ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 4 mai 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, reprezentată de inspector șef B., anularea Rezoluției din data de 26 octombrie 2912, emisă de pârâta Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2012, precum și obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de prejudiciu material și moral cauzat prin emiterea actului administrativ contestat.

Prin Sentința civilă nr. 78/CA/2015-PI din 4 mai 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, reprezentată de inspector șef B., ca tardiv introdusă.

Împotriva Sentinței civile nr. 78/CA/2015-PI din 4 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a formulat, în esență, următoarele critici în susținerea motivelor de casare invocate:

Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în raport de obiectul pricinii și de asemenea, cuprinde motive motive de natura cauzei, în considerentele hotărârii fiind reproduse conținutul cererii de chemare în judecată și al întâmpinărilor formulate de pârâți și fiind indicate o serie de acte normative care nu au incidență în litigiul dedus judecății.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt reiterate, în principal, motivele de fapt cuprinse în cererea de chemare în judecată, și se critică soluția pronunțată în primă instanță în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013, precum și decizia instanței de recurs pronunțată în cauza menționată.

4.1. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului, reluând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

4.2. Intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 25 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată, prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Criticile formulate de recurentul-reclamant A., circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinței regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată.

De asemenea, din perspectiva soluției criticate, instanța de control judiciar constată că sentința recurată nu cuprinde motive străine de natura cauzei, judecătorul fondului prezentând argumentele care l-au determinat să respingă, ca tardiv introdusă, cererea în anulare a actului administrativ, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic analizat.

În aceste condiții, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate Rezoluția din data de 26 octombrie 2912, emisă de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2012, prin care în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant, reținându-se că nu există indicii care să releve comiterea unor abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară.

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar constată că, în raport de soluția criticată, care a vizat nerespectarea termenului de introducere a acțiunii în anulare a actului administrativ individual, în speță, nu este incidentă ipoteza în care contestația formulată de reclamant împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, ipoteză ce ar atrage inadmisibilitatea căii de atac a recursului, potrivit soluției de unificare a practicii judiciare adoptate de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 9 octombrie 2017.

În cauză, în mod corect judecătorul fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care reglementează termenul de introducere a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, constatând că a fost depășit termenul de 1 an în care se putea solicita anularea actului administrativ emis de Inspecția Judiciară, termen prevăzut de alin. (5) al aceluiași articol sub sancțiunea decăderii.

Cum în speță, rezoluția de clasare a fost emisă de Inspecția Judiciară în anul 2012, iar reclamantul a introdus acțiunea în anulare pe rolul instanței la data de 16 ianuarie 2015, cu depășirea termenului de decădere de un an, în mod judicios prima instanță a reținut că este întemeiată excepția de tardivitate a introducerii acțiunii și pe cale de consecință, a respins cererea reclamantului ca tardiv introdusă.

În contextul arătat, instanța de control judiciar apreciază că mențiunile din finalul considerentelor cuprinse în hotărârea recurată, referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii și la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii, constituie erori materiale de redactare strecurate în conținutul sentinței atacate, împrejurare ce nu este de natură a conduce la nelegalitatea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 78/CA/2015-PI din 4 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL