ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3063 din 7.09.2018 Curtea de Apel Oradea a admis excepția lipsei de interes a recursului împotriva încheierii din 24.05.2018, excepție invocată din oficiu, și în consecință a respins ca lipsit de interes recursul declarat de către recurentul A. împotriva încheierii din 24.05.2018 pronunțată de Tribunalul Bihor. A constatat nulitatea recursului declarat de recurentul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, împotriva Sentinței nr. 1005 din 31.05.2018 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menținut-o în totul, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea acesteia.

Prin Decizia nr. 4001/CA/2018-R pronunțată în data de 3 decembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă și a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, împotriva Deciziei nr. 3063 din 7.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, pe care o menține în totalitate.

Recursul formulat în cauză

Împotriva Deciziei nr. 4001/CA/2018-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs la data de 17 decembrie 2018, recurentul-reclamant A., care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea excepției, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și înaintarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ., respectiv a dispozițiilor art. 56, art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 40 C. proc. civ. spre soluționare instanței constituționale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unui recurs formulat împotriva unei soluții de respingere ca inadmisibile a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicat, dacă excepția este inadmisibilă, instanța va respinge cererea, iar hotărârea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că reclamantul a declarat recurs la data de 17 decembrie 2018, în condițiile în care hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 3 decembrie 2018 și, față de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 5 decembrie 2018.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 atrăgând aplicarea prevederilor C. proc. civ., conform cărora va fi respins, ca tardiv.

De asemenea, se reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., privind prorogarea termenului, întrucât data de 05.12.2018 cade într-o zi lucrătoare a săptămânii (vineri). În cadrul motivelor de recurs s-a menționat formal faptul că recursul ar fi fost declarat în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., această susținere nefiind însoțită de înscrisuri care să dovedească acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 4001/CA/2018 - R din data de 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV