ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1794/2016

Decizia nr. 1794/2016 Asupra cauzei de față, în condițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrară pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 8 februarie 2016 sub nr. x/1/2015 (urmare a declinării de competență dispusă prin decizia nr. 57 din 20 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă) revizuentul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1112 din 26 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/103/2014 de Curtea de Apel Bacău, despre care a arătat că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 137 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalului Neamț în Dosarul nr. x/32/2006.

Prin decizia nr. 515 din 13 aprilie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/1/2015 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. Pentru a se pronunța astfel, instanța învestită cu cererea de revizuire a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția contrarietății, în condițiile în care prima hotărâre obligă angajatorul la emiterea unei adeverințe din care să rezulte o diferență de salariu, iar în cea de-a doua se contestă decizia prin care Casa de Pensii Județeană refuză să ia în calcul aspectele menționate în adeverințe întrucât drepturile fuseseră valorificate și luate în calcul anterior. Or, din motivarea cererii de revizuire revizuentul critică în fapt aspectele reținute cu autoritate de lucru judecat în decizia nr. 1112/2015 a Curții de Apel Bacău, aspectele de fond statuate cu referire la valorificarea adeverinței, modul de luare în calcul a datelor rezultând din adeverință ca urmare a diminuării pensiei.

Nu este întrunită nici cea de-a doua condiție pentru existența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - existența triplei identități de elemente - aceleași părți, același obiect, aceeași cauza - cele două cauze având atât părți, obiect, dar și cauze diferite. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 453 și urm. noul C. proc. civ., revizuentul A., arătând că decizia nr. 515 din 13 aprilie 2016 nu s-a pronunțat asupra aplicării Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata unor debite provenite din pensii și a Normelor de aplicare a acestei legi, deși s-a solicitat acest lucru atât la Tribunalul Neamț, cât și la Curtea de Apel Bacău.

De asemenea, instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra înscrierii datelor privind sporul de fidelitate, la calculul punctului de pensie, înscrise în adeverința din 30 iulie 2008 eliberată de SC B. SRL și pentru care Casa Națională de Pensii Publice București susține că nu ar fi înscris corect temeiul legal, deși în hotărârea nr. 5677 din 23 septembrie 2013 a acesteia se reține că sporul de vechime și sporul de fidelitate din adeverința sus-amintită au fost luate în calcul prin decizia de pensie nr. 238744 din 26 iunie 2009. Recurentul revizuent mai arată că nu s-a luat în considerare decizia în interesul legii nr. 19/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care prevede că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de caicul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociaie.

În mod greșit Curtea de Apel Bacău a reținut că decizia nr. 1112 din 26 octombrie 2015 nu este contradictorie cu sentința nr. 137/C din 26 ianuarie 2007, întrucât decizia nr. 1112 din 26 octombrie 2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 137/C din 26 ianuarie 2007 în sensul că Tribunalul Neamț a obligat SC C. SA Piatra Neamț să elibereze o nouă adeverință, iar Curtea de Apel Bacău compară cele două adeverințe, din 01 martie 2007 și din 15 noiembrie 2007 și reține că acestea nu sunt identice sub aspectul sumelor înregistrate. Recurentul-revizuent precizează că a invocat și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 privind existența unor înscrisuri noi reprezentate de decizia nr. 313 din 28 aprilie 1981, sentința nr. 137/C din 26 ianuarie 2007 și decizia nr. 128 din 06 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, care, dacă ar fi fost cunoscute la momentul pronunțării deciziei atacate, ar fi condus la o altă soluție.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedai, la data de 7 septembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., inclusiv pe aspectul încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. La data de 21 septembrie 2016 recurentul-revizuent a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a învederat aspecte de fond ale cauzei, a arătat că în mod corect raportorul a apreciat calea extraordinară de atac ca fiind admisibilă și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără a formula apărări cu privire la încadrarea recursului în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 5 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele Potrivit art. 489 alin. (1) noul C. proc. civ. „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art.. 488 pct. 1-8 noul C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Prin decizia recurată, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut neîndeplinirea condiției contrarietății hotărârilor pretins potrivnice, respectiv neîndeplinirea condiției triplei identității (de părți, obicei și cauză) în raport de aceste hotărâri.

Prin recursul promovat, revizuentul arată că prin decizia atacată Instanța nu s-a pronunțat asupra aplicării Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata unor debite provenite din pensii și a Normelor de aplicare a acestei legi; nu s-a pronunțat asupra înscrierii datelor privind sporul de fidelitate, Ia calculul punctului de pensie, înscrise în adeverința din 30 iulie 2008 eliberată de SC B. SRL și pentru care Casa Națională de Pensii Publice București susține că nu ar fi înscris corect temeiul legal, deși în hotărârea nr. 5677 din 23 septembrie 2013 a acesteia se reține că sporul de vechime și sporul de fidelitate din adeverința sus-amintită au fost luate în calcul prin decizia de pensie din 26 iunie 2009; nu s-a luat în considerare decizia în interesul legii nr. 19/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care prevede că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale; în mod greșit reține că decizia nr. 1112 din 26 octombrie 2015 nu este contradictorie cu sentința nr. 137/C din 26 ianuarie 2007,

întrucât decizia nr. 1112 din 26 octombrie 2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 137/C din 26 ianuarie 2007 în sensul că Tribunalul Neamț a obligat SC C. SA Piatra Neamț să elibereze o nouă adeverință, iar Curtea de Apel Bacău compară cele două adeverințe, din 01 martie 2007 și din 15 noiembrie 2007 și reține că acestea nu sunt identice sub aspectul sumelor înregistrate. Rezultă că revizuentul, fără a se raporta Ia considerentele deciziei atacate și la argumentele pentru care a fost respinsă cererea de revizuire, critică, pe calea prezentului recurs, chestiuni legate de fondul cauzei în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată, deducând astfel judecății chestiuni străine de hotărârea obiect al prezentei căi extraordinare de atac.

De asemenea, deși revizuentul învederează că în mod greșit nu s-a reținut contrarietatea celor două hotărâri în raport de care s-a formulat cererea de revizuire, nu motivează în ce modalitate soluția instanței învestită cu analiza cererii de revizuire nu este conformă legii, fără să arate în concret în ce ar consta eroarea de judecată și limitându-se la o simplă afirmație, nesusținută de argumente proprii, care să se poată circumscrie exigențelor dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., ori care să se raporteze la considerentele deciziei recuraie sub acest aspect.

Astfel, prin decizia recurată se reține că „nu există contrarietate între cele două hotărâri judecătorești în condițiile în care prima hotărâre obligă angajatorul la emiterea unei adeverințe din care să rezulte o diferență de salariu, iar în cea de-a doua se contestă decizia prin care Casa de Pensii Județeană refuză să ia în calcul aspectele menționate în adeverințe întrucât drepturile fuseseră valorificate și luate în calcul anterior”. Referitor la această chestiune, revizuentul se limitează la a arăta că în mod greșit Curtea de Apel Bacău compară cele două adeverințe, din 01 martie 2007, respectiv din 15 noiembrie 2007, și reține că acestea nu sunt identice sub aspectul sumelor înregistrate, susținere care nu se raportează însă la concluzia pe care această instanță o expune cu privire la neîndeplinirea condiției triplei identități necesară constatării contrarietății conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Referitor la susținerea potrivit căreia instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unor înscrisuri noi în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., iar art. 509 alin. (1) pct. 5 din același cod a fost invocat prin notele scrise depuse cu prilejul dezbaterilor la care revizuentul a fost prezent și a pus concluzii exclusiv asupra contrarietății de hotărâri, în mod corect această apărare nu a fost avută în vedere, întrucât nu a putut constitui temei juridic al cererii de revizuire, pentru a fi analizată ca atare, fiind invocată în afara cadrului legal al învestirii.

Cum motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele și raționamentele hotărârii a cărei legalitate se contestă, atunci când acestea nu se circumscriu conținutului deciziei recurate, cum este cazul în speță, calea de atac va fi anulată, ca nemotivată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 515 din 13 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de revizuentui A., domiciliat în Piatra Neamț, județul Neamț, împotriva deciziei nr. 515 din 13 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, sector 2, și Casa Județeană de Pensii Neamț, cu sediul în Piatra Neamț, județul Neamț. Fără cale atac. Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2016.