ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la data de 09 septembrie 2015, în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Salonta, sub nr. x/2013, reclamanții A. și B. au sesizat instanța cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1973/2004 și a H.G. nr. 931/2008, susținând că soluționarea litigiului de fond având ca obiect dreptul de accesiune imobiliară, depinde de legalitatea acestor două acte administrative.

Prin sentința civilă nr. 2535/CA/2015 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 244/P.I. din 01 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1973/2004 - Anexa 14, poziția 43- pentru modificarea și completarea H.G. nr. 970/2002, respectiv a H.G. nr. 931/2008- poziția 802 - pentru modificarea și completarea H.G. nr. 970/2002, invocată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Județul Bihor, prin Președintele Consiliului Județean Bihor.

Împotriva sentinței civile nr. 244/P.I. din 01 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., iar prin decizia nr. 2924 din 10 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității recursului, a admis recursul declarat de reclamanți, a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 63 din 17 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în rejudecare, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1973/2004 - Anexa 14, poziția 43 - pentru modificarea și completarea H.G. nr. 970/2002, respectiv a H.G. nr. 931/2008 - poziția 802 - pentru modificarea și completarea H.G. nr. 970/2002, invocată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Județul Bihor, prin Președintele Consiliului Județean Bihor.

Împotriva sentinței civile nr. 63 din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., iar prin decizia nr. 3017 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și a respins recursul declarat de reclamanți, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că sentința atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 08 decembrie 2016, conform dovezilor aflate la dosarul de fond al Curții de Apel Oradea, iar recursul a fost declarat la data de 18 mai 2018, potrivit ștampilei aplicate pe cererea de recurs de către serviciul registratură al Curții de Apel Oradea (dosarul de recurs).

Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., pe zile libere, a rezultat că intervalul de timp în care reclamanții aveau dreptul să declare recurs era cuprins între 09 decembrie 2016 și 14 decembrie 2016, inclusiv.

Cum data de 18 mai 2018, ca zi de declarare a recursului, a depășit termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței, impus de lege, s-a reținut că recursul reclamanților a fost tardiv formulat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 01 octombrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, contestatorii invocând, în esență, că sentința civilă nr. 63 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, le-a fost comunicată la data de 03 mai 2018, conform ștampilei aplicate pe plicul de corespondență, iar recursul declarat de către aceștia, a fost depus la data de 18 mai 2018, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Prin precizările depuse la dosar la data de 13 decembrie 2019, contestatorii au arătat că în urma comunicării deciziei civile nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au constatat că instanța de recurs s-a aflat în eroare, deoarece a analizat o altă sentință decât cea care a format obiectul recursului.

Astfel, din considerentele deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, rezultă că a fost analizată sentința civilă nr. 244/P.I./01.11.2016 a Curții de Apel Oradea, ori, recursul a fost declarat împotriva sentinței civile nr. 63/17.04.2018, astfel cum în mod corect se reține în practicaua deciziei contestate în cauză.

În ceea ce privește termenul de declarare a recursului, contestatorii au susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat prin decizia nr. 2924 din 10 octombrie 2017, în primul ciclu procesual, stabilind că termenul de recurs este de 15 zile. Ținând cont de această dezlegare, instanța de fond, în rejudecarea cauzei, a indicat în dispozitiv termenul de 15 zile ca fiind termenul în care se atacă hotărârea, termen pe care l-au respectat.

7.1. Intimatul Județul Bihor, prin Președintele Consiliului Județean Bihor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale aplicabile, o va admite, pentru următoarele considerente:

Examinând motivul invocat prin contestația în anulare, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Semnificația noțiunii de "greșeală materială", stipulată de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., a fost analizată în doctrină și jurisprudență prin opoziție cu greșeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În cauză, din parcurgerea considerentelor deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se constată că, procedând la soluționarea excepției tardivității recursului declarat de reclamanți, instanța de control judiciar s-a raportat la sentința civilă nr. 244/P.I. din 01 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, deși hotărârea care făcea obiectul recursului era sentința civilă nr. 63 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016.

Verificând actele și lucrările dosarului mai sus menționat, rezultă că sentința civilă nr. 63/17.04.2018 a fost comunicată reclamanților A. și B. la data de 07 mai 2018, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul instanței de fond, iar recursul a fost declarat de reclamanți la data de 18 mai 2018, în interiorul termenului de 15 zile, potrivit ștampilei aplicate pe cererea de recurs de către serviciul registratură al Curții de Apel Oradea (dosarul instanței de recurs).

Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 2924 din 10 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului, a stabilit cu putere de lucru judecat că termenul de formulare a acestei căi de atac este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse, reținând că împotriva sentinței civile nr. 63 din 17 aprilie 2018, reclamanții au declarat recurs în termenul legal, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ. de la 1865, va admite contestația în anulare și, anulând decizia contestată, va acorda termen în vederea rejudecării recursului la data de 24 septembrie 2020, pentru când vor fi citate părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016 și acordă termen pentru rejudecarea recursului la data de 24 septembrie 2020, pentru când vor fi citate părțile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2020.