriva Deciziei nr. 7231/2014 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015 .

Procesat de GGC - ED