ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1377/2015

Decizia nr. 1377/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2014 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Ploiești, a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, sa dispună anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 102287 din 21 mai 2014 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 65 din 25 iulie 2014, emise de pârâtă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, Ordinul președintelui C. nr. 127/2014, Legea nr. 554/2004.

2.1.

Prin sentința nr. 4061 din data de 8 decembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamant în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

A reținut Tribunalul Prahova că reclamantul a contestat Decizia de soluționare a contestației nr. 65 din 25 iulie 2014 și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 102287 din 21 mai 2014, prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu SC D. SRL în limita sumei de 6.186.741 lei.

Reclamantul contestă actul administrativ sub aspectul existenței unei obligații de plată a impozitului pe profit, T.V.A. și accesorii, în valoare de peste 1.000.000 lei, stabilite în sarcina SC D. SRL și sub aspectul posibilității angajării răspunderii solidare cu acest debitor.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează instanța competentă să soluționeze cauzele în materia contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.

Având în vedere că suma contestată depășește pragul de 1.000.000 lei, tribunalul a constatat că nu este competent material sa soluționeze prezenta cauza, sens în care a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 16 decembrie 2014 sub nr. de Dosar nr. x/42/2014.

La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

2.2. Prin sentința nr. 20 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând, în esență, că

obiectul prezentei cauze constă în anularea Deciziei nr. 65 din 25 iulie 2014 și nr. 102287 din 21 mai 2014, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului cu debitoarea SC D. SRL pentru plata obligațiilor fiscale restante în sumă de 6.186.741 lei, emise de pârâta B. Ploiești.

Decizia nr. 102287 din 21 mai 2014 are ca obiect atragerea răspunderii solidare în conformitate cu prevederile art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc., fără a stabili taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora în sarcina de plată a reclamantului.

Or, în cazul contestării altor acte administrativ-fiscale decât cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, sunt aplicabile normele generale de competență materială care reglementează raporturile procesuale în orice litigiu de contencios administrativ și fiscal, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reținând că actele contestate sunt emise de o autoritatea publică locală, curtea de apel a apreciat că Tribunalul Prahova este instanța competentă să soluționeze cauza ca instanță de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, Înalta Curte constată că demersul judiciar al reclamatului vizează anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 102287 din 21 mai 2014 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 65 din 25 iulie 2014, emise de pârâtă, în drept fiind invocate dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

Problema de drept care trebuie dezlegată în vederea soluționării prezentului conflict negativ de competență, constă în aceea de a stabili dacă prin actele administrative contestate se stabilesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau reprezintă alte acte administrativ-fiscale.

Or, din succesiunea în timp a procedurilor fiscale derulate de autoritatea pârâtă mai întâi împotriva societății debitoare SC D. SRL și ulterior împotriva reclamantului A., rezultă cu evidență că datoriile fiscale bugetare au fost stabilite anterior, prin decizia de impunere și cea de soluționare a contestației administrative emise pe numele societății și care au făcut obiectul cercetării judecătorești în alt dosar, astfel cum chiar reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată.

În speța de față, reclamantul nu mai poate contesta modul de stabilire și cuantumul creanțelor bugetare stabilite în sarcina societății, învestind instanța doar cu examinarea legalității Deciziei nr. 65 din 25 iulie 2014 și nr. 102287 din 21 mai 2014 prin prisma îndeplinirii condițiilor cerute de art. 207 - 208 C. proc. fisc. pentru a putea fi atrasă răspunderea solidară a reclamantului cu societatea debitoare declarată insolvabilă.

În acest context, Înalta Curte constată că deciziile deduse judecății sunt acte administrative emise de organul fiscal teritorial, în baza dispozițiilor art. 27 C. proc. fisc., astfel încât incidente în cauză sunt dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. Ploiești, în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.