Decizia nr. 130/2020 — ÎCCJ — recurs

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 9 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017/a1*. Prin Decizia nr. 375 din 5 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea recursului declarat de A. împotriva (...).

Contestația în anulare formulată împotriva deciziei menționate la pct. 2 Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a formulat contestație în anulare A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018. Prin Decizia nr. 4214 din 28 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de A.

Recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în contestația în anulare și derularea procedurii judiciare în fața Completului de 5 judecători 4.1. Cererea de recurs Împotriva deciziei pronunțate în contestația în anulare, menționată la pct. 3, a declarat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020. Prin criticile formulate, recurentul susține că instanța care a pronunțat hotărârea atacată a încălcat dispozițiile imperative ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu s-a pronunțat prin încheiere asupra excepției de neconstituționalitate invocate în condițiile legii. 4.2. Întâmpinarea formulată de intimatul Avocatul Poporului Intimatul Avocatul Poporului a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, iar, pe fond, se solicită respingerea recursului, ca nefondat. În susținerea excepției inadmisibilității recursului, prin raportare la prevederile art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că hotărârea atacată nu este supusă recursului, fiind o hotărâre definitivă. În ceea ce privește excepția nulității recursului, intimatul susține că recursul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) și lit. d) C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea reglementată alin. (3) al aceluiași articol. Pe fond, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 4.3. Răspunsul la întâmpinare Recurentul A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocă necompetența materială a Completului de 5 judecători - Civil 1 - 2020, specializat în materia dreptului civil, de a soluționa prezenta cauză, circumscrisă materiei contenciosului administrativ și fiscal și solicită trimiterea cauzei la un complet specializat în această materie.

Considerentele Înaltei Curți La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 130 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Completul de 5 judecători a rămas în pronunțare asupra excepției de ordine publică privind necompetența materială a acestei formațiuni de judecată de a soluționa recursul cu care a fost învestit, excepție de procedură care face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei. Analizând excepția necompetenței sale materiale de a judeca recursul, Completul de 5 judecători o va admite pentru considerentele arătate în continuare. Așa cum se arată la pct. 4.1 din prezenta decizie, prin cererea de recurs sunt formulate critici cu privire la decizia dată în contestația în anulare exclusiv sub aspectul faptului că instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu s-a pronunțat prin încheiere asupra excepției de neconstituționalitate invocate în condițiile legii. Rezultă, astfel, că, prin recurs, recurentul contestă modul în care secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea contestației în anulare, a soluționat excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, nefiind formulate critici cu privire la soluția dată contestației în anulare. În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale". Dispozițiile citate au fost introduse prin Legea nr. 207/2018, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017, prin care s-a statuat că "în temeiul art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) - (3) și art. 129 din Constituție, în lipsa unei reglementări exprese cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de recurs astfel formulată angajează, în mod intrinsec, o competență de recurs pe orizontală, respectiv o judecată realizată de un complet aflat pe același nivel ierarhic. Prin urmare, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, ca o consecință a prezentei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că instanțele judecătorești urmează să aplice în mod direct art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) - (3) și art. 129 din Constituție, devenind, astfel, competente să soluționeze recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești, pronunțate în ultimul grad de jurisdicție, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate." În condițiile expuse, se constată că, potrivit competenței pe orizontală reglementate de dispozițiile menționate, revine secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a soluționa, printr-un complet diferit, recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de secție sub aspectul modului de soluționare a excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, din perspectiva criticilor formulate de recurent. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va fi admisă excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători - Civil 1 - 2020 și va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.