ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 743/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursul de față, reține următoarele:

Circumstanțele cauzei

I. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 05.04.2017, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților, în solidar, la repararea prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 1.072.597 RON, la care urmează a se calcula obligații accesorii în temeiul Codului de procedură fiscală.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pârâții au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 și urm. din Legea nr. 87/1994 (Legea nr. 241/2005), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., etc.

Se arată că în calitate de administratori, respectiv de complici ai administratorilor, în perioada septembrie 2002 - ianuarie 2003 s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, în sensul că S.C. D. S.R.L. Oradea a vândut către diferite societăți comerciale combustibil M ca motorină. Facturile fiscale erau însă fictive, realizându-se o sustragere de la plata taxelor și impozitelor (accize, TVA, impozit pe profit), prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.072.597 RON (745.864 RON debit +326.733 RON obligații fiscale accesorii calculate până la data de 31.01.2003).

Prin sentința penală nr. 323 din 10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. rap la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului de la fiecare din inculpați a sumei de 9.454.573.672,3 RON ROL (945.457,3672 RON RON), fiind lăsată nesoluționată acțiunea civilă introdusă de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin decizia penală nr. 405/2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 05.06.2015 instanța, printre altele, a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, fiind admise apelurile penale declarate de inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale.

Având în vedere faptul că instituția reclamantă a avut calitatea de parte civilă în procesul penal care a constituit obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, iar instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, se solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1.072.597 RON, plus dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere aferente, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

II. Judecata în primă instanță. Sentința pronunțată de Tribunalul Bihor.

Prin sentința civilă nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de către reclamanta Direcția Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții A., B., C..

III. Judecata în apel. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1068Ap din 9 octombrie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2017, pe care o păstrează.

IV. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta Agenți Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând modificarea ei în totul, în sensul admiterii în totul a apelului reclamantei și obligării părților, în solidar, la plata sumei de 1.072.597 RON (745.864 RON debit + 326.733 RON obligații fiscale accesorii calculate până la data de 31.01.2003), la care urmează a se calcula obligații accesorii în temeiul Codului de procedură fiscală.

În drept, a fost indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs s-au arătat, în esență, următoarele:

a) Contrar celor reținute de către instanța de apel, măsura confiscării speciale este o măsură de siguranță dispusă potrivit C. pen., ea fiind distinctă de prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei penale, astfel că nu există o echivalență între cele două instituții juridice.

b) Era necesar a se avea în vedere că prin sentința penală nr. 323/P/10.10.2014 a Tribunalului Bihor măsura confiscării speciale a fost dispusă cu privire la suma obținută ca urmare a săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune, iar nu ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

Or, în cauză prejudiciul pretins de reclamantă era unul cauzat bugetului de stat și rezulta din neplata unor obligații fiscale reprezentând TVA, impozit pe veniturile microîntreprinderilor, impozit pe profit și fondul special pentru produse petroliere, cu acest prejudiciu recurenta constituindu-se parte civilă în procesul penal.

c) Sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. 1864 privitoare la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, existând o faptă ilicită săvârșită de aceștia, un prejudiciu cauzat statului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de pârâți și prejudiciul suferit de stat și vinovăția pârâților.

V. Procedura de filtru.

S-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva deciziei civile nr. 1068 Ap din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

VI. Apărările formulate în recurs.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în integralitate a deciziei atacate.

A arătat intimatul, în esență, că în contra sa a fost deja dispusă măsura confiscării speciale, suma de bani fiind confiscată în beneficiul statului, astfel că orice prejudiciu cauzat statului a fost acoperit, precum și că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor cerute cumulativ de lege pentru angajarea răspunderii civile a pârâților.

VII. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere următoarele:

Astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 111 C. pen. din 1968, măsurile de siguranță (între care se regăsește și măsura confiscării speciale enumerată de art. 112 lit. f) din același cod) au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

În ce privește confiscarea specială, aceasta reprezintă o măsură de siguranță cu caracter patrimonial ce are drept esențială caracteristică trecerea în patrimoniul statului a categoriilor de bunuri (lucruri) menționate în cuprinsul art. 118 C. pen. din 1968, rațiunea legii fiind aceea de a preîntâmpina crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale apărate de legea penală prin eventuala folosire a acestor bunuri pentru săvârșirea unor noi infracțiuni.

În acest fel, se realizează o transmisiune silită, cu titlu gratuit. în patrimoniul statului a bunurilor enumerate de lege, în considerarea naturii lor specifice ori a legăturii lor cu săvârșirea faptei.

Rezultă din cele de mai sus că măsura confiscării speciale, ca specie a măsurilor de siguranță, este una cu caracteristici autonome și distincte, ea neputând fi echivalată altor instituții juridice.

Pe de altă parte, repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte penale sau, mai larg, a unei fapte ilicite delictuale valorizează o altă instituție juridică, vădit distinctă, caracterizată printr-un regim juridic propriu, unul determinat, în substanța sa, prin dispoziții ale legii civile, iar nu penale sau procesual-penale, fundamentale fiind, la nivel de reglementare generală (de drept comun), cele cuprinse în art. 998 -1003 din C. civ. 1864 sau, după caz în art. 1349-1395 din C. civ. (Legea nr. 287/2009) privitoare la răspunderea civilă delictuală.

Aceste distincții trebuiau avute în vedere în cauză, însă instanța de apel nu a făcut aceasta.

Statuând astfel, Înalta Curte are în vedere că prin sentința penală nr. 323/P din 10.10.2014 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 405/A/05.06.2015 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus cu privire la pârâții din prezentul proces (inculpați în procesul penal), între altele că "În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă" a părții civile A.N.A.F - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, având în vedere temeiul soluției de încetare a procesului penal pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscale, precum și că "În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1968 va dispune confiscarea în folosul statului a următoarelor sume de bani, reprezentând sumele obținute ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune care nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate: de la fiecare din inculpați a câte 9.454.573.672 ROL (945.457,3672 ROL)".

Este, deci, îndeajuns de limpede că instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă introdusă de partea civilă A.N.A.F prin care se solicitase, pe temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile corespunzătoare prejudiciului cauzat Statului Român prin sustragerea de la îndeplinirea unor obligații fiscale generate de activitățile comerciale realizate de S.C. D. S.R.L., în condițiile arătate în hotărârea penală.

Această soluție a devenit definitivă ca urmare a respingerii, prin decizia penală nr. 405/AS/2015 a Curții de Apel Oradea, a apelului declarat de A.N.A.F.

În același timp, rezultă cu claritate că instanța penală a dispus față de inculpați măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 945.457,3672 RON, cu privire la aceasta făcându-se precizarea, în considerentele sentinței, că sumele de bani confiscate reprezintă sume obținute ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune care nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate.

Toate aceste dispoziții și statuări cuprinse în hotărârea penală trimit la concluzia că instanța penală a distins între acțiunea civilă promovată de A.N.A.F., privitoare la acordarea de despăgubiri rezultate din săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni de evaziune fiscală, pe de o parte, și confiscarea specială de la fiecare dintre inculpați a sumei de 945.457,3672 RON, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, adică a unei alte fapte penale, pe de altă parte, fiind deci vorba despre situații și instituții juridice diferite, iar nu echivalente sau interșanjabile.

În aceste circumstanțe, statuarea instanței de apel din prezentul proces, potrivit căreia "pretinsul prejudiciu este acoperit (reparat) prin chiar măsura confiscării, aceasta referindu-se nu numai la prețul obținut din vânzarea bunurilor confiscate, pentru care nu au fost achitate obligațiile vamale (...), ci și la obligațiile fiscale aferente operațiunilor ulterioare de comerț", apare ca nelegală, ea ignorând natura lor juridică proprie și elementele majore de diferență dintre cele două instituții juridice sus-evocate.

Or, dispunând astfel și respingând, sub acest esențial argument, apelul reclamantei instanța de apel a lăsat necercetat fondul cauzei, deși aceasta era o măsură necesară, impusă, așa cum s-a arătat mai sus, de nesoluționarea în procesul penal a acțiunii civile promovate de A.N.A.F.

Se impune, așadar, admiterea recursului și, în sensul prevederilor art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași curte de apel, pentru rejudecarea apelului.

În rejudecare, se va ține seama de dezlegările făcute de Înalta Curte prin cele ce preced și se va trece la cercetarea pe fondul ei a acțiunii reclamantei, verificându-se dacă și în ce măsură sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale în contra pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva deciziei civile nr. 1068/Ap din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.