ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2017

Decizia nr. 722/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulata de reclamantul A., în contradictoriu cit pârâta B. Constanța, înregistrată pe roiul Tribunalului Constanța la data de 14 aprilie 2016, se solicită revizuirea deciziei (fără număr de înregistrare) din data de 09 iulie 2013, revizuirea adeverinței din 28 martie 2013 și punerea adeverinței în conformitate cu legea arhivelor naționale din 2 aprilie 1996, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind revizuirea și recalcularea drepturilor de pensie cuvenite în baza tuturor înscrisurilor depuse la Dosar nr. x din 08 aprilie 2013, obligarea pârâtei la plata pensiei conform cu cererea depusă la data de 08 aprilie 2013 și plata către Casa de Sănătate a taxelor și impozitelor pentru obținerea cârdului de sănătate de la data de 08 aprilie 2013, obligarea pârâtei ca pentru perioada în care i-au fost încălcate drepturile la pensie și sănătate în urma recalculării să fie aplicat separat indicele de inflație, obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale pe perioada de ia 08 aprilie 2013 până în prezent pentru plata penalităților diferențelor taxe și impozite neachitate, a coșului social în această perioadă, obligarea pârâtei la eliberarea buletinului de calcul cuprinzând punctajul mediu anual conform H.G.

nr. 1550/2004. Prin sentința nr. 1596 din 15 iunie 2016, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. Prin Decizia nr. 676/AS din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva Deciziei nr. 676/AS din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Sa data de 17 februarie 2017. Investită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluția din data de 20 februarie 2017, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) din C. proc.

civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul întocmit în cauză, ia data de 09 martie 2017, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă acestei căi de atac. Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 13 martie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care a solicitat admiterea căii de atac. De asemenea, intimata B. Constanța a depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 03 aprilie 2017, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 09 mai 2017, tară citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă și asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel, în cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. îl reprezintă o acțiune privind asigurările sociale. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C, proc. civ. cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că Decizia nr. 676/AS din data de 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pol folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale sus-menționate, recursul declarat de reclamant este inadmisibil, hotărârea pronunțată de instanța de ape!

fiind una definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 676/AS din data de 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ea inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 676/AS din data de 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică