ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4738/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2020 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ANAF - DGRFP Ploiești - AJFP Prahova, anularea Deciziei 198/27.08.2020 privind soluționarea contestațiilor formulate și a Deciziilor de impunere nr. x/2019 și nr. FPH 337/2019.

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 796/2021 din data de 30 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că, în fapt, reclamanta solicită anularea în totalitate a actelor administrativ fiscale și nu doar pentru anumite sume, astfel că, în raport cu cuantumul sumelor solicitate și cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 121 din data de 5 august 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport cu suma totală contestată de reclamantă, ce cuprinde atât obligațiile fiscale principale, cât și pe cele accesorii acestora, și față de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, atunci când persoana nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu, iar nu cuantumul integral al taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și obligațiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

A mai reținut că sumele a căror realizare o urmărește reclamantul din această cauză sunt în cuantum de:

a) 1.468.048, respectiv: 858.814 RON TVA aferentă reducerilor comerciale și 609.234 RON TVA aferentă exporturilor considerate nejustificate.

b) 98.643 RON reprezentând TVA aferentă perioadei aprilie - iunie 2017, refuzat la rambursare.

c) 1.042.257 RON reprezentând diferență impozit pe profit estimată de instanță, ca rezultat potențial al majorării bazei de impunere cu suma de 6.514.109.

d) 124.148 RON aferentă taxei pe valoarea adăugata stabilită prin Decizia de impunere nr. x/2/20.12.2019;

e) 115.344 RON reprezentând diferența dintre suma de 461.375 RON aferentă obligațiilor fiscale stabilite prin Decizia nr. F-PH 336/2/20.12.2019 și Decizia nr. 187827, prin care au fost reduse penalitățile de 461.375 RON cu suma de 346.031 RON.

f) 1.136 de RON reprezentând diferența dintre penalitățile de nedeclarare emise în Dosarul fiscal nr. x, în sumă de 4.542 RON, aferenta perioadei 30.12.2019-08.01.2020, redusă cu suma de 3.406 RON.

Cumulând sumele de mai sus, a reținut că acestea sunt în cuantum total de 2.849.576 RON, ceea ce atrage competența în primă instanță a tribunalului, fiind inferioară valorii prag de 3.000.000 de RON instituită de alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în raport cu cuantumul pretențiilor deduse judecății.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind anularea Deciziei 198/27.08.2020 privind soluționarea contestațiilor formulate și a Deciziilor de impunere nr. x/2019 și nr. FPH 337/2019.

Potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Controversa ce a condus la nașterea acestui conflict negativ de competență este determinată de modalitatea în care instanțele în conflict au înțeles să se raporteze la cuantumul sumei prag prevăzute de textul de lege de mai sus.

În timp ce Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a raportat la suma totală din actele administrative fiscale atacate, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a avut în vedere doar suma efectiv contestată de reclamantă în prezenta cauză, împreună cu obligațiile fiscale accesorii.

Înalta Curte apreciază că această din urmă abordare este cea corectă, întrucât la stabilirea competenței nu pot fi avute în vedere sumele înscrise în actele administrative atacate ce nu fac obiectul acțiunii a cărei competență de soluționare este pusă în discuție.

Reținând că în cauză operează criteriul valoric pentru stabilirea competenței materiale de soluționare și că valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită este de 2.849.576 RON, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană A Finanțelor Prahova și ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2021.

GGC - NN