ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Oradea, reclamantul A. a formulat acțiune în contencios administrativ, în calitate de persoană vătămată, în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională, solicitând chemarea în garanție a Avocatului Poporului, în apărarea dreptului vătămat și a interesului legitim lezat prin nerespectarea dreptului garantat de Constituție cu privire la petiții; lezarea interesului legitim privat garantat de art. 51 alin. (1) și (4) din Constituția României, cu aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție; lezarea interesului legitim privat rezultat din aplicarea necondiționată a prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 31 alin. (2) din Constituția României.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Prin încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au dispus următoarele:

- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992;

- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Avocatului Poporului.

Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat cereri de recurs, după cum urmează:

- cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurs respins ca nefondat prin Decizia nr. 3927 din 08.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

- cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, recurs care face obiectul dosarului de față, nr. x/2017

În motivarea recursului declarat cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție se arată, în esență, că motivele de casare sunt următoarele:

- art. 488 alin. (1) pct. 5, având în vedere că instanța a încălcat regulile de procedură impuse de principiile fundamentale ale procesului, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece nu și-a întemeiat hotărârea pe motive supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, obligație rezultată din prevederile art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

- art. 488 alin. (1) pct. 6, având în vedere că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece prevederile art. 64 C. proc. civ. fac trimitere la cererea de intervenție care, în definiția prevederilor art. 61 alin. (1) presupune o voință liberă a unei terțe părți, care are interes în a interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, ceea ce nu este aplicabil cererii de chemare în garanție, care are un caracter de constrângere a unei terțe părți care nu are interesul de a participa la proces; or, Avocatul Poporului nu a depus cerere de intervenție.

- art. 488 alin. (1) pct. 8, având în vedere că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prin nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece prevederile art. 16

1

din Legea nr. 544/2004 conține permisibilitatea introducerii în cauză și a altor subiecte de drept.

Recurentul a solicitat să se admită nelegalitatea încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2017 privind soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Avocatului Poporului și să se constate că dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 544/2004, care guvernează materia de drept administrativ și prezentul litigiu, permit introducerea în cauză și a altor subiecte de drept.

La data de 02 februarie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar un înscris, prin care a invocat excepția de nulitate necondiționată privind lipsa reprezentării procesuale a pârâtului, prevăzută de art. 84 alin. (1)-(2) C. proc. civ., care are ca efect, în opinia sa, nulitatea actelor depuse de pârât în recurs.

Arată recurentul că respingerea acestei excepții l-ar obliga la invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. în forma și interpretarea limitativă instituită de C. proc. civ., raportate la prevederile art. 52 alin. (1) din Constituția României, precum și la prevederile coroborate ale art. 11, art. 20 și ale art. 148 din Constituția României, care obligă la aplicarea prevederilor art. 13 din CEDO și art. 47 teza a I-a din CDFUE.

Prin același înscris, recurentul indică motivele de casare ca fiind cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

I. Analizând cu prioritate excepția invocată prin înscrisul depus la dosar, în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile recurentului-reclamant și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată și o va respinge în consecință, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 84 C. proc. civ., invocate de recurent în susținerea acestei excepții:

"(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

(2) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii."

Potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ.:

"(3) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei."

Prin Decizia nr. 9/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr. x/2016, invocată de recurent în susținerea acestei excepții, s-a statuat faptul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Analizând conținutul înscrisului depus la dosar cu referire la excepția invocată de recurent, Înalta Curte constată că din modul ambiguu de redactare a argumentelor expuse în susținerea excepției invocate nu rezultă motive care să conducă la admiterea acestei excepții, astfel încât curtea o va respinge în consecință.

II. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În cauză, deși recurentul-reclamant a indicat prin recursul formulat faptul că motivele de casare pe care își întemeiază recursul sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Astfel, se constată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprind critici ce ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția invocată de recurentul-reclamant A.

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2018.