ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.09.2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 669/28.03.2013 și a Hotărârii Consiliului baroului nr. 10609/07.11.2012 și obligarea Baroului București la înscrierea sa în Tabloul avocaților stagiari al Baroului București.

La data de 03.02.2014 reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca, pe lângă cererile formulate inițial, instanța să dispună: anularea art. 24 alin. (1) din Decizia nr. 268/2007 a Consiliului UNBR și anularea art. 41 din Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului UNBR, ambele texte prevăzând faptul că neînscrierea în Barou în termen de cel mult 2 luni de la data validării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis, atrage decăderea acestuia din dreptul de a mai solicita înscrierea în Barou".

Prin Sentința civilă nr. 904/19.03.2014 a Curții de Apel București, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., ca prematur formulată.

Prin Decizia civilă nr. 2388/04.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamantă și s-a dispus casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.02.2017, sub nr. x/2013*.

Prin Sentința civilă nr. 1746 din 15.05.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei plângerii prealabile pe cererea adițională, a respins cererea adițională având ca obiect anularea art. 24 (1) din Decizia nr. 268/2007 și anularea art. 41 din Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului UNBR, ca inadmisibilă, a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, ca nefondată și a obligă reclamanta la plata către pârâtul Baroul București a cheltuielilor de judecată în cuantum redus, de 500 RON, reprezentând parțial onorariu de avocat.

Împotriva Sentinței civile nr. 1746 din 15.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Baroul București a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se arată că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii în sensul că justificarea reducerii onorariului de avocat este motivată de lipsa de complexitate a cauzei, în condițiile în care obiectul a fost anularea a două acte administrative și un capăt de cerere privind o obligație de a face reprezentată de obligarea pârâtului Baroul București la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaților stagiari și faptul că au fost două cicluri procesuale.

Arată că în cele două cicluri procesuale cuantumul onorariului de avocat este de 1600 RON și nu de 800 RON cum a reținut, în mod greșit, prima instanță.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare cu privire la motivele de recurs invocate în prezenta cauză.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin motivele de recurs recurentul-pârât arată că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate ... "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Sub acest aspect, recurentul-pârât arată că justificarea reducerii onorariului de avocat este motivată de lipsa de complexitate a cauzei, în condițiile în care obiectul a fost anularea a două acte administrative și un capăt de cerere privind o obligație de a face reprezentată de obligarea pârâtului Baroul București la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaților stagiari și faptul că au fost două cicluri procesuale.

Pentru pronunțarea hotărâre recurate, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".

Prin aplicarea dispozițiilor art. 452 alin. (2) C. proc. civ. instanța apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărirea pretențiilor și complexitatea cauzei, având în vedere că recuperarea cheltuielilor de judecată de la partea căzută în pretenții se poate realiza numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Ca atare, ceea ce trebuie să urmărească judecătorul în aplicarea acestui text legal este păstrarea unui just echilibru între părți în suportarea cheltuielilor de judecată, în considerarea faptului că prejudiciul părții care a câștigat procesul trebuie să fie cauzat de culpa procesuală a celeilalte. Or, raportul de cauzalitate necesar angajării răspunderii subzistă doar în măsura în care prejudiciul pretins are un caracter rezonabil și necesar, în lumina criteriilor mai sus amintite.

Într-adevăr, în cauză, complexitatea cauzei este una medie, chiar dacă obiectul cauzei este reprezentat de anularea a două acte administrative și un capăt de cerere privind o obligație de a face reprezentată de obligarea pârâtului Baroul București la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaților stagiari, precum și faptul că dosarul a parcurs două cicluri procesuale.

Este adevărat că efortul avocatului, de documentare, de concepție a întâmpinării și de susținerea apărărilor este unul mediu ca solicitare, și că în primul ciclu procesual în fața primei instanțe avocatul pârâtului a participat la două termene de judecată, iar în rejudecare a fost prezent la trei termen de judecată, însă chiar și în aceste condiții diminuarea onorariului de avocat de la 800 RON la 500 RON a fost nejustificată.

Valoarea solicitată de pârâtă de 800 RON reprezintă o sumă rezonabilă în raport de complexitatea cauzei, fiind necesară asigurării unei asistențe juridice eficiente.

Pentru ansamblul argumentelor prezentate Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și rejudecând va obliga reclamanta la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Baroul București, va menține restul dispozițiilor sentinței recurate și va obliga intimata-reclamantă la plata în favoarea recurentului a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în recurs (400 RON onorariu de avocat și 100 RON taxa judiciară de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Baroul București, împotriva Sentinței nr. 1746 din 15 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând obligă reclamanta A. la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Baroul București.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Obligă intimata-reclamantă la plata în favoarea recurentului a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2018.

GGC - GV