ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 523/2016

Decizia

nr. 523/2016

Deliberând m condițiile aii. 395 alin.

(1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față:

Prin

Decizia civilă nr. 431/CM din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanța a

admis apelul civil declarat de pârâtul A., împotriva sentinței civile nr. 665

din 01 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014,

în contradictoriu cu reclamantul B. și a schimbat în parte sentința apelată. în

sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului

la completarea adeverințelor, menținând restul dispozițiilor cât privește

renunțarea la judecata cererii modificatoare.

Împotriva acestei hotărâri, la data de

27 octombrie 2015, a formulat cerere de revizuire reclamantul B., care a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, sub nr. x/36/2015,

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct, 1 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizucntul a

arătat că în Dosarul nr. x/118/2014 a solicitat obligarea Casei Județene de

Pensii la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverințelor din 17

octombrie 2013 și din 17 iunie 2013.

Instanța a respins cererea motivând că

prin acele adeverințe nu se certifică achitarea contribuțiilor sociale pentru a

putea fi luate în seama la plata pensiei. Față de dezlegarea de drept a

imposibilității fructificării adeverințelor în această formă s-a promovat

Dosarul nr. x/118/2014.

În Dosarul nr. x/118/2014, reclamantul

B. a solicitat obligarea A. să completeze adeverințele din 17 octombrie 2013 și

din 17 iunie 2013, cu mențiunea achitării contribuțiilor de asigurări sociale

și indicarea veniturilor pentru care s-au achitat aceste contribuții.

Prin Decizia civilă nr. 19/AS din 20

ianuarie 2015 Curtea de Apel Constanța a respins cererea moli vând că

solicitarea de completare a adeverințelor este lipsită de suport legal și fără

utilitate practică, deoarece Decizia nr. 308274 din 14 ianuarie 2014 a Casei

Județene de Pensii Constanța este definitivă.

De asemenea, s-a arătat că nu se poate

reține incidența R.I.L., și că aceste adeverințe nu sunt apte sa influențeze

recalcularea dreptului Ia pensie.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanța

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, precum eficiența practică

a demersurilor reclamantului de a își completa adeverințele cu mențiunea plății

contribuțiilor sociale, precum și asupra posibilității fructificării ulterioare

a drepturilor salariale cuprinse în adeverințele din 17 octombrie 2013 și din 17

iunie 2013, după ce Decizia nr. 308274 din 14 ianuarie 2014 a Casei Județene de

Pensii Constanța a rămas definitivă.

Cât privește puterea de lucru judecat

cuprinsă în Decizia civilă nr. 19/AS din 20 ianuarie 2015 apreciază că ea se

răsfrânge și asupra angajatorului, care deși nu a fost parte în acel proces i

se dă o dezlegare unei probleme de drept.

Consideră că atâta timp cât problema

de drept în cele 2 dosare este aceeași, este incident art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., întrucât puterea de lucru judecat se subsumează autorității de lucru

judecat și scopul edictării acestor norme juridice este cel al securității

actelor juridice și al predîctibilității hotărârilor judecătorești,

Este inadmisibil ca un complet să dea

o dezlegare a unei probleme de drept, iar alt complet al aceleiași instanțe sâ

înlăture caracterul definitiv al primei decizii făcând aprecieri de

oportunitate asupra sentinței.

Prin Decizia nr. 30/CM din 19 ianuarie

2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost decimată în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de

revizuire a Deciziei civile nr. 431/CM din 28 septembrei 2015 a Curții de Apel

Constanța, secția I civilă, întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., formulată de revizuentul B.

Cauza fost înregistrată pe roiul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/36/2015 la

data de 09 februarie 2016.

Intimatul a depus întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Înalta Curte, la termenul din 09

martie 2016, a reținut cauza în pronunțare asupra admișibiiității cererii de

revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire, prin

prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată ca nu pot fi

primite susținerile intimatei, formulate prin întâmpinare, referitoare la

inadmisibilitatea cererii de revizuire, constatându-se m aceasta este

nefondată, urmând a fi respinsă ea atare în considerarea argumentelor ce

succed.

Revizuentul a solicitat instanței

anularea deciziei civile nr. 431/CM din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel

Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul A., în temeiul dispozițiilor

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea

acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei

anulare se cere este în contradicție cu Decizia nr. 19/AS din 20 ianuarie 2015

a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/188/2014.

Pentru a fi incidență teza de la art,

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite

condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba

despre hotărâri definitive ale cairo* dispozitive sau considerente decisive ori

decizorii sunt contradictorii, condiție din dispozițiile art. 430 alin. (2) C.

proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce

presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect); hotărârile

contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în

procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se li invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată

de cea dintâi instanță.

Drept urmare, revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a

cărei anulare se cere, să lî încălcat puterea lucrului judecat dat de o altă

hotărâre- ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să

fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași

calitate.

Or, în speță, cauzele soluționate prin

hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părți, obiect și cauză.

Astfel, Decizia nr. 19/AS din 20

ianuarie 2015 a Curții de Apel Constanța. secția I civilă, are ca obiect

cererea formulata de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta C. Constanța

prin care se solicită anularea deciziei de pensionare emisă de către Casa

Județeană de Pensii Constanța și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de

recalculare a pensiei la care să se aibă în vedere valorificarea adeverințelor din

17 octombrie 2013.

În schimb, cea de-a doua hotărâre,

Decizia civilă nr. 431/CM din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța,

secția I civilă, are ca obiect acțiunea formulată de reclamantul B. în

contradictoriu cu pârâtul A. prin care se solicită completarea mențiunilor

adeverințelor din 17 octombrie 2013 și respectiv, din 17 iunie 2013, în sensul

de a se indica dacă (și pentru care din veniturile arătate) au fost plătite contribuțiile

de asigurări sociale.

În consecință, nu sunt îndeplinite

condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru ea cererea de

revizuire să fie admisă.

Pe de altă parte, chiar și în situația

în care s-ar face abstracție de cerința triplei identități de părți, obiect și

cauză, contrar susținerilor revizuentului, cele două instanțe care au pronunțat

hotărârile pretins contradictorii n-au statuat diferit asupra problemei

valorificării adeverințelor din 17 iunie 2013.

Dimpotrivă, cea de-a doua hotărâre,

împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, a valorificat efectul pozitiv ai

autorității de lucru judecat al primei decizii care, respingând cererea

reclamantului de recalculare a pensiei, a statuat asupra datelor consemnate și

a posibilității valorificării adeverințelor din 17 iunie 2013 și din 17

octombrie 2013 în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, fiind cea

care a împiedicat admiterea celei de-a doua pretenții, de completare a acestor

adeverințe.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a

Deciziei civile nr. 431/CM din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția

I civilă, formulată de revizuentul B., domiciliat în Constanța, jud. Constanța,

în contradictoriu cu intimatul A., cu sediul în Constanța, Incinta Port. 1,

județul Constanța. înregistrată la O.N.R.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

09 martie 2016.