ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2019

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 419 din 10 mai 2019, Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă, a respins cererea de suspendare a recursului, a admis excepția tardivității recursului, constatând nulitate recursului. Recursul formulat în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (2) C. proc. civ. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată această excepție, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unui recurs formulat împotriva unei soluții de respingere ca inadmisibile a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicat, dacă excepția este inadmisibilă, instanța va respinge cererea, iar hotărârea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că reclamanta a declarat recurs, trimis prin poștă la data de 13 mai 2019, în condițiile în care hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 10 mai 2019 și, față de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 12 mai 2019. Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 atrăgând aplicarea prevederilor C. proc.

civ., conform cărora va fi respins, ca tardiv. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 419/CA/2019-R din 10 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019. GGC - CL