ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3306/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată. Prima instanță investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comarnic a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova și Camera de Conturi Prahova, anularea parțială a Deciziei nr. 25 din 22 iulie 2016 (constatările de la pct. 8, 10, 11, 12, 13, 14 și 16 și măsurile de la punctele II.3, II.5 la II.9 II.11), a actelor subsecvente care au stat la baza emiterii deciziei, a încheierii nr. 12 din 30 septembrie 2016 a Camerei de Conturi Prahova, precum și suspendarea executării Deciziei nr. 25 din 22 iulie 2016 până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.1. Prin sentința nr. 869 din 05 mai 2017, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova, invocata din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că excepția necompetenței materiale este o excepție de ordine publică, potrivit art. 129 din C. proc. civ., și trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prezenta cauză are ca obiect contestație formulată în temeiul art. 277 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014, împotriva încheierii emise în soluționarea contestației formulate în temeiul art. 204 și următ. din Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014.

Conform art. 277 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014, împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ, iar conform art. 223 lit. e) din Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014, instanța competentă - în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de Conturi, competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate.

Dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competenta instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Întrucât decizia de impunere nr. 25 din 22 iulie 2016 emisă de intimată, în măsura în care a fost contestată prin prezenta acțiune, privește obligații în sumă mai mare de 1.000.000 RON (punctul 8 din decizie privește suma de 7.624,98 RON, punctul 11 suma de 718.227 RON și penalități aferente de 226.263 RON, punctul 12 suma de 32.550 RON și penalități aferente de 9.768 RON, punctual 13 suma de 62.400 RON și penalități de 8.352 RON, punctual 14 suma de 2.500 RON și penalități aferente de 550 RON, punctual 16 suma de 190.846,87 RON și penalități aferente de 12.517 RON), instanța a constatat că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Ploiești.

În consecință, Tribunalul Prahova, în temeiul art. 132 alin. (3) din Noul C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Ploiești.

2.1. După declinare, la data de 03.08.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul de dosar nr. x/2017.

2.2. Prin sentința nr. 173/2016 din 22.09.2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că dispozițiile art. 223 lit. e) din Hotărârea 155/2014 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, stabilesc competența instanței în ceea ce privește soluționarea litigiilor prin care se contestă actele de control ale Curții de Conturi și anume: în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de Conturi, competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate.

Aceste dispoziții speciale se completează cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care prevăd:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Pentru aceste motive, în baza art. 129, 133 și 134 din Noul C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

După cum s-a precizat anterior, prin cererea dedusă judecății, reclamanta UAT Comarnic a solicitat, în contradictoriu cu Camera de Conturi Prahova și Curtea de Conturi România, anularea parțială a deciziei nr. 25 din data de 22.07.2016 emisă de directorul Camerei de Conturi Prahova, anularea încheierii nr. 12 din data de 30.09.2016 a Camerei de Conturi Prahova, precum și suspendarea efectelor deciziei nr. 25 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Se observă că acțiunea vizează o decizie și o încheiere emise de Camera de Conturi Prahova - autoritate publică județeană.

Prin Hotărârea nr. 155/2014 adoptată de Curtea de Conturi s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Potrivit dispozițiilor art. 223 lit. e) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, instanța competentă - în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de Conturi, competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În raport de această interpretare, Înalta Curte are în vedere criteriul poziționării în cadrul administrației publice a autorității publice emitente a actelor atacate și, în determinarea competenței după materie, constată că dispozițiile art. 223 lit. e), stabilesc competența în funcție de rangul autorității emitente a deciziei contestate, iar aceste dispoziții sunt în concordanță cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, Înalta Curte apreciază că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Prahova, care este o autoritate publică de nivel județean.

În consecință, dând eficiență criteriului poziționării în cadrul sistemului administrației publice, Camera de Conturi Prahova fiind o autoritate publică județeană, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea tribunalului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic și pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2017.