ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4416/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de 13 decembrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. 6108/IJ/2761/DIJ/15.10.2018, emisă de pârâtă.

În cuprinsul contestației, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 65 din Legea nr. 47/1992.

Prin sentința civilă nr. 1615 din 24 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Totodată, prima instanță a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 65 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva sentinței civile nr. 1615 din 24 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Prin decizia nr. 4199 din 24 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității, invocată din oficiu și a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1615 din 24 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 4199 din 24 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuentul susținând că decizia atacată încalcă dreptul european la judecare eficientă, prevăzut de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și dreptul la un mediu sănătos, prevăzut de art. 37 din aceeași cartă.

Consideră revizuentul că, prin decizia atacată, instanța de recurs a refuzat să caseze sentința instanței de fond, care este contrară legilor științei și încalcă ierarhia legilor. Astfel, instanța de recurs a reținut că în mod nereal că recursul nu cuprinde critici concrete, deși reclamantul a indicat temeiurile de drept greșite din sentință, arătând că prin întemeierea sentinței pe dispozițiile art. 65 din Legea nr. 47/1992 se încalcă legea conservării masei. Totodată, a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii, străine de obiectul cauzei și apreciază că instanța de recurs trebuia să acorde prioritate dispozițiilor art. 21 din Constituție față de dispozițiile C. proc. civ.

Mai arată revizuentul că decizia instanței de recurs se întemeiază pe motive contradictorii, câtă vreme a reținut că reclamantul nu a prezentat critici de nelegalitate referitoare la sentința primei instanțe, deși criticarea sentinței reprezintă chiar susținerea netemeiniciei acesteia. Totodată, prevederile art. 487 și art. 489 C. proc. civ. nu prevăd cerința "criticării" recursului, ci doar pe aceea a "motivării" recursului, iar calea de atac este motivată. Dispozițiile art. 488 C. proc. civ. nu permit casarea sentințelor întemeiate pe motive contrare legii, acesta fiind un defect al normei de drept.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată."

Examinând motivele cererii de revizuire, raportat la soluția și considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că, deși invocă încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, argumentele expuse de revizuent nu se subsumează acestui caz de revizuire, ci constituie veritabile critici de nelegalitate aduse hotărârii instanței de recurs, prin care se urmărește justificarea îndeplinirii cerinței motivării recursului. Totodată, sunt prezentate și critici aduse sentinței instanței de fond, din perspectiva temeiurilor de drept avute în vedere la pronunțarea hotărârii.

În preambulul cererii, s-a susținut de către revizuent o pretinsă încălcare a prevederilor art. 37 și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, însă Înalta Curte constată, pe de-o parte, că motivele expuse nu privesc hotărârea instanței de recurs, ci sentința instanței de fond, care nu face obiectul revizuirii de față. Pe de altă parte, nu este prezentat niciun argument care să justifice în ce modalitatea se relevă încălcarea caracterului prioritar al dreptului european, respectiv cum au fost nesocotite invocatele prevederi din Carta DFUE prin soluția de anulare a căii de atac pentru neîndeplinirea cerinței obligatorii a motivării recursului.

Or, revizuentului îi revine obligația nu doar de a invoca formal cazul de revizuire, ci de a-l susține corespunzător, prin prezentarea argumentată a motivelor referitoare la încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, în caz contrar nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotiva deciziei nr. 4199 din 24 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.