ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1153/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 2 martie 2023, sub dosarul nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 24.630,99 RON, reprezentând consumul de apă facturat pentru imobilele înstrăinate (21.949,71 RON) și contravaloarea lucrărilor de branșare aferente imobilelor (2.681,28 RON), precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data primirii notificării – 26 ianuarie 2023 și până la data plății efective și cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 1350, art. 1345 și urm. C. civ., art. 1531 alin. (1) și alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ., art. 3 si 10 din O.G. nr. 13/2011.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1 Prin sentința civilă nr. 9704 din 24 octombrie 2023, Judecătoria Iași – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță sesizată a reținut că instanța competentă se stabilește potrivit regulii de drept comun prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la sediul pârâtului care se află în București, considerând că nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părțile nu au prevăzut în contract o clauză expresă, prin care să stipuleze locul de executare a contractului.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința nr. 1768 din 5 martie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București – secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului de competență, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, raport la temeiul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparținând reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, prima instanță reținând aplicabilitatea regulii generale, reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în vreme ce a doua instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Normele de procedură civilă reglementează unele situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului mai sunt competente și alte instanțe, caz în care competența teritorială este alternativă sau facultativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în temeiul prevederilor art. 116 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazuri de competență alternativă, între instanța competentă potrivit regulii generale și instanțele menționate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În cazul de față, deși natura cererii de chemare în judecată, respectiv o acțiune în răspundere contractuală, se circumscrie ipotezei reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nu operează competența alternativă, nefiind întrunită cea de-a doua condiție, având în vedere că părțile nu au prevăzut în contract un loc pentru executarea obligației.

Drept urmare, în cauză este aplicabilă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că nu sunt întrunite condițiile de aplicare a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod, întrucât în contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți nu este prevăzută o clauză care să stipuleze locul pentru executarea, chiar și în parte, a obligației, pentru a putea reține incidența cazului de competență alternativă, prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere circumstanțele expuse, Înalta Curte apreciază că aparține Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cererii deduse judecății, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competență, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.