ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2782 din 6 aprilie 2017, Judecătoria Oradea, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor la 7 iulie 2017.
Prin Decizia nr. 2421/CA/A din 13 noiembrie 2017, Tribunalul Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă, față de natura civilă a litigiului.
Prin Decizia nr. 276/A din 14 martie 2018, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis apelul formulat de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței civile nr. 2782 din 6 aprilie 2017, pronunțate de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate. A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 113.960 RON, reprezentând despăgubiri - obligații cu reținere la sursă pentru perioada 01.01.2005 - 31.07.2008, cu dobânzi și penalități, în condițiile art. 119, art. 120 și art. 120
1
din O.G. nr. 92/2003, până la data plății, respingând în rest pretențiile.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și pârâta A..
Prin încheierea din 25 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a suspendat, în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., judecarea recursului până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce a vizat dacă "Recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite anterior publicării deciziei, recursuri nesoluționate până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 (1 octombrie 2018), devin admisibile sau își mențin caracterul inadmisibil rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României cât privește producerea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A. la 25 octombrie 2018 (data depunerii la oficiul poștal). Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 7 noiembrie 2018, sub nr. x/2016*/a1, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 10.
Prin rezoluția completului din 12 noiembrie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Conform dovezii de înmânare aflate la dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, la 19 noiembrie 2018. Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., în cauză, a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin raport s-a reținut că, deși încheierea din 25 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016 este susceptibilă de recurs, conform dispozițiilor art. 414 alin. (1) din C. proc. civ. și potrivit aspectelor statuate prin Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în Dosarul nr. x/2016, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că motivele invocate nu se circumscriu ipotezelor expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
De asemenea, prin raport s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-pârâtă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, pentru soluționarea recursului, și că această cerință poate fi complinită prin depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea raportului, conform art. 33 alin. (2) din actul normativ menționat, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
Totodată, acesteia i s-a pus în vedere că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 42 din același act normativ.
Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la 2 aprilie 2019, cu mențiunea de a formula, în scris, puncte de vedere asupra concluziilor reținute de raportor în cuprinsul acestuia.
Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.
Recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor instanței privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, datorate pentru soluționarea recursului.
Prin rezoluția din 23 aprilie 2019, s-a stabilit termen de judecată la 8 mai 2019, pentru soluționarea recursului în complet de filtru, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte va analiza cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."
Conform prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) din același act normativ, se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei
Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."
Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.
În speță, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâta A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-pârâtă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, pentru soluționarea recursului, și că această cerință poate fi complinită prin depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea raportului, conform art. 33 alin. (2) din actul normativ menționat, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
Totodată, acesteia i s-a pus în vedere că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 42 din același act normativ.
Conform dovezii de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat recurentei-pârâte la 2 aprilie 2019.
Aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței cu privire la obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, datorate pentru soluționarea recursului.
De asemenea, recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2019.