ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtele: Uniunea Naționala a Barourilor din Romania (UNBR) si Baroul București pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- repunerea în termenul de formulare a acțiunii de anulare a Hotărârii nr. x/03.02.2011, ca urmare a refuzului de comunicare si a comunicării cu întârziere de către Baroul București, realizata abia la data de 26.02.2016, in dosar nr. x/2015 (obiect - obligare emitere act administrativ).

- anularea Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de Baroul București, prin care acesta a respins cererea de primire in profesie cu scutire de examen cu nr. x/02.08.2010, depusă în temeiul disp. art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (forma in vigoare la momentul depunerii cererii de primire in profesie),

- obligarea Baroului București la emiterea unei noi hotărâri prin care sa admită cererea de primire în profesie cu scutire de examen cu nr. x/02.08.2010 si sa o comunice la adresa de corespondentă.

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a precizat acțiunea și a mai solicitat și:

- anularea deciziei UNBR nr. 128/04.06.2016, prin care s-a suspendat soluționarea plângerii prealabile, înregistrata la UNBR cu nr. x/11.03.2016,

- obligarea intimatelor, UNBR si Baroul București, la emiterea unei noi hotărâri prin care sa admită cererea de primire in profesie cu scutire de examen, cu recunoașterea îndeplinirii condițiilor de admitere în profesie cu scutire de examen, precum si înscrierea in "tabloul avocaților" ca avocat definitiv cu drepturi depline.

Prin sentința civilă nr. 28 din 13 februarie 2017, Curtea de Apel Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România;

- A respins ca tardiv formulată cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii de anulare a Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de pârâtul Baroul București;

- A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Baroul București cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 128/04.06.2016 emisa de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România și a respins cererea de anulare a deciziei nr. 128/04.06.2016 emisa de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă cu privire la sentința civilă nr. 3861/13.06.2016 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015;

- A admis excepția neîndepliniri procedurii prealabile cu privire la Hotărârea nr. x/03.02.2011 emisă de pârâtul Baroul București;

- A respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de pârâtul Baroul București;

- A respins în rest acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București;

- A obligat reclamanta A. să plătească pârâtului Baroul București suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată;

Împotriva sentinței civile nr. 28 din 13 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut în esență că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

De asemenea, recurenta a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv legislația în materia admiterii in profesia de avocat cu scutire de examen aplicabilă, legea contenciosului administrativ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a schimbat înțelesul acțiunii/cererii sale în sensul că, deși a consemnat în preambul situația de fapt, a apreciat în mod eronat asupra acesteia.

Astfel, a arătat recurenta că asupra capătului de cerere privind solicitarea de repunere în termenul de a promova acțiunea, deși s-a reținut la alin. (5) fila x din sentința nr. 28/2017, faptul că "motivul de întârziere invocat de reclamanta nu poate constitui, în sine, motiv de repunere in termen, întrucât termenul nu a început sa curgă in lipsa comunicării legale", instanța de fond a apreciat eronat că "hotărârea (Baroului București) a fost comunicata legal reclamantei" făcând referire la sentința civila nr. 3861/2016 pronunțata de Tribunalul București (TMB) în dosar nr. x/2015, deși la momentul când Curtea de Apel Alba a apreciat, această sentința a TMB nu era definitiva, fiind atacata cu recurs la Curtea de Apel București.

In atare condiții, fundamentându-și eronat aprecierea pe sentința nr. 3861/2016 a TMB, care nu era definitiva la momentul pronunțării în prezenta

cauză. Curtea de apel Alba a apreciat că "cererea de repunere in termen a fost tardiv formulata, motiv pentru care se va respinge ca atare".

Instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt, raportate la calculul unui termen legal de formulare a unei cereri de repunere in termen, fata de care sa-si fundamenteze decizia/aprecierea. Deși, la alin. (10) fila x din sentința 28, instanța a respins excepția autorității de lucru Judecat invocata de paratul Baroul București cu privire la sentința civila nr. 3861/2016 pronunțata de TMB in dosar x/2015

Instanța a apreciat eronat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul Baroul București, cu privire la o așa-zisa cerere de obligare a Baroului București la anularea Deciziei nr. 128/04.06.2016 emisă de pârâta Uniunea Naționala a Barourilor din România. Recurenta precizează că nu a făcut o astfel de solicitare prin acțiunea promovata, completată și precizată în prezenta cauză. Aprecierea instanței nu are legătura cu cauza, întrucât nu a solicitat obligarea Baroului București la anularea unui act emis de UNBR și nu avea interes, atâta timp cat a înțeles sa cheme în judecata UNBR pentru acest lucru, fapt consemnat în acțiune, în cererea sa completatoare și în preambulul sentinței atacate.

Instanța de fond a apreciat greșit că în speță, comunicarea Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de Baroul București, a fost efectuata legal in 2011, deși reclamanta nu a primit hotărârea decât în 2016, instanța (Curtea de apel Alba) ținând cont de Sentința 3861/2016 pronunțata de Tribunalul București care nu era definitiva la acel moment.

Instanța a reținut eronat în faptul că, datorita sentinței 3861/2016 pronunțata de Tribunalul București prin care s-a stabilit în mod injust ca hotărârea nr. x/03.02.2011 emisa de Baroul București a fost comunicata legal, procedura prealabilă ceruta de disp. art. 7 din Legea 544/2004 "s-a realizat tardiv cu nerespectarea termenului special prevăzut de art. 38 din Statul profesiei de avocat" instanța apreciind că "acest viciu afectează fundamental procedura prealabila echivalând, practic, cu lipsa acesteia."

Aprecierea instanței de fond pornește de la faptul ca în dosarul nr. x/2015 - Tribunalul București prin sentința nr. 3861/2016 a stabilit că, comunicarea Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de Baroul București, a fost efectuată legal în 2011, deși această sentința nu era definitiva la data când s-a pronunțat Curtea de apel Alba, iar reclamanta nu a investit Tribunalul București cu soluționarea unei cereri pe acest aspect ci doar pe obligarea Baroului București cu emiterea unei hotărâri privind soluționarea cererii sale de primire în profesie depusă în 2010.

De asemenea aprecierea instanței de fond se bazează pe un raționament logic legat de aspectul că dacă TMB a stabilit că hotărârea Baroului București nr. x/2011 a fost legal comunicată, atunci plângerea sa prealabila din 2016 depusa la UNBR este tardivă. Curtea de apel Alba nu a mai analizat legalitatea comunicării din 2011, deși era instanța investita să o facă

Intimatele-pârâte Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența niciunui din motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Hotărârii x/03.02.2011 emisă de Baroul București și a Deciziei nr. 128/2016 emisă Consiliul U.N.B.R, solicitând totodată și repunerea în termenul de formulare a acțiunii de anulare a Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de pârâtul Baroul București

Prin hotărârea recurată, prima instanță a respins ca tardiv formulată cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii de anulare a Hotărârii nr. x/03.02.2011 emisă de pârâtul Baroul, a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere și a respins în rest acțiunea reclamantei.

Soluția primei instanțe este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile în cauză.

În cauza de față, se constată că, în cuprinsul hotărârii recurate, sunt expuse motivele care au stat la baza soluției pronunțate, judecătorul fondului explicând raționamentul care a fundamentat soluția adoptată și nu se poate reține că există motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. x/03.02.2011, Baroul București a respins cererea reclamantei în temeiul art. 56 alin. (2) lit. a) din legea 51/1996, art. 21 alin 2 și art. 73 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, hotărârea fiind comunicată reclamantei prin scrisoare recomandată la adresa indicată de reclamantă în cererea de primire în profesie, în Hunedoara, B-dul x, nr. 15, apt. 25, jud. Hunedoara.

Din actele aflate la dosar rezultă că a fost restituită comunicarea expeditorului în data de 14.02.2011, urmare a expirării termenului de păstrare.

Astfel, contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că cererea reclamantei de repunere în termen, formulată la data de 16.09.2016, a fost respinsă în mod corect, ca tardiv formulată prin raportare la dispozițiile art. 186 din C. proc. civ., potrivit cărora:

(1) "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen, numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând, totodată, repunerea sa în termen."

Independent de aceste aspecte, raportând aceste considerații de ordin teoretic la criticile de nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte constată că reclamanta a luat cunoștință de Hotărârea nr. x/03.02.2011 emisă de Baroul București și cu ocazia depunerii întâmpinării și înscrisurilor atașate în dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului București în data de 26.02.2016, iar prezenta acțiune și cererea de repunere în termen au fost formulate în data de 16.09.2016, cu depășirea termenului de 15 zile, astfel că în mod corect prima instanță a respins cererea de repunere în termen ca tardiv formulată.

Prin urmare, nu sunt întemeiate alegațiile recurentei-reclamante în sensul că nu ar fi fost respectată procedura de comunicare a Hotărârii nr. x/03.02.2011, de vreme ce, actul administrativ atacat a fost comunicat prin poștă, la adresa indicată de reclamantă.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinței recurate, judecătorul fondului prezentând pe larg în considerentele sentinței atacate atât situația de fapt referitoare la modalitatea de comunicare a Hotărârii nr. x/03.02.2011, cât și modul de calcul a termenului legal pentru formularea unei cereri de repunere în termen, prin raportare la argumentele prezentate de părți și la textele de lege aplicabile în materie.

În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia în mod greșit prima instanță s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Baroului București cu privire la cererea de anulare a Deciziei nr. 128/2016 emisă de Consiliul UNBR deși nu a solicitat ca Baroul București să fie obligat la anularea acestei decizii, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia a procedat la soluționarea acestei excepții, fiind o excepție invocată de una din părți.

De asemenea, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei potrivit căreia în mod eronat a reținut prima instanță tardivitatea formulării plângerii prealabile, câtă vreme reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. x/03.02.2011 a Baroului București în data de 11.03.2016.

În considerentele sentinței atacate, prima instanță a prezentat raționamentul și probele care au fundamentat soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, pentru efectuarea tardivă a plângerii prealabile, prin raportare la sentința nr. 3861/2016, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015 prin care s-a stabilit că a fost legal efectuată comunicarea Hotărârii nr. x/03.02.2011 în data de 04.05.2011, efectul pozitiv al lucrului judecat în ceea ce privește legala comunicare a Hotărârii nr. x/03.02.2011 manifestându-se în procesul pendinte cu privire la critica vizând nelegala comunicare.

Sunt lipsite de relevanță juridică susținerile recurentei referitoare la faptul că sentința nr. 3861/2016, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015 nu era definitivă, câtă vreme art. 430 alin. (4) din C. proc. civ. consacră autoritatea de lucru judecat provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului și ea funcționează până la expirarea termenului de exercitare a apelului sau recursului, ori până la respingerea acestor căi de atac atunci când s-a făcut uz de ele.

Astfel, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată." Iar potrivit alin. (4) din același articol "Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie."

De asemenea, Înalta Curte reține că sentința nr. 3861/2016, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015 a rămas definitivă prin Decizia nr. 1943/02.05.2017 pronunță de Curtea de Apel București.

În fine, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de practica Înaltei Curți și a CEDO în materie, câtă vreme instanța de fond a efectuat o analiză corectă a textelor legale incidente în speță, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, sentința recurată fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererilor formulate de intimatele-pârâte, urmând a le încuviința, conform dovezilor depuse la dosar, respectiv suma de 500 de RON către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România și 400 de RON către intimatul-pârât Baroul București.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 500 de RON către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România și 400 de RON către intimatul-pârât Baroul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 28 din 13 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 500 de RON către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România și 400 de RON către intimatul-pârât Baroul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.