ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.10.2017 sub nr. x/2017 reclamanta Asociația A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea cu nr. x din 03.08.2016 și de a sesiza Curtea Constituțională; obligarea pârâtului să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente; să se constate nesoluționarea în termenul legal și întârzierea răspunsurilor primite, respectiv termenul nerezonabil în care s-au emis răspunsurile; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 15.01.2018 reclamanta a depus la dosar prin registratura instanței o cerere de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) și 3, art. 13 alin. (1) lit. f și art. 30 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea Instituției Avocatul Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, formulată de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului.
Curtea de apel a dispus sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) și 3, art. 13 alin. (1) lit. f și art. 30 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea Instituției Avocatul Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, invocată de reclamanta Asociația A.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația A., solicitând casarea sentinței și în rejudecare, admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente,
În susținerea motivelor recursului declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, recurenta a arătat că prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată și actualizată, se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată și actualizată, respectiv dacă legea a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluționarea cauzei și dacă nu s-a constatat anterior neconstituționalitatea sa.
Dispozițiile legale menționate au caracter special și derogă, în mod evident, de la regulile generale instituite de C. proc. civ., cu privire la competența materială de soluționare a recursului.
În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată și actualizată, se atribuie instanței imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată și actualizată.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi inadmisibilă și deci respinsă doar dacă este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din art. 29. în speță, sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Astfel:
- aceasta a fost ridicată în fața instanței judecătorești, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara;
- privește neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege, respectiv din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, care este în vigoare; are legătură cu soluționarea cauzei;
O normă legală are legătură cu soluționarea unei cauze atunci când, de modul în care este interpretată și aplicată, depinde hotărârea judecătorească ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.
În contextul în care cererea de chemare în judecată vizează Legea nr. 208 din 20 iulie 2015, instanța care judecă fondul nu poate să stabilească dacă refuzul Avocatului Poporului de a sesiza Curtea Constituțională a fost justificat sau nu, având în vedere că intimatul a făcut aprecieri cu privire la temeinicia excepției și la aspectele vizate de aceasta. Singura soluție este sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate care va stabili practic și dacă cererea noastră era întemeiată sau nu. Excepția de neconstituționalitate arc legătură cu soluționarea cauzei, atât cu primul capăt de cerere, prin care am solicitat să se constate refuzul nejustificat de a sesiza Curtea Constituțională, cât și cu cel de al doilea capăt de cerere prin care am solicitat obligarea pârâtului să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, Legea nr. 208/2015, nu poate fi altfel contestată, încălcându-ni-se dreptul la un recurs efectiv și dreptul de acces la justiție.
Legea nr. 208/2015 nu permite unei asociații să conteste dispozițiile acestei legi, ci doar partidelor politice, însă partidele politice nu au interes, în acest caz, să sesizeze Curtea Constituțională. Inițial a sesizat Autoritatea Electorală Permanentă, după care ne-am adresai Avocatului Poporului cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, însă acesta a refuzai să sesizeze Curtea Constituțională, pe motiv că ar fi urmărit modificarea legislației, deși a revenit cu o sesizare și a explicat clar că dorește verificarea constituționalității sau neconstituționalității dispozițiilor legii indicate.
In cazul în care și instanța va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, consideră că îi este încălcat dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul de acces la justiție prevăzut de art. 6 pct. l din Convenție, întrucât nu avem altă cale de a supune atenției Curții Constituționale constituționalitatea sau neconstituționalitatea unor dispoziții ale unei legi în vigoare. Scopul asociației este de a apăra și promova drepturile, interesele și libertățile cetățenilor, aceasta fiind singura cale în care o putem face, ori, în acest caz, scopul nostru este îngrădit. Interesul nostru este unul public, colectiv, de respectare a drepturilor și intereselor cetățenilor și de a fi reprezentați corect în parlament.
O cauză în care Avocatul General prezintă importanța organizațiilor neguvernamentale este Cauza C-664/15 - Acces la justiție- Calitatea procesuală activă a organizațiilor neguvernamentale de protecție a mediului - Dreptul acestor organizații de a ataca decizia autorităților competente în fața instanței în cadrul unei acțiuni -Calitatea de parte a unor astfel de organizații în procedura administrativă). Chiar dacă aceasta se referă la organizații de protecție a mediului și la calitatea procesuală activă a acestora, din motivele expuse se poate observa rolul esențial al organizațiilor neguvernamentale.
Dispozițiile din legislația internă nu pot să împiedice în mod efectiv contestarea de către organizațiile de protecție a drepturilor și intereselor cetățenilor a unor prevederi legale, cum este cazul celor din Legea nr. 208/2015.
Astfel, accesul la asemenea proceduri trebuie să fie regula, iar nu excepția și orice astfel de criteriu trebuie să fie în concordanță cu obiectivele convenției privind asigurarea accesului la justiție. Dreptul la alegeri corecte și de a fi reprezentați în parlament în mod corect ne aparține tuturor, iar protecția acestora este responsabilitatea noastră colectivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat rolul jucat de organizațiile neguvernamentale. constatând că, în ceea ce privește chestiunile publice, ele pot fi caracterizate drept "câini de pază" în plan social.
Legislația națională trebuie să fie în acord cu cea a Uniunii Europene și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și să permită organizațiilor neguvernamentale să obțină accesul la justiție pentru îndeplinirea scopului său, în speță, pentru garantarea drepturilor și intereselor cetățenilor.
- excepția a fost ridicată de una dintre părți, respectiv de reclamantă;
- prevederile nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Numai admiterea unei excepții și constatarea neconstituționalității unui text de lege face ca soluția Curții Constituționale să fie opozabilă erga omnes, făcând imposibilă o nouă verificare a textului de lege constatat a fi neconstituțional.
Decizia Curții Constituționale, într-un caz concret, că un text de lege este constituțional, nu are un asemenea efect și nu constituie un impediment pentru formularea unei noi excepții, pentru alte considerente, de către alte persoane interesate.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând recursul formulat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că prin reclamanta Asociația A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea cu nr. x din 03.08.2016; să se constate nesoluționarea în termenul legal și întârzierea răspunsurilor primite, respectiv termenul nerezonabil în care s-au emis răspunsurile; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 16.01.2018 reclamanta a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.
Conform art. 29 alin. (5) tezele I și II din Legea nr. 47/1992, care prevede că "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".
Instanța de control judiciar constată că într-adevăr, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, vizează prevederile art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 din Legea nr. 208/20.07.2015, fiind astfel respectată cerința ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată cu privire la o lege sau o ordonanță, iar actul normativ să fie în vigoare.
Însă, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o lege care nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prima instanță fiind chemată să constate în ce măsură refuzul pârâtului de a-i soluționa favorabil cererea reclamantei este nejustificat, a fost emis cu întârziere și să îl oblige să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015.
Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este îndeplinită condiția legăturii dintre textul criticat pentru neconstituționalitate și obiectul litigiului, având în vedere natura juridică a actului contestat.
În mod neîntemeiat încearcă recurenta să se prevaleze de dispozițiile legale dispersate, întrucât câtă vreme excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) și Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente nu are legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea cu nr. x din 03.08.2016, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție este inadmisibilă.
În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamanta Asociația A. împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin Încheierea din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociația A. împotriva încheierii din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.