ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3392/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 14.07.2010 sub nr. x/2010, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul Suceava, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de înscriere în Tabloul avocaților stagiari și de avizare a unui contract de colaborare.

Prin sentința civilă nr. 4882/19.11.2010, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul Suceava, ca neîntemeiată.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că reclamantul a solicitat înscrierea în tabloul avocaților stagiari, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr. 25/2010, emisă de pârât, cu motivarea că în cursul lunii noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea reclamantului în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și instigare la mărturie mincinoasă.

De asemenea, s-a mai reținut că din înscrisul depus la dosar reiese că în cauza de a format obiectul dosarului nr. x/2008 reclamantul a fost condamnat definitiv și prin urmare, refuzul pârâtului de înscriere a reclamantului în tabloul avocaților stagiari este justificat de neîndeplinirea de către acesta din urmă a condițiilor prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea recurată pe motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să fie obligat Baroul Suceava la emiterea unei decizii de înscriere pe Tabloul avocaților stagiari și de avizare a unui contract de colaborare.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că în anul 2008 a susținut un examen de admitere în profesia de avocat în cadrul Baroului Suceava, iar ulterior, rezultatele examenului au fost validate și de către Uniunea Națională a Barourilor din România.

Consideră că atât intimatul, cât și instanța de fond au făcut o interpretare greșită a procedurii de urmat după declararea ca admis a unui candidat și după validare, având în vedere că intimatul a respins cererea sa de înscriere pe Tabloul avocaților stagiari și de avizare a unui contract de colaborare în cadrul Consiliului Baroului, fără a fi convocat, ascultat și fără se putea apăra, deși statutul profesiei de avocat are prevedere expresă în acest sens.

Procedura ce trebuia urmată presupunea: emiterea unei decizii de înscriere pe Tablou, întrucât candidatul a fost declarat admis la examenul de primire în profesie; convocarea și ascultarea avocatului stagiar în cadrul Consiliului pentru a se putea apăra, după care Consiliul Baroului putea dispune sau nu suspendarea din exercițiul profesiei până la soluționarea definitivă a cauzei penale, ulterior urmând a se hotărî asupra menținerii sale în activitate, câtă vreme Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională sintagma infracțiuni de natură a aduce atingere prestigiului profesiei.

Deși a fost legal citat, intimatul-pârât Baroul Suceava nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că aspectele invocate de către recurentul-reclamant în calea de atac a recursului se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs urmând a analiza prezenta cerere din această perspectivă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a învestit instanța cu o cerere formulată inițial în contradictoriu cu pârâtul Baroul Suceava, privind obligarea acestuia la emiterea unei decizii de înscriere în Tabloul avocaților stagiari și de avizare a unui contract de colaborare, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr. 25/2010, emisă de pârât, motivat de faptul că în cursul lunii noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea reclamantului în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și instigare la mărturie mincinoasă.

Prin decizia nr. 896 din 12.09.2010 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva decizia nr. 25/2010, emisă de intimatul-pârât Baroul Suceava.

Din înscrisurile existente la dosarul de fond al cauzei, se constată că la dosarul Tribunalului Suceava se regăsește cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu Baroul Suceava, prin care arată că înțelege să cheme în judecată și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Cu toate acestea, învestită cu soluționarea cauzei de față, ca urmare a declinării de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2089 din 6 iunie 2017, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. doar în contradictoriu cu pârâtul Baroul Suceava.

Instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra precizării reclamantului conform căreia acesta a înțeles să se judece în contradictoriu și cu Uniunea Națională a Barourilor din România.

Astfel, se constată că pe parcursul soluționării cauzei de către instanța de fond, Uniunea Națională a Barourilor din România nu a fost citată în cauză, deși recurentul-reclamant a precizat că înțelege să o cheme în judecată.

În conformitate cu principiul disponibilității în procesul civil, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, iar instanța este obligată să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii.

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără citarea Uniunii Naționale a Barourilor din România, astfel cum dispune în mod imperativ art. 153 C. proc. civ., hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza acțiunea reclamantului în raport de toate aspectele deduse judecății, stabilind cadrul procesual în concordanță cu cele precizate de către reclamant în virtutea dreptului său de disponibilitate, urmând a se valorifica toate apărările și susținerile părților, precum și toate înscrisurile depuse la dosar de către părți.

Totodată, în rejudecare, instanța de fond va analiza și relevanța în prezenta cauză a împrejurării că prin sentința nr. 1198 din 18.02.2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Suceava, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 25/25.02.2010 a Consiliul Baroului Suceava și a Deciziei nr. 896/12.09.2010 a Consiliului UNBR și obligarea pârâților de a emite o decizie de înscriere în tabloul avocaților stagiari și avizarea contractului de colaborare. Soluția a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de A., prin decizia nr. 518 din 2 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2017.