ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 198/2017 din 1 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Prefectul Județului Cluj împotriva Sentinței civile nr. 2093 din 04.08.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o în tot în sensul că rejudecând: a admis acțiunea formulată de Prefectul Județului Cluj în contradictoriu cu Consiliul Local al Comunei Florești, S.C. A. S.R.L. și S.C. B. și a dispus anularea H.C.L. nr. 183 din 10.12.2015 și a H.C.L. nr. 17 din 25.02.2016.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 183 adoptată de Consiliul local al Comunei Florești la data de 10.12.2015 s-a aprobat documentația pentru Planul Urbanistic Zonal "Construire trei imobile de locuințe colective D+P+3E+E retras, împrejmuire și branșamente la utilități, situate în localitatea Florești, str. Stejarului fn.

În considerarea că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 56 alin. (6) art. 37, art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 350/2001 respectiv lipsește avizul cerut de norme, recurentul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea hotărârii. Prin H.C.L. nr. 17 din 25 februarie 2016 plângerea a fost respinsă fără a se arăta care sunt argumentele pentru care se înlătura susținerile. Nemulțumit recurentul s-a adresat instanței solicitând anularea Hotărârii Consiliului Local Florești nr. 183 din 10 decembrie 2015 și a Hotărârii Consiliului Local Florești nr. 17 din 25 februarie 2016.

În susținere, recurentul a reiterat argumentele aduse prin plângere arătând, în esență, că documentația PUZ aprobată prin această hotărâre nu are avizul arhitectului șef, fiind astfel adoptată cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii învederându-se că imobilul pentru care a fost aprobat PUZ prin H.C.L. a cărui anulare se cere nu se află în interiorul zonei delimitate ca fiind zonă centrală a localității Florești, zona nu este declarată protejată sau de interes, asupra respectivei zone nu s-a instituit nici un tip de restricție, aflându-se, totodată, în intravilanul localității și prin urmare nu era obligatoriu avizul arhitectului șef.

Instanța a reținut că avizul arhitectului șef este necesar în situația expresă - potrivit Legii nr. 350/2001 art. 22 alin. (2) lit. c), anexa 1 pct. 11, anexa 2 - "Înțeles termeni" - că intenția legiuitorului a fost aceea de a defini zona funcțională de interes despre care se face vorbire la pct. 11 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 350/2001 ca fiind zona cu o importanță deosebită din punct de vedere urbanistic, cu importanță similară zonei centrale a orașului/satului iar în acest context revenea reclamantului obligația de a dovedi că documentația PUZ aprobată prin H.C.L. Florești nr. 183 din 10 decembrie 2015 vizează o zonă funcțională de interes în sensul mai sus arătat, însă reclamantul nu a produs probe care să susțină această ipoteză.

Din prevederile art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 350/2001 rezultă că documentația de urbanism se avizează de către autoritățile competente în situațiile expres prevăzute și anume: zona centrală a orașului, satului precum și alte zone funcționale de interes, zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricție prin acte normative sau documentații în integralitatea lor.

Instanța a mai reținut că prin anexă se cere avizarea documentației și în situația zonelor de protecție, de risc. Zona de protecție sau restrictivă poate fi inclusiv o zonă de protecție sanitară, zona stabilită prin acte normative. În zona supusă PUZ se evidențiază existența fermelor C. Față de atare obiective amplasarea altor construcții - de locuit - nu poate fi făcută la mai puțin de 1000 m, această fiind zona de protecție sanitară delimitată de art. 11 și următoarele din Ordinul nr. 119/2014.

În contextul în care zona se evidențiază a fi funcțional industrială, ferme avicole, iar prin actul normativ se stabilesc distanțe minime de protecție sanitară nu se poate reține că nu ar fi incident art. 22 alin. (2) lit. c) pct. 12 anexă, iar din această perspectivă susținerile intimatei constând în aceea că nu era necesar avizul sunt nefondate.

S-a mai arătat că deși se susține de către intimați că șeful de birou - arhitect se asimilează arhitectului șef, că avizul a fost dat de personalul din aparatul de specialitate, această susținere nu poate fi reținută. Șeful de birou are atribuții specifice și nu se poate substitui arhitectului șef și nici prelua atribuții, competențe expres prevăzute în sarcina arhitectului șef.

Câtă vreme normele prevăd expres care sunt autoritățile competente pentru avizarea documentațiilor, pentru fiecare situație și de vreme ce nu se stabilește expres o delegare a atribuțiilor nu se poate susține ca au fost respectate normele, că avizul este unul în sensul art. 22. Faptul că șeful de birou este arhitect nu poate conduce la concluzia că are aceleași competențe ca ale arhitectului-șef. În lipsa unei prevederi exprese privind competența și a unei delegări cu privire la aceasta pentru zonele menționate nu se poate vorbi de a asimilare și respectiv de o întrunire a cerinței art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 350/2001.

Împotriva Deciziei nr. 198/2017 din 01.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Consiliul Local al Comunei Florești a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că Decizia nr. 198 din 01.02.2017, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj este potrivnică altor trei decizii irevocabile pronunțate de aceeași instanța în dosare identice, și anume Decizia nr. 2237/2016 pronunțată în Dosarul x/2016, Decizia nr. 120/2017 pronunțată în Dosarul x/2010 și Decizia nr. 33/2017 pronunțată în Dosarul x/2010, revizuentul apreciind că este incident motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se menționează că prin cele trei decizii Curtea de Apel Cluj a reținut în mod temeinic și legal faptul că problema de drept care trebuie lămurită în aceste litigii este dacă pentru aprobarea unei documentații PUZ era sau nu necesar avizul arhitectului-șef al județului Cluj, în condițiile în care, la nivelul comunei Horești nu este organizată o comisie tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism și nici nu există funcția publică de arhitect-șef.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 350/2001, Consiliul Județean, prin instituția arhitectului-șef al județului, asigură avizarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului aparținând unităților administrativ-teritoriale din componența județului, conform anexei nr. I.

Pct. 12 din Anexă nu este aplicabil în cauză, în condițiile în care nu s-a dovedit că, în privința zonei pentru care s-a aprobat documentația PUZ, s-a instituit un tip de restricție, prin acte normative sau documentații de urbanism sau că am fi în prezența unei zone protejate.

Prin urmare, rămâne a se analiza în ce măsură este incidență ipoteza prevăzută la pct. 11 din Anexa 1 a Legii nr. 350/2001, respectiv cea de zonă funcțională de interes, în condițiile în care nu se contestă că zona reglementată prin PUZ nu este situată în centrul localității.

Din această perspectivă, Curtea reține că zona funcțională de interes a fost definită la Anexa 2 a Legii nr. 350/2001 ea fiind zonă funcțională cu rol important din punct de vedere urbanistic în evoluția localității, zona funcțională de interes se stabilește de structura de specialitate din subordinea arhitectului-șef și se aprobă de consiliul local, respectiv Consiliul General al Municipiului București, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Această definiție a fost, însă, abrogată prin pct. 41 din O.U.G. nr. 7/2011.

Astfel, în lipsa definirii zonei funcționale de interes, precum și în lipsa oricăror repere ale reclamantului care să conducă la concluzia că am fi în prezența unei astfel de zone, avizul arhitectului-șef nu era necesar pentru aprobarea documentațiilor PUZ .

Prin urmare, este nelegală susținerea conform căreia un astfel de aviz ar fi fost necesar, neavând relevanță din această perspectivă că la nivelul Comunei Florești nu era constituită o comisie specială de amenajare a teritoriului aparținând unităților administrativ-teritoriale.

Prin întâmpinare, Prefectul Județului Cluj a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forței lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeași "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiție nu este îndeplinită.

Înalta Curte constată că revizuentul solicită anularea Deciziei nr. 198 din 01 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, susținând că este în contradicție cu alte trei decizii irevocabile pronunțate de aceeași instanță în dosare identice.

Pentru a putea fi incidență teza din art. 509, alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu, hotărârile să nu fi fost pronunțate în același dosar, ci în dosare diferite și în cea de-a doua cauză să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Or, în prezenta speță cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părți, obiect și cauză.

Astfel, Decizia nr. 198/2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj are ca obiect cererea formulată de Prefectul Județului Cluj în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Florești, S.C. A. S.R.L. și S.C. B. prin care se solicită anularea H.C.L. nr. 183 din 10 decembrie 2015 și H.C.L. nr. 17 din 25 februarie 2016.

În schimb Decizia nr. 2237 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj are ca obiect cererea formulată de Prefectul Județului Cluj în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Florești, D. și E. prin care se solicită anularea H.C.L. nr. 187 din 10 decembrie 2015 și H.C.L. nr. 20 din 25 februarie 2016.

Decizia nr. 120 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj are ca obiect cererea formulată de Prefectul Județului Cluj în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Florești și F. prin care se solicită anularea H.C.L. nr. 149 din 15 octombrie 2015 și H.C.L. 15 din 25 februarie 2016.

Decizia nr. 33 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj are ca obiect cererea formulată de Prefectul Județului Cluj în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Florești, G. și H. prin care se solicită anularea H.C.L. nr. 182 din 10 decembrie 2015 și H.C.L. nr. 18 din 25 februarie 2016.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția identității cauzei și obiectului cererilor de chemare în judecată, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecății, care este diferit în aceste litigii.

C. proc. civ., în cadrul condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire mai impune, pe lângă îndeplinirea elementelor autorității de lucru judecat și condiția potrivit căreia, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța a omis să se pronunțe asupra ei.

Textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea excepției autorității de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu și, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe, poate să fie admisă cererea de revizuire.

Condiția impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată nu îndeplinește condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, formulată de intimatul Prefectul Județului Cluj.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Consiliul Local la Comunei Florești împotriva Deciziei civile nr. 198/2017 din 01.02.2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN