Decizia nr. 494/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iunie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o listă cu magistrații care au contribuit în ultimii 5 ani la erorile judiciare pentru care statul a plătit despăgubiri și locurile de muncă ale acestora, - obligarea pârâtului de a contracta un împrumut echivalent despăgubirilor plătite de statul român pentru erorile judiciare, - obligarea pârâtului să emită o reglementare internă prin care să oblige toți magistrații să-și încheie polițe de asigurare pentru răspundere civilă profesională, - obligarea pârâtului de a respecta și aplica necondiționat prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României, și să justifice de ce nu le-a respectat - precum și recunoașterea dreptului la petiționare și informare corectă, pretins prin sesizarea prealabilă adresate Consiliului Superior al Magistraturii, prin nesoluționarea sesizării în termenul legal. Prin modificarea acțiunii introduse la data de 17 august 2017, reclamantul a formulat cererea și în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, având în vedere faptul că sesizarea și plângerea prealabilă adresate Consiliului Superior al Magistraturii au fost remise spre competentă soluționare Inspecției Judiciare. Prin cererea adițională astfel formulată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să i se interzică a folosi acele prevederi legale, ca argumente, care sunt contrare aplicării imediate și necondiționate în timp real a principiilor constituționale enunțate la art. 52 alin. (3) coroborat cu art. 56 alin. (3) Constituție. A mai solicitat obligarea ambilor pârâți la gestionarea neconformităților sistemului, să emită măsuri efective și aplicabile de îndepărtare și prevenire a neconformităților, a erorilor judecătorești, să editeze și să furnizeze o listă cu magistrații care au contribuit în ultimii 5 ani la erorile judiciare pentru care statul a plătit despăgubiri și locurile de muncă ale acestora, recunoașterea dreptului la petiționare și informare corectă. Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Inspecția Judiciară obligarea acesteia la a-și justifica poziția refractară față de obligațiile sale prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituția României, precum și la a răspunde la aspectele sesizate în plângerea prealabilă. Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2017, reclamantul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 194 lit. c) din C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 - 1371 și art. 1381 - 1395 C. civ., considerând că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 52 alin. (1) din Constituția României.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 161/2017-P.I. din data de 23 noiembrie 2017 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 194 lit. c) din C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 - 1371 și art. 1381 - 1395 C. civ.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 161/2017-P.I. din data de 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate. În raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, hotărârea prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Dispozițiile art. 470 alin. (5) din același act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare. În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea declarației de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 48 ore de la pronunțarea hotărârii, iar pentru înregistrarea motivelor de recurs avea obligația de a respecta termenul de 48 ore de la comunicarea hotărârii atacate. Având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 23.11.2017, rezultă fără putință de tăgadă că ultima zi în care recurentul-reclamant avea posibilitatea să înregistreze declarația de recurs a fost data de 27.11.2017. De asemenea, în cazul în care recurentul-reclamant ar fi înregistrat declarația de recurs în termenul stabilit de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, ținând cont și faptul că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 22.12.2017, conform procesului-verbal de înmânare, se constată că ultima zi în care se putea depune recursul a fost data de 27.12.2017. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 03.01.2018 s-a realizat cu depășirea termenului de 48 ore de la pronunțare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.