ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6482/2019

Ședința publică din data de 17 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, contestatorul A. a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare cu nr. x/2016 din 09.06.2016 emisă de Inspecția judiciară.

Prin sentința civile nr. 86 din 17 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul-reclamant A..

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2019, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte pronunțându-se în cadrul dosarului asociat nr. x/2016, format în conformitate cu dispozițiile Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 83 din 12 decembrie 2017.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă.

Împotriva Incheierii din data de 21 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 a declarat recurs reclamantul A., apreciind, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de constituționalitate invocată.

S-a susținut de către recurent că prin soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nerespectându-se dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă s-a invocat excepția tardivității recursului, solicitându-se, în principal, respingerea recursului, ca tardiv formulat.

În subsidiar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În cauză, s-a fixat termen de judecată la data de 17 decembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

La data de 3 decembrie 2019, recurentul-reclamant a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 precum și a art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din data de 17 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte în cadrul dosarului asociat nr. x/2016, format în conformitate cu dispozițiile Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 83 din 12 decembrie 2017, s-a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 precum și a art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată de recurent în prezentul dosar.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".

Astfel, data pronunțării încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate are efectul declanșării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunțată la data de 21 iunie 2019, recursul fiind declarat la data de 17 iulie 2019, conform stampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul-reclamant nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reține instanța de control judiciar că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul-pârât a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 21 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2019.