ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1302/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1302/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1302/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 633 A din 17
decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,
a admis sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția
de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 9 alin. (3) din
Legea nr. 198/2004, modificat prin art. IV pct. 3 din O.U.G. nr. 228/2008 privind
sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", ca moment
al stabilirii prejudiciului, în raport de dispozițiile art. 44 alin. (3)
din Constituție.
În
rejudecare, după casare, cu privire ia capătul de cerere privind
valoarea prejudiciului cauzat terenului rămas neexpropriat, ca efect al
exproprierii; a admis apelul declarat de către pârâtul Statul Român prin
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România împotriva Sentinței civile nr. 84 din 21 ianuarie 2011,
pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.
A admis
apelul declarat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Tribunalul București, împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat,
în parte, Sentința civilă nr. 84 din 21 ianuarie 2011,
pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,
în sensul că:
A stabilit
valoarea prejudiciului pentru terenul rămas neexpropriat la suma de
66.785,6 euro și a obligat pe expropriator la plata acestei sume în
favoarea intimatei contestatoare.
A constatat
intrate în puterea lucrului judecat următoarele dispoziții ale
Deciziei civile nr. 76A din 05 martie 2003, privind cuantumul
despăgubirilor de 576.700 euro, despăgubiri pentru suprafața
expropriată de 3.134 mp, respingerea cererii de acordare de
despăgubiri pentru prejudiciul constând în deprecierea valorii
construcției și respingerea pe fond a capătului de cerere
privind prejudiciul cauzat prin pierderea beneficiilor din contractul de
închiriere.
A respins
solicitarea experților evaluatori de majorare a onorariului de expert.
A obligat pe
intimata-contestatoare la plata sumei de 2.100 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată, reprezentând onorariul de expert către Statul Român prin
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18
aprilie 2017, intimata reclamantă SC A. SRL a solicitat îndreptarea erorii
materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 633 A din 17 decembrie
2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă.
În motivare,
a arătat că, în considerentele deciziei, s-a strecurat o eroare
materială referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor
pentru suprafața de 4.706 mp, zonă de protecție și
protecție suplimentară, în ceea ce privește întinderea
suprafeței de teren care a atins potențialul maxim de dezvoltare
și întinderea suprafeței de teren pentru care se vor calcula
despăgubiri.
Petenta a
învederat că experții au stabilit că numai suprafața de
1.683,02 mp, din suprafața de 4.706 mp, zonă de protecție
și protecție suplimentară, a atins potențialul maxim de
dezvoltare, motiv pentru care se impunea acordarea despăgubirilor pentru
suprafața de 3.022,98 mp, și nu pentru suprafața de 1,340 mp,
așa cum a reținut instanța de apel.
Prin
încheierea din data de 09 mai 2017, Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă a respins cererea de îndreptare.
În motivare,
a reținut că stabilirea suprafeței de teren din totalul
suprafeței de 4.706 mp (zonă de protecție și de
protecție suplimentară), pentru care s-a atins nivelul maxim de
dezvoltare, nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 281
și următoarele C. proc. civ.
Astfel,
curtea a reținut, în considerentele deciziei, că suprafața de
teren aferentă construcției este de 3.366 mp, așa cum s-a
stabilit prin raportul de expertiză topografică.
S-a
arătat că, pentru întreaga suprafață trebuie să se
aibă în vedere potențialul maxim de dezvoltare, nu pentru
jumătate, așa cum au reținut experții în evaluare,
fără a argumenta în niciun fel motivul pentru care au apreciat
că există potențialul maxim de dezvoltare numai pentru
jumătate din suprafața de teren ocupată de construcție.
Astfel,
instanța de apel a constatat că nu este o eroare materială de
calcul a suprafeței pentru care a acordat despăgubiri, din
suprafața de 4.706 mp (zonă de protecție și de
protecție suplimentară).
Împotriva
acestei încheieri, petenta SC A. SRL a formulat recurs.
În motivare,
petenta a susținut că încheierea de ședință este în
contradicție cu decizia pronunțată.
Astfel, prin
raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reținut că
suprafața 1.683,02 mp, din suprafața de 4.706 mp, zonă de
protecție și protecție suplimentară, a atins
potențialul maxim de dezvoltare, motiv pentru care se impunea acordarea despăgubirilor
și pentru diferența în suprafață de 3.022,98 mp.
Curtea,
reluând concluziile raportului în considerentele deciziei, a menționat
greșit că se cuvin despăgubiri doar pentru suprafața de
teren care a atins potențialul maxim de dezvoltare, de 1.683,02 mp.
Petenta a
apreciat că aceasta este o greșeală materială, care poate
fi îndreptată în condițiile art. 281 C. proc. civ.
Analizând
recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art.
281 alin. (1) C. proc. civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele,
calitatea și susținerile părților sau cele de calcul,
precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot
fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Din textul de
lege mai sus citat, Înalta Curte reține că noțiunea de
greșeală materială are înțelesul de eroare materială
vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui,
calităților și susținerilor părților, cele de
socoteli sau orice alte greșeli materiale.
Prin urmare,
greșelile materiale vizate de textul citat sunt de ordin formal, strict
procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea
soluției pronunțate de instanță.
În
cauză, prin cererea de îndreptare eroare materială, petenta a
susținut că, prin raportul de expertiză citat de
instanță, s-a stabilit o anume suprafață de teren, iar
instanța de judecată, cu ocazia motivării hotărârii,
preluând concluziile respectivului raport de expertiză, a consemnat o
altă valoare, aspect ce păgubește petenta.
Înalta Curte
constată că petenta reclamă, în realitate, o
inadvertență între raportul de expertiză și considerentele
instanței de judecată, cu privire la o anume suprafață de
teren.
Instanța
reamintește că aceste chestiuni, care țin de fondul litigiului,
nu pot fi puse în discuție pe calea procedurii prevăzute de art. 281
alin. (1) C. proc. civ.
O eventuală
greșeală a instanței, în sensul preluării eronate a unor
date tehnice din raportul de expertiză, se poate pune în discuție
doar în căile de atac prevăzute de lege.
De altfel,
petenta a recurat decizia a cărei îndreptare o solicită, iar prin
Decizia nr. 903/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, cauza a fost trimisă
spre rejudecare, făcând obiectul Dosarului nr. x/2/2016 al Curții de
Apel București, aspect față de care Înalta Curte a avut în
vedere și prevederile art 311 alin. (1) C. proc. civ, potrivit căruia
"Hotărârea casată nu are nicio putere".
În
consecință, se constată că, în cauză, curtea de apel a
făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor
legale invocate, recursul urmând a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SRL împotriva încheierii de
ședință din data de 09 mai 2017 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2017.
Procesat
de GGC - NN