ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3792/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.07.2014, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Vâlcea:

- înscrierea sa în tabloul avocaților Baroului Vâlcea;

- obligarea pârâților să-i asigure un îndrumător, în condițiile art. 295 din Statutul profesiei de avocat și Legii nr. 51/1995;

- constatarea nelegalității prevederilor art. 295 și 296 din Statut, în ceea ce privește obligativitatea înregistrării în barou, de către avocatul stagiar care solicită înscrierea în tabloul avocaților, a unui contract de colaborare sau de salarizare în interiorul profesiei, atâta timp cât acesta nu este asigurat de către organizatorul examenului (UNBR) sau de baroul în care s-a făcut înscrierea;

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor menționate și a prevederilor art. 18 și 19 din Legea nr. 51/1995.

Prin sentința civilă nr. 195 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel București a dispus următoarele:

- a respins cererea de renunțare la judecată;

- a respins, ca rămase fără obiect, capetele de cerere 1 și 2 din acțiune;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de constatare a nelegalității prevederilor art. 295 și 296 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 și 19 din Legea nr. 51/1885;

- a obligat reclamantul la plata către Uniunea Națională a Barourilor din România a sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâtului Baroul Vâlcea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii și, în urma rejudecării, constatarea acțiunii ca rămasă fără obiect, cu efectul respingerii obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1537 din 27 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a anulat recursul formulat de reclamantul A. în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale;

- a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 195 din 28.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat;

- a obligat recurentul-reclamant A. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată admise în parte, către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., fără a depune însă și dovada plății taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

Astfel, în baza rezoluției emise la data de 26.06.2017 în dosar nr. x/2017, s-a comunicat contestatorului obligația de a depune, sub sancțiunea nulității cererii, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării (respectiv de la data de 03.07.2017).

La data de 04.07.2017, contestatorul a formulat, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii, reducerii, eșalonării ori amânării plății taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 28.09.2017.

La termenul din 29.09.2017, cauza a fost amânată pentru data de 24.11.2017, în vederea comunicării încheierii din 28.09.2017, prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar. Încheierea a fost comunicată contestatorului la data de 02.10.2017, iar la data de 05.10.2017 contestatorul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa de timbru datorată.

La data de 10.10.2017, contestatorul a formulat cerere de reexaminare a încheierii din 28.09.2017, cerere care a fost respinsă prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 31.10.2017, încheiere care este definitivă și care a fost comunicată contestatorului la data de 14.11.2017.

La data de 23.10.2017, contestatorul a depus o nouă cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 10.11.2017.

La data de 10.11.2017, contestatorul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa de timbru datorată.

La termenul din data de 24.11.2017, având în vedere că, în urma soluționării cererilor de ajutor public judiciar formulate de contestator, în sensul respingerii lor, acestuia i s-a adus la cunoștință obligația de a achita taxa de timbru stabilită inițial în sarcina sa pentru exercitarea prezentei căi de atac și având în vedere că partea nu și-a îndeplinit această obligație legală, Înalta Curte a pus în discuție excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția netimbrării contestației în anulare, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula contestația formulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deși contestatorul a fost citat în mod repetat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, respectiv din actele și lucrările dosarului, partea nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Devine astfel incidentă sancțiunea anulării contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., conform cărora:

"TITLUL IV - Actele de procedură, CAPITOLUL I - Forma cererilor

Art. 148. - Condițiile generale […]

(6) Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel."

"Art. 197. - Timbrarea cererii

În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013:

"Art. 32. - Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Art. 33. - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. […]"

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (1), art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulate de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1537 din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2017.