ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1302/2017

Decizia nr. 1302/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 633 A din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificat prin art. IV pct. 3 din O.U.G. nr. 228/2008 privind sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", ca moment al stabilirii prejudiciului, în raport de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție. În rejudecare, după casare, cu privire ia capătul de cerere privind valoarea prejudiciului cauzat terenului rămas neexpropriat, ca efect al exproprierii; a admis apelul declarat de către pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Sentinței civile nr. 84 din 21 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

A admis apelul declarat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva aceleiași sentințe. A schimbat, în parte, Sentința civilă nr. 84 din 21 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în sensul că: A stabilit valoarea prejudiciului pentru terenul rămas neexpropriat la suma de 66.785,6 euro și a obligat pe expropriator la plata acestei sume în favoarea intimatei contestatoare. A constatat intrate în puterea lucrului judecat următoarele dispoziții ale Deciziei civile nr. 76A din 05 martie 2003, privind cuantumul despăgubirilor de 576.700 euro, despăgubiri pentru suprafața expropriată de 3.134 mp, respingerea cererii de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul constând în deprecierea valorii construcției și respingerea pe fond a capătului de cerere privind prejudiciul cauzat prin pierderea beneficiilor din contractul de închiriere.

A respins solicitarea experților evaluatori de majorare a onorariului de expert. A obligat pe intimata-contestatoare la plata sumei de 2.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert către Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18 aprilie 2017, intimata reclamantă SC A. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 633 A din 17 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivare, a arătat că, în considerentele deciziei, s-a strecurat o eroare materială referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor pentru suprafața de 4.706 mp, zonă de protecție și protecție suplimentară, în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren care a atins potențialul maxim de dezvoltare și întinderea suprafeței de teren pentru care se vor calcula despăgubiri. Petenta a învederat că experții au stabilit că numai suprafața de 1.683,02 mp, din suprafața de 4.706 mp, zonă de protecție și protecție suplimentară, a atins potențialul maxim de dezvoltare, motiv pentru care se impunea acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 3.022,98 mp, și nu pentru suprafața de 1,340 mp, așa cum a reținut instanța de apel.

Prin încheierea din data de 09 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de îndreptare. În motivare, a reținut că stabilirea suprafeței de teren din totalul suprafeței de 4.706 mp (zonă de protecție și de protecție suplimentară), pentru care s-a atins nivelul maxim de dezvoltare, nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 281 și următoarele C. proc. civ. Astfel, curtea a reținut, în considerentele deciziei, că suprafața de teren aferentă construcției este de 3.366 mp, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză topografică. S-a arătat că, pentru întreaga suprafață trebuie să se aibă în vedere potențialul maxim de dezvoltare, nu pentru jumătate, așa cum au reținut experții în evaluare, fără a argumenta în niciun fel motivul pentru care au apreciat că există potențialul maxim de dezvoltare numai pentru jumătate din suprafața de teren ocupată de construcție.

Astfel, instanța de apel a constatat că nu este o eroare materială de calcul a suprafeței pentru care a acordat despăgubiri, din suprafața de 4.706 mp (zonă de protecție și de protecție suplimentară). Împotriva acestei încheieri, petenta SC A. SRL a formulat recurs. În motivare, petenta a susținut că încheierea de ședință este în contradicție cu decizia pronunțată. Astfel, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reținut că suprafața 1.683,02 mp, din suprafața de 4.706 mp, zonă de protecție și protecție suplimentară, a atins potențialul maxim de dezvoltare, motiv pentru care se impunea acordarea despăgubirilor și pentru diferența în suprafață de 3.022,98 mp. Curtea, reluând concluziile raportului în considerentele deciziei, a menționat greșit că se cuvin despăgubiri doar pentru suprafața de teren care a atins potențialul maxim de dezvoltare, de 1.683,02 mp.

Petenta a apreciat că aceasta este o greșeală materială, care poate fi îndreptată în condițiile art. 281 C. proc. civ. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere". Din textul de lege mai sus citat, Înalta Curte reține că noțiunea de greșeală materială are înțelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale.

Prin urmare, greșelile materiale vizate de textul citat sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluției pronunțate de instanță. În cauză, prin cererea de îndreptare eroare materială, petenta a susținut că, prin raportul de expertiză citat de instanță, s-a stabilit o anume suprafață de teren, iar instanța de judecată, cu ocazia motivării hotărârii, preluând concluziile respectivului raport de expertiză, a consemnat o altă valoare, aspect ce păgubește petenta. Înalta Curte constată că petenta reclamă, în realitate, o inadvertență între raportul de expertiză și considerentele instanței de judecată, cu privire la o anume suprafață de teren. Instanța reamintește că aceste chestiuni, care țin de fondul litigiului, nu pot fi puse în discuție pe calea procedurii prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. O eventuală greșeală a instanței, în sensul preluării eronate a unor date tehnice din raportul de expertiză, se poate pune în discuție doar în căile de atac prevăzute de lege. De altfel, petenta a recurat decizia a cărei îndreptare o solicită, iar prin Decizia nr. 903/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, cauza a fost trimisă spre rejudecare, făcând obiectul Dosarului nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, aspect față de care Înalta Curte a avut în vedere și prevederile art 311 alin. (1) C. proc. civ, potrivit căruia "Hotărârea casată nu are nicio putere". În consecință, se constată că, în cauză, curtea de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate, recursul urmând a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SRL împotriva încheierii de ședință din data de 09 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2017. Procesat de GGC - NN