ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3927/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Oradea, reclamantul A. a formulat acțiune în contencios administrativ, în calitate de persoană vătămată, în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională, solicitând chemarea în garanție a Avocatului Poporului, în apărarea dreptului vătămat și a interesului legitim lezat prin nerespectarea dreptului garantat de constituție cu privire la petiții; lezarea interesului legitim privat garantat de art. 51 alin. (1) și (4) din Constituția României, cu aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție; lezarea interesului legitim privat rezultat din aplicarea necondiționată a prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 31 alin. (2) din Constituția României.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea de ședință din data de 9.10.2017 pronunțată în dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamantul A. a formulat recurs, criticând ca nelegală soluția dată. A arătat că instanța de fond a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei, însă în susținerea garanțiilor date de Constituție, prevederile Legii nr. 47/1992 instituie dreptul justițiabilului de a invoca excepțiile de neconstituționalitate în fața unei instanțe în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Ca atare, apreciază recurentul că permisiunea juridică generală a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prin formularea "oricare ar fi obiectul acestuia" nu permite instanței în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate să aprecieze limitativ obiectul unui litigiu și să determine legal care sunt excepțiile definite de termenul "oricare" folosit de legiuitor.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurrent și constatând că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale aplicabile, va menține hotărârea instanței de fond și, în consecință, va respinge recursul formulat ca nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Condițiile de admisibilitate desprinse din acest text de lege, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele:

- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o lege în vigoare;

- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale;

- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în fața instanței de judecată;

- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către una dintre părțile din proces.

Cât privește condiția existenței unei legături între dispozițiile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte reține că în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta nu este îndeplinită, motiv pentru care soluția instanței de fond va fi menținută, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Excepția de neconstituționalitate este mijlocul procedural pus la dispoziția oricărei părți dintr-un proces pendinte de a susține, în fața Curții Constituționale, vătămarea drepturilor sale prin incidența, în cauza sa, a unui text de lege considerat a fi neconstituțional.

Dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale, respectiv art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd următoarele:

"Art. 1 - (3) Curtea Constituțională este independentă față de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi."

Obiectul demersului judiciar al recurentului îl reprezintă apărarea dreptului vătămat și a interesului legitim lezat prin nerespectarea dreptului garantat de constituție cu privire la petiții; lezarea interesului legitim privat garantat de art. 51 alin. (1) și (4) din Constituția României, cu aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție; lezarea interesului legitim privat rezultat din aplicarea necondiționată a prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 31 alin. (2) din Constituția României.

Or, dispozițiile legale invocate ca fiind neconstituționale, respectiv prevederile art. art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 nu au legătură cu obiectul cauzei, întrucât întotdeauna sesizarea cu excepția de neconstituționalitate trebuie să aibă întotdeauna legătură cu soluționarea cauzei, iar formularea din textul legal "oricare ar fi obiectul acesteia" vizează de fapt obiectul cererii de chemare în judecată al reclamantului, legiuitorul arătând expres că poate fi formulată excepția de neconstituționalitate a unui text dintr-o lege sau ordonanță, indiferent de obiectul cauzei în care s-a ridicat, referindu-se la faptul că poate fi formulată în oricare proces civil, penal, de contencios administrativ și fiscal, însă condiția este ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În aceste condiții, în care se cere sesizarea Curții Constituționale cu o excepție vizând o dispoziție legală ce nu este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte va reține că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate referitoare la existența unei legături între obiectul excepției și soluționarea cauzei, întrucât Curtea nu poate reține ca având legătură cu cauza dispoziția referitoare la reglementarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2017.