ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2017

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova:

(i) anularea Deciziei nr. 217 din 28 decembrie 2016 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești;

(ii) anularea Deciziei nr. 94868 din 6 octombrie 2016 de angajare a răspunderii solidare a reclamantului, emisă de AJFP Prahova pentru suma de 1.266.448 RON;

(iii) anularea Raportului de Inspecție Fiscala nr. x din 23 februarie 2016 și a Deciziei de Impunere nr. F-PH-42 din 30 martie 2016;

(iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 132 din data de 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut, în esență, că în litigiul de față nu sunt supuse controlului de legalitate acte administrative prin care se stabilesc în sarcina reclamantului taxe și impozite, astfel încât nu se aplică criteriul valoric pentru stabilirea competenței materiale, ci criteriul rangului emitentului, o autoritate publică locală.

2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1737 din 18 septembrie 2017, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamant și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că în cazul actelor administrativ fiscale se aplică criteriul valoric.

A evocat soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul ICCJ la data de 11 februarie 2016, potrivit căreia instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea actelor administrative fiscale de atragere a răspunderii solidare se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prezentului litigiu îi sunt aplicabile regulile de competență instituite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în funcție de criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, iar obiectul litigiului privește o creanță fiscală în sumă totală de 1.266.448 RON.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale, anume Decizia nr. 217 din 28 decembrie 2016 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Decizia nr. 94868 din 6 octombrie 2016 de angajare a răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul S.C. B. S.R.L. Ploiești pentru obligații de plată datorate bugetului general consolidat de către debitoare, în sumă de 1.266.448 RON, a Raportului de Inspecție Fiscala nr. x din 23 februarie 2016 și a Deciziei de Impunere nr. F-PH-42 din 30 martie 2016.

Așa cum reiese din chiar conținutul actelor atacate, acestea sunt emise în temeiul Codului de procedură fiscală, fiind supuse, în ceea ce privește contestarea, procedurii prevăzute de art. 205 și urm. C. proc. fisc.

În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală din Codul de procedură fiscală, în ceea ce privește stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale, acțiunea reclamantului este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii alternative de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

1.criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

2.criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește strict în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

Așa cum a reținut și Tribunalul Prahova, prin soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 februarie 2016, instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea actelor administrative fiscale de atragere a răspunderii solidare se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală.

În consecință, fiind vorba de un litigiu care are ca obiect taxe (obligații de plată datorate bugetului general consolidat) și accesorii ale acestora, reprezentând o creanță în valoare de 1.266.448 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță inițial învestită de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2017.