ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 260/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Litigiul vizând dosarul nr. x/2013 - soluționat prin decizia nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă:

Prin sentința civilă nr. 14128 din 27 noiembrie 2014, Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamanților.

A admis în parte cererea reclamanților A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L..

A obligat pe pârâta S.C. E. S.R.L. să permită accesul reclamanților C. și D. pe proprietatea S.C. E. S.R.L. situată în Iași, str. x, jud. Iași, în vederea efectuării de lucrări de amenajare, reparații la peretele și la acoperișul casei proprietatea reclamanților din mun. Iași, str. x, jud. Iași.

A obligat pe pârâta S.C. E. S.R.L. la asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe imobilul proprietate personală situată în Iași, str. x, jud. Iași, prin montarea de streșini corespunzătoare evacuării la rețeaua de canalizare.

A respins celelalte capete de cerere.

Prin decizia nr. 1320 din 23 septembrie 2016, Tribunalul Iași a respins apelurile declarate de reclamanții A., B., C. și D. și de pârâta S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 14128 din 27 noiembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Iași.

Prin decizia civilă nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost respins recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1320 din 23 septembrie 2016 pronunțate de Tribunalul Iași.

Dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunțată decizia nr. 871 din 25 martie 2021 de către Tribunalul Iași:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanții A., B. și H. au chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună în sarcina pârâtei obligației de a nu face, în sensul:

- interzicerii activității de producție, morărit și panificație desfășurate de pârâtă în spațiul situat la punctul de lucru din Iași, str. x;

- să se dispună ca pârâta să înceteze activitatea de producție desfășurată la punctul de lucru din Iași, str. x;

- să fie obligată pârâta să ridice toate utilajele de producție situate în spațiul aferent punctului de lucru din Iași, str. x, respectiv cuptor vatră, cuptor rotativ, malaxor, cernător, uscător, dospitoare, presă, divizor-modelator, masă modelare, precum și a materiilor prime specifice activității de morărit și panificație depozitate în acest spațiu.

În cazul refuzului pârâtei de a ridica utilajele, se fie autorizați reclamanții, ca pe cheltuiala pârâtei, să ridice utilajele destinate activității de producție și materiile prime destinate activității de morărit și panificație depozitate în acest spațiu.

- obligarea pârâtei la plata de daune morale de 50.000 RON pentru B. și A. și 100.000 RON pentru H..

Prin sentința civilă nr. 14014 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a constatat că prin încheierea din 16 mai 2016 s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. E. S.R.L..

S-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. G. S.R.L..

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., H. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L. și intervenientul S.C. E. S.R.L., în sensul:

a) respingerii cererilor privitoare la interzicerea activității, la încetarea activității de producție, la ridicarea utilajelor, precum și cererea de autorizare a reclamanților de ridicare a acestora pe cheltuiala proprie,

b) admiterii cererii de obligare la plata daunelor morale.

A fost obligată pârâta S.C. G. S.R.L. în solidar cu intervenienta în interes alăturat S.C. E. S.R.L. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1793 din 17 octombrie 2017, Tribunalul Iași a admis apelul formulat de S.C. G. S.R.L. și apelul formulat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 14014 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte:

A obligat pârâta S.C. G. S.R.L. în solidar cu intervenienta S.C. E. S.R.L. la plata către reclamanții A. și B. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale și la plata către reclamanta H. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins apelul formulat de reclamanții A., B. și H. împotriva aceleiași sentințe.

A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contraveneau acestei decizii.

A obligat intimații A., B. și H. la plata către apelanta S.C. G. S.R.L. a sumei de 3052 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 20 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Iași a respins excepția inadmisibilității recursului incident.

A respins, ca neîntemeiat, recursul incident formulat de intimații-recurenții A., B. și H. împotriva deciziei civile cu nr. 1793 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași.

A admis recursurile principale formulate de S.C. G. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, pe care a casat-o, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, Tribunalul Iași a pronunțat decizia nr. 871 din 25 martie 2021, prin care a rspins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de A., B. și H..

A admis apelul formulat de S.C. G. S.R.L. și apelul formulat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 14014 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pe pârâta S.C. G. S.R.L. în solidar cu intervenienta S.C. E. S.R.L. la plata către reclamanții A. și B. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale și către reclamanta H. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei.

A obligat pe intimații A., B. și H. la plata către apelanta S.C. G. S.R.L. a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în rejudecare, astfel cum a fost redus.

A obligat pe intimații A., B. și H. la plata către apelanta S.C. E. S.R.L. a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în rejudecare, astfel cum a fost redus.

Litigiul privind dosarul nr. x/2015 în care Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia nr. 3792 din 21 noiembrie 2017:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub dosar nr. x/2015, S.C. G. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția de Sănătate Publica Iași a solicitat să se dispună:

- anularea în totalitate a actului administrativ decizie nr. 19684 din 15.10.2015 emisă de pârâtă în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și actualizată;

- anularea în totalitate a actului administrativ adresa din 19.10.2015 emisă de pârâtă în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și actualizată;

- suspendarea actelor administrative decizia nr. 19684 din 15.10.2015 și adresa din 19.10.2015 până la soluționarea acțiunii în anulare, în baza art. 14

1

și 15 din Legea nr. 554/2004 modificată și actualizată;

- obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și actualizată.

Prin sentința nr. 877 din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de S.C. G. S.R.L..

A dispus anularea în totalitate a actului administrativ decizie nr. 19684 din 15.10.2015 și a actului administrativ adresă nr. 19684 din 19.10.2015.

A admis cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de S.C. E. S.R.L. și a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de A., B. și H.,

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale și materiale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cheltuieli de judecata,reprezentând taxa de timbru și către intervenienta S.C. E. S.R.L. a sumei de 50 RON cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru.

Respinge excepția de nelegalitate a referatului nr. x/21.06.2011 invocată de Direcția de Sănătate Publică Iași, intimații intervenienți A. și B. și intervenienții accesoriu C. și D..

Prin decizia nr. 3792 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică Iași împotriva sentinței nr. 877 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta S.C. G. S.R.L., intervenienta în interesul reclamantei S.C. E. S.R.L. și intervenienții în numele altei persoane A. și B. și H. și intervenienții în numele recurentei C. și D..

A respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții C. și D. în interesul recurentei Direcția de Sănătate Publică Iași.

A fost obligată recurenta Direcția de Sănătate Publică Iași la plata sumei de 800 RON către intimata S.C. G. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Cererea de revizuire:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 6 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Iași, disjunsă din dosarul nr. x/2021, revizuenta S.C. E. S.R.L., în contradictoriu cu intimații A., B. și H., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 871 din 25 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a arătat că decizia civilă nr. 871 din 25 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași și a deciziei nr. 3792 din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Prin aceste hotărâri s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că G. S.R.L. a desfășurat activități ce nu au produs riscuri pentru sănătatea umană, motiv pentru care aceste activități de producție nu au fost oprite de către autoritățile competente. Mai mult, s-a constatat că nu există niciun prejudiciu produs prin activitățile desfășurate.

A solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimați.

La termenul din 3 februarie 2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimații A., B. și H..

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, fără a se repune în discuție și fără se cerceta chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării condițiilor de admisibilitate anterior menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În motivarea cererii de revizuire revizuenții au susținut că decizia civilă nr. 871 din 25 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel Iași și a deciziei nr. 3792 din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015.

În considerentele deciziei civile nr. 20 din 16 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Iași a arătat că:

"Motivul de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. invocat de recurenta S.C. E. S.R.L. vizând încălcarea autorității de lucru judecat de către instanța de apel nu poate fi primit având în vedere că deciziile la care s-a făcut referire au fost pronunțate în dosare ce au avut obiecte diferite de cel de față.

Astfel, dosarul cu nr. x/2015 a avut ca obiect anulare și suspendare acte administrative, daune morale solicitate în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar dosarul cu nr. x/2013 a avut ca obiect desființarea contractelor de închiriere și interzicerea derulării activităților industriale precum și a altor activități care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort. În dosarul de față, reclamanții au invocat, așa cum s-a mai arătat, existența unui prejudiciu decurgând din nesocotirea drepturilor nepatrimoniale privind siguranța sănătății fizice și psihice a familiei și îndreptățirea la o reparație materială, concomitent cu luarea unor măsuri ce privesc interzicerea activității desfășurate de pârâtă la adresa din Iași, str. x, încetarea activității, ridicarea utilajelor de producție, etc.

Ca atare, nefiind îndeplinită tripla identitate cerută de dispozițiile legale, Curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate invocat. Reține instanța însă că aspectele litigioase ce și-au găsit dezlegarea în cele două procese pot fi opuse în cauza de față, aceasta având legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Într-un astfel de caz, nu există o identitate de acțiuni ci de chestiuni juridice litigioase, fiind necesar ca instanța să ia în considerare constatările raporturilor juridice făcute cu ocazia judecății anterioare."

O condiție impusă pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția puterii de lucru judecat.

Înalta Curte reține că în fața instanței de recurs, în primul ciclu procesual, a fost analizată cuprinzător problema autorității de lucru judecat, această chestiune constituind, de altfel, motiv de recurs formulat de recurenta S.C. E. S.R.L..

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Condiția ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată și soluționată în primul litigiu, deși nu este expres prevăzută de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., rezultă din interpretarea acestui text prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalității și temeiniciei soluției date cu privire la excepția autorității de lucru judecat, această soluție beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

În speță, această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece, astfel cum reiese din motivarea deciziei civile nr. 20 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Iași a analizat motivul de recurs vizând încălcarea autorității de lucru judecat de către instanța de apel.

Având în vedere considerentele acestei decizii, anterior redate, se constată că excepția autorității de lucru judecat a fost invocată și soluționată prin decizia a cărei revizuire se solicită. O eventuală reanalizare a acesteia în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce privește modul de soluționare de către instanța de recurs a excepției autorității de lucru judecat. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Sub acest aspect se reține că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătorești definitive să nu fie repuse în discuție (cauza Brumărescu împotriva României), CEDO a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate ale deciziei nr. 871 din 25 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, vizând modul în care instanța a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin decizia nr. 20 din 16 ianuarie 2020, transformându-se astfel într-un "recurs"’.

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Pentru considerentele reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de formulată de revizuenta S.C. E. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 871 din 25 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2022.