ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3208/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/59/2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4 din 17.02.2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecat.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 158 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de pârât și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4 din 17 februarie 2016 emisă de pârâtă, apreciind că măsurile asiguratorii dispuse au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Recursul exercitat

Împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 iunie 2016, a declarat recurs reclamanta A. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând pe fond, să se admită acțiunea cu consecința anulării deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 4 din 17 februarie 2016, emisă de A.J.F.P. Arad.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea pronunțată de prima instanță reprezintă o "eronată aplicare a normelor de drept material".

Cu privire la necompetența materială a A.J.F.P. Arad, instanța de fond a soluționat cauza pe acest aspect fără a avea în vedere că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 375/2005 este încă în vigoare și, ca urmare, instituirea măsurilor asiguratorii contestate în cauză, puteau fi dispuse doar de către D.G.R.F.P. Timișoara. Consecința firească care decurge din încălcarea normelor de competență materială este anularea măsurilor asiguratorii.

Un al doilea argument pentru admiterea recursului și anularea măsurilor asiguratorii este reprezentat de încălcarea dreptului la apărare.

Privarea recurentei de către intimată de a-și expune argumentele în mod util reprezintă o încălcare a dreptului la apărare care a produs prejudicii, în acest fel fiind și jurisprudența C.J.U.E. exprimată prin hotărârea preliminară din afacerea Solvay c. Comisia - C-109/10P.

Cu privire la fondul măsurilor asiguratorii se invocă dispozițiile art. 213 alin. (1) C. proc. fisc. , hotărârea recurată validând o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii care nu satisface exigențele dispozițiilor legale evocate. Astfel, nu se indică care este operațiunea frauduloasă prin care societatea recurentă urmărește să își risipească patrimoniul în vederea îngreunării colectării creanțelor fiscale viitoare.

Prima instanță face referire în considerentele sentinței că se impunea instituirea măsurilor asiguratorii deoarece recurenta ar fi fost angrenată în operațiuni comerciale fictive, dar o astfel de discuție privește fondul cauzei și nu se poate face dovada decât printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fictivității operațiunilor în cauză, argumentele expuse de instanță nefiind valabile.

Suplimentar, așa-zisa fictivitate provine nu din comportamentul fiscal al societății recurente, ci din comportamentul fiscal presupus neadecvat al societăților comerciale partenere care nu și-au îndeplinit obligațiile contabile, declarative sau de plată față de bugetul de stat.

În concluzie, măsurile asiguratorii sunt nelegale și în consecință se impunea anularea Deciziei nr. 4 din 17 februarie 2016 emisă de către A.J.F.P. Arad.

Apărările formulate

Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința recurată fiind temeinică și legală. De asemenea, se invocă excepția lipsei de obiect a recursului față de împrejurarea că Măsurile Asigurătorii contestate s-au transformat în măsuri executorii, fiind emisă Decizia de impunere nr. F-AR 167 din 27 mai 2016.

Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.

Cu privire la motivul de recurs privind necompetența materială a A.J.F.P. Arad, intimata arată că prin Ordinul nr. 2338 din 10 septembrie 2015 al Președintelui A.N.A.F. s-a modificat structura organizatorică a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, conform anexei aflate la dosarul cauzei.

Pe fondul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat, măsurile asiguratorii contestate fiind luate cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Procedura filtru

În procedura de filtru a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a întâmpinării, prin raportare la dispozițiile legale incidente a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 25.04.2017, instanța de recurs a admis în principiu recursul declarat în cauză și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a dispus citarea părților.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor și apărărilor formulate, raportat la dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea Deciziei de Instituire a Măsurilor Asigurătorii nr. 4 din 17 februarie 2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, solicitând instanței să dispună anularea actului contestat, cerere ce a fost respinsă de instanța de fond.

O primă critică formulată în recurs, vizează necompetența materială a Administrației Județene a Finanțelor Publice Arad cu privire la efectuarea controlului inopinat și instituirea măsurilor asiguratorii.

Această critică nu poate fi primită având în vedere dispozițiile H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală așa cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 816/2015, publicată în M. Of. nr. 820/2015.

Potrivit dispozițiilor legale evocate, organizarea și funcționarea Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice se stabilește prin Ordin al președintelui A.N.A.F., iar prin Ordinul nr. 2338 din 20 septembrie 2015 a fost aprobată modificarea structurii organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice Iași, Galați, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca și Brașov, astfel cum este prevăzut în Anexele nr. 1-7 la ordin. Din Anexele la Ordinul nr. 2338/2015 rezultă fără echivoc că A.J.F.P. Arad - emitentul actului contestat are o structură conform anexei la ordinul menționat, în cadrul acestei instituții funcționând Activitatea de Inspecție Fiscală, astfel că activitatea desfășurată, respectiv controlul inopinant și măsurile dispuse, au fost desfășurate cu respectarea dispozițiilor legale ce vizează competența materială, considerentele instanței de fond expuse în hotărârea recurată fiind corecte.

Recurentul susține aplicabilitatea Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 375/2009 și implicit anularea actelor administrative contestate pentru încălcarea normelor de competență dar omite că inspecțiile fiscale efectuate de organele fiscale au ca temei juridic prevederile cu forță juridică superioară, respectiv dispozițiile art. 99 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și ale hotărârilor de guvern care prevăd structura organizatorică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a direcțiilor generale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, respectiv H.G. nr. 520/2013 modificată prin H.G. nr. 816/2015, competența materială a organelor fiscale stabilindu-se prin ordin al președintelui A.N.A.F.

În sensul celor menționate s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2444 din 27 mai 2014.

A doua critică invocată de recurentă, vizează încălcarea dreptului la apărare cu referire și la cauza C.J.U.E. C-109/10P - 25.10.2011 dar omite a arăta că C.J.U.E. s-a pronunțat cu privire la principiul respectării dreptului la apărare de către administrație pentru orice persoană, de a fi ascultat înainte de adoptarea oricărei decizii care ar putea să aducă atingere intereselor sale în cauzele conexe C-129/13 și C-130/13 prin Hotărârea din 3 iulie 2014, parag. 79-80 în sensul că "o încălcare a principiului respectării dreptului la apărare nu conduce la anularea deciziei în cauză decât dacă, fără această încălcare, procedura ar fi avut un rezultat diferit".

De asemenea C.J.U.E., prin aceeași hotărâre, arată că "Principiul respectării dreptului la apărare și în special dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de adoptarea unei măsuri individuale nefavorabile trebuie interpretat în sensul că atunci când destinatarul unei decizii de plată adoptată în temeiul unei proceduri de recuperare ulterioară a unei taxe vamale de import în temeiul Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, nu a fost ascultat de administrație anterior adoptării acestei decizii, dreptul său de apărare este încălcat,chiar dacă acesta are posibilitatea de a-și susține poziția în cadrul unei etape ulterioare a contestației administrative, dacă reglementarea națională nu permite destinatarilor unor astfel de decizii, în lipsa unei audieri prealabile, să obțină suspendarea executării acestora până la eventuala lor reformare".

Este evident că în cauza de față nu se poate reține o încălcare a principiului dreptului la apărare în condițiile în care s-a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-AR 167 din 27 mai 2016, fiind evident că neregularitatea invocată nu putea duce la un alt rezultat cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta recunoaște că a pus la dispoziția organelor fiscale "întregul material documentar pe care îl deține".

De asemenea, în raport de Hotărârea C.J.U.E. menționată se constată că prin reglementarea națională este prevăzută instituția suspendării executării deciziilor luate de organele fiscale.

Ca urmare, Înalta Curte împărtășește punctul de vedere expus de prima instanță, reținând totodată aplicabilitatea în cauză a Hotărârii C.J.U.E. în cauzele conexe C-129/13 C-130/13, cu referire la principiul respectării dreptului la apărare și în special dreptul oricărei persoane de a fi ascultată.

Nu trebuie omis nici faptul că în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze "Instanța națională care are obligația de a asigura efectul deplin al dreptului Uniunii, poate, atunci când evaluează consecințele unei încălcări a dreptului la apărare, în special a dreptului de a fi ascultat, să țină seama de faptul că o astfel de încălcare determină anularea deciziei adoptate la finalul procedurii administrative în cauză numai dacă, în lipsa acestei neregularități, procedura respectivă ar fi avut un rezultat diferit".

Ultimul motiv de recurs vizează fondul cauzei, cu referire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 213 alin. (2) C. proc. fisc.

Este adevărat că potrivit art. 213 alin. (2) C. proc. fisc. "se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea" dar instanța de fond a arătat pe larg considerentele avute în vedere în raport de circumstanțele concrete ale cauzei privind indiciile rezonabile vizând pericolul la care face referire dispozițiile legale evocate, raționamentul instanței fiind corect.

Nu trebuie omise nici dispozițiile art. 213 alin. (7) C. proc. fisc. , care instituie o limitare în timp a efectelor măsurilor asiguratorii în situația în care au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță dar în cauză - Măsurile Asiguratorii contestate s-au transformat în Măsuri Executorii prin emiterea Deciziei de impunere F-AR 167 din 27 februarie 2016.

Ca urmare, nu se poate reține practica Înaltei Curți cu referire la decizia nr. 1937/2017, situația de fapt din cele două cauze fiind diferită, în cauza invocată ca practică judiciară reținându-se printre altele și efectuarea primelor plăți din graficul de eșalonare.

De asemenea nu se poate reține incidența în cauza de față a Hotărârii C.J.U.E. din 19 octombrie 2017 - SC B. SRL - care vizează interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28.11.2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată cu referire la dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată, condițiile de exercitare, etc., măsurile asiguratorii din cauza de față fiind măsuri cu caracter temporar în raport de dispozițiile art. 213 alin. (7) C. proc. fisc. , în cauză reținându-se incidența Hotărârii C.J.U.E. din 3 iulie 2014 în cauzele conexe C-129/13 și C-130/13.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad prin întâmpinare și respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.