ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la 11.01.2011 sub dosar nr. x/3/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și S.C. B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțiala a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x, emis la 27.06.1994, in favoarea C. S.A., pentru suprafața de 21.2090,75 mp.

La data de 17.02.2011, a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe cale de excepție, în baza excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

A invocat pârâta: 1. excepția necompetentei funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului; 2. excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; 3. excepția neîndeplinirii procedurii prealabile; 4. în situația admiterii excepției necompetentei funcționale a secției de contencios administrativ, reținând ca obiectul cererii de chemare in judecata este unul de drept civil comun, neavând caracter de contencios administrativ, excepția netimbrarii cererii pe chemare in judecata; 5. excepția lipsei calității procesual active a reclamantei; 6. excepția lipsei de interes.

La data de 18.02.2011, a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

A invocat pârâtul: 1. excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; 2. excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; 3. Excepția tardivității acțiunii.

Pe fondul cauzei, a apreciat pârâta că acțiunea este neîntemeiată, arătând în esență că certificatul de atestare a dreptului de proprietate litigios a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Prin sentința civilă nr. 698 din 21 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la 14.03.2011 sub dosar nr. x/2011

Prin încheierea din 05.12.2011, Curtea a luat act că pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului renunță la excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, respectiv că pârâtul B. S.R.L. renunță la excepțiile inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes.

Prin încheierea din 19.12.2011, Curtea a respins ca nefondată excepția tardivității formulării acțiunii, pentru motivele dezvoltate pe larg în considerentele hotărârii menționate.

Prin încheierea din 11.03.2013, Curtea a apreciat că a intervenit în cauză, fotă de O.U.G. nr. 96/2012 și H.G. nr. 9/2013, o subrogare legală în drepturile pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a Autorității Naționale pentru Turism din subordinea Ministerului Economiei.

Prin cererea precizatoare depusă la termenul din data de 20.06.2013, partea reclamantă S.C. A. S.R.L. a indicat faptul că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții OCPI și C. S.A..

Prin încheierea de la același termen de judecată, Curtea a dispus introducerea în cauză față de disp. art. 1 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 554/2004 a S.C. C. S.A., societatea în favoarea căreia a fost emis certificatul litigios; totodată, Curtea a respins cererea de introducere în cauză a OCPI, apreciind că aceasta nu justifică o calitate procesuală pasivă față de obiectul acțiunii, nefiind emitentul actului administrativ litigios.

Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI a depus întâmpinare la data de 20.06.2013, solicitând admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A invocat pârâtul excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei.

De asemenea, a invocat pârâtul excepția de prescripție a plângerii prealabile, arătând că reclamanta nu s-a adresat instituției cu solicitare de revocare a actului administrativ, in termen legal, ci Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, însa pentru anularea parțiala a acestuia, anularea fiind o modalitate de desființare a actelor normative rezervata exclusiv instanțelor judecătorești, sens în care a invocat art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004. S.C. A. S.R.L a adresat Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului o plângere prealabila in data de 03.11.2010, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x fiind emis la 27.06.1994, in favoarea C. S.A.

Da asemenea, a invocat pârâtul excepția tardivității acțiunii în raport de disp. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susținând că inițierea procedurii administrative prealabile către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, la data de 03.11.2010, nu are nicio înrâurire asupra termenului prevăzut la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de la termenul din data de 05.09.2013, Curtea a respins ca nefiind admisibile cererile de intervenție voluntară accesorie formulate de D. și E.

Prin încheierea din 12.09.2013, Curtea a respins ca nefiind fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, pentru considerentele arătate pe larg în conținutul acelei încheieri.

Prin încheierea din 14.11.2013, Curtea a respins excepțiile tardivității și prescripției invocate tot de pârâtul Ministerul Economiei, pentru considerentele arătate pe larg în conținutul acelei încheieri.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Turism a depus la data de 20.03.2014, note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 03.04.2014, față de cererea formulată de partea reclamantă și date fiind disp. H.G. nr. 430/2013, Curtea a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât și a Departamentului pentru IMM, Mediul de Afaceri și Turism.

Pârâtul Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri și Turism a depus la data de 24.04.2014, note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 24.04.2014, Curtea a respins ca nefiind fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Autoritatea Națională pentru Turism, date fiind considerentele arătate pe larg în conținutul acelei încheieri.

Hotărârea și considerentele instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1423 din 8 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Autoritatea Națională Pentru Turism, Departamentul pentru Imm, Mediu de Afaceri și Tulsm, C. prin lichidator judiciar F., și S.C. B. S.R.L., ca nefondată.

A obligat reclamanta la plata către pârâta societatea B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27.06.1994 Ministerul Turismului emite Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x în favoarea C. S.A. pentru terenul în suprafață de 21.290,75 mp . Rezultă din analiza documentației ce a stat la baza emiterii certificatului litigios că terenul menționat era alcătuit din două parcele, respectiv una în suprafață de 19.264,60 mp situată în București, iar a doua în suprafață de 2.026,15 mp situată în București.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, astfel cum a fost întocmit în cauză, s-a consemnat că în documentația topografică întocmită în baza H.G. nr. 834/1991 se regăsesc procesele-verbale de vecinătate ale amplasamentelor din bd. Expoziției, nr. 2 (suprafața de 19.264 mp) și din Calea Griviței (suprafața de 2.026 mp); terenul vizat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x din 27 iunie 1994 în suprafață totală de 21.290,75 mp reprezintă teren aflat în administrarea C. S.A. la data emiterii respectivului certificat și se compune din suprafața de 19.264,60 mp situată în bd. Expoziției, respectiv din suprafața de 2.026 mp situată în Calea Griviței.

A mai arătat expertul că terenul în suprafață de 19.264,60 mp vizat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 27.06.194 este compus din imobilul nr. 2 din bd. Expoziției pentru care s-a acordat N.C. 3434/4 cu IE 205758 cu o suprafață de 15.190 mp și imobilul nr. 2A din bd. Expoziției pentru care s-a acordat N.C. 23968 cu IE 229745 cu o suprafață totală de 4085 mp. .

Potrivit adresei nr. x/9362 din 09 mai 2007 a Primăriei Municipiului București - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană, se arată că imobilul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x emis de Ministerul Turismului și Hotărârea Adunării generale a asociaților nr. 30 din 29 iunie 2007 emisă de B. S.R.L., corpul II în suprafață de 4084,76 mp va purta provizoriu numărul 2A pe bd. Expoziției, sector 1, București . Acest din urmă imobil în suprafață de 4085 mp este intabulat în Cartea funciară nr. 72314 sub nr. cadastral 23968, pe numele proprietarului S.C. B. S.R.L.

Rezultă din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză (planșa anexă nr. 2, fila 319 dosar, voi. 2) că o parte din acest din urmă imobil în suprafață de 4085 mp se suprapune pe o lungime de 64.08 m + 50.68 m + 88,74 m și o lățime variabilă de la 7,13 m la 7,44 m cu un tronson de drum, înregistrat în evidențele Primăriei Municipiului București ca fiind str. Parcului.

Prin adresa nr. x/992 emisă de Primăria Sectorului 1 -Administrația Domeniului Public se comunică dlui. G. un acord de principiu pentru amplasarea unui chioșc pentru desfășurarea activității de comerț pe terenul situat în "Dr. Uzinal X Expoziției" cu caracter de provizorat.

Prin adresa nr. x/S1/T30 din 05 noiembrie 98 emisă de Primăria Municipiului București - Departamentul Patrimoniului Imobiliar se comunică S.C. A. S.R.L. că «urmare verificării pe teren efectuate de DGAFI în ziua de 17.10.1998 s-a constatat că ocupați cu construcții provizorii în bd. Expoziției intersecție cu Drum uzinal Mercedes, sector 1, o suprafață totală de 53,03 mp teren, conform schiței efectuate cu următoarele profile de activitate comerț» .

La data de 08.09.1999 se emite sub nr. 21/19059 adresă de către Primăria Municipiului București - Departamentul Patrimoniului Imobiliar către dl. G., consemnându-se că «modul în care abordați situația amplasamentului din B-dul Expoziției intersecție cu Drum Uzinal Mercedes este complet eronat. Până la această dată nu ați prezentat niciun fel de document care atestă legalitatea amplasării construcției provizorii sau a activității cu profil comercial pe care o desfășurați (...) ocupând abuziv terenul aparținând domeniului privat al Primăriei municipiului București. Faptul că terenul situat în sector 6 v-a fost confiscat în baza Legii nr. 4/1973 nu vă dă dreptul de a ocupa abuziv un alt amplasament aparținând Primăriei Municipiului București (...)»

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul arată că «amplasarea fostei construcții pretinse de partea reclamantă ca aflându-se în deținerea sa este evidențiată tot în planul anexa 2 se. 1:1000 cu denumirea C1 - chioșc având o suprafață construită reconstruită Se = 18 mp conform mențiunilor din sentința civilă nr. 76R din 23.01.1996 a TMB secția a III a coroborată cu descrierea din acordul 377/1992, fiind amplasată la intersecția fostului drum uzinal - actual str. Parcului -tronson proprietatea C., ulterior S.C. B. S.R.L. cu bd Expoziției. (...) în schița anexă A privind amplasarea chioșcului pusă la dispoziție de reclamantă se descrie o construcție având o suprafață de 97 mp depășind cu 79 mp suprafața de 18 mp recunoscută de reclamant la nivelul anului 1996, din care o suprafață de 29 mp s-ar fi aflat pe terenul proprietatea C. și s-ar fi edificat printre copaci (a se vedea pe plan aliniamentul copacilor existenți », Curtea de apel a constatat că respectiva construcție având o suprafață limitată la 18 mp apare ca fiind edificată la marginea și în afara terenului în suprafață de 4085 mp, intabulat ca aflându-se în proprietatea B. S.R.L., la o depărtare de câțiva metri de tronsonul de drum identificat ca fiind str. Parcului. Totodată, în planul anexa 4, expertul procedează la reconstituirea amplasamentului construcției provizorii în suprafață de 97 mp, din care o parte figurează ca suprapunându-se cu terenul menționat în suprafață de 4085 mp, iar diferența în afara acestuia, cu mențiunea că ansamblul construcției rămâne în continuare amplasată la o distanță de câțiva metri de tronsonul de drum str. Parcului. Această situație de fapt este confirmată și prin vizualizarea planșelor fotografice atașate de partea reclamantă la dosar pentru lămurirea amplasamentului construcției dezafectate, rezultând din analiza acestora că acea construcție era orientată înspre bd. Expoziției, având acces direct dinspre această arteră de circulație, aflându-se totodată la o distanță de câțiva metri de str. Parcului și tară legătură directă cu aceasta,

În drept, aplicând dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că pentru a se obține anularea unui act administrativ unilateral, legiuitorul impune inclusiv condiția ca persoană interesată care procedează la sesizarea instanței de judecată, să fi suferit o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim ca urmare a actului respectiv.

Or, în cauza de față, partea reclamantă nu justifică existența vreunui drept sau interes legitim care să îi fi fost vătămat prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 27.06.1994.

Astfel, este necontestat și evident din probele administrate că partea reclamantă nu deține în proprietate terenul pe care era edificată construcția dezafectată, pentru aceasta obținându-se din partea autorității publice locale de sector doar un acord de principiu pentru edificarea ei cu caracter provizoriu, rezultând că ulterior acestui moment suprafața construcției a fost extinsă fără a se mai demonstra însă acordarea unui accept «in partea proprietarului/proprietarilor terenului ocupat în acest sens. Totodată, la data soluționării cauzei de față, acea construcție este demolată.

În aceste condiții, câtă vreme dreptul pretins vătămat al părții reclamante nu privește vreun drept de proprietate al său asupra terenului de sub construcția pe care o edificase, se deduce că partea reclamantă a acționat, în legătură cu un pretins interes legitim de exploatare a acelei construcții.

Dar, nici din această perspectivă nu poate fi recunoscut vreun interes legitim în beneficiul părții reclamante care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ.

A constat Curtea de apel că trebuie operată o delimitare între suprafața de teren vizată de certificatul de atestare a dreptului de proprietate litigios și care se suprapune potrivit măsurătorilor expertului cu str. Parcului, delimitată de punctele de ridicare 16A - 46A - 43 - 10 și suprafața aflată în continuarea acesteia, delimitată prin punctele de ridicare 10-43-44-39-37-7-8 (plan anexă nr. 2, fila 319 dosar, vol. 2 și plan anexa 4, fila 320 dosar, vol. 2).

Față de prima dintre suprafețele de teren menționate, respectiv cea care apare a se suprapune străzii Parcului, Curtea apreciază că partea reclamantă nu justifică niciun drept sau interes legitim în legătură cu motivul de anulabilitate invocat ținând de lămurirea existenței respectivei parcele în domeniul public sau în patrimoniul privat al beneficiarului actului administrativ litigios, iar apoi în cel al pârâtei Societatea B. S.R.L..

În al doilea rând, nu se poate recunoaște nici vreun interes prin prisma exploatării construcției dezafectate, dat fiind că în perioada în care aceasta încă exista ca edificat, accesul rezultă cu evidență că se făcea în mod direct dinspre b-dul. Expoziției, după cum s-a arătat mai sus, str. Parcului aflându-se, deși în vecinătate, totuși la o anumită distanță de amplasamentul construcției.

În ce privește cea de-a doua suprafață de teren menționată, Curtea a constatat din probele administrate în cauză că nu rezultă producerea unei vătămări în cazul părții reclamate ca efect al emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În primul rând, din niciun înscris administrat de partea reclamantă nu rezultă că aceasta ar fi avut acordul proprietarului de a ocupa vreo suprafață de teren, în urma extinderii tăcute prin dezvoltarea construcției dincolo de hotarul și în interiorul terenului în suprafață de 4085 mp din București, str. Expoziției, nr. 2A.

S-a mai reținut că în cauză însă, nu a rezultat nerespectarea dispozițiilor legale menționate în legătură cu această a doua parcelă de teren îți discuție, dat fiind că partea reclamantă nu a demonstrat regimul său cal fiind unul ce ar aparține domeniului public fie al statului, fie al unității administrativ teritoriale, după cum, din analiza documentației ce a stat la baza certificatului de atestare litigios coroborat cu mențiunile și concluziile învederate ale raportului de expertiză specialitatea topografie reiese că terenul menționat se afla în patrimoniul beneficiarul actului administrativ atacat, respectiv S.C. C. S.A., la data emiterii acestuia.

Intr-un astfel de context, a conchis Curtea de Apel București, rezultă că partea reclamantă nu a justificat existența unei vătămări prin actul administrativ menționat sub aspectul încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

După pronunțarea sentinței menționate, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la 02.09.2014 sub dosar nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1423 din 08 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în raport de disp. art. 281 alin. (1) C. proc. civ. (1865) și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (1865).

Prin încheierea din 19 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de îndreptare, lămurire cu privire la sentința civilă nr. 1423 din 08.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din analiza dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. (1865), se constată că se poate proceda la îndreptarea erorii materiale atunci când în actul de procedură emanând de la instanță s-a inserat o eroare sau omisiune cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, precum și orice alte erori materiale.

Potrivit dispozițiilor art. 281' C. proc. civ. (1865) se poate încuviința cererea de lămurire a hotărârii atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la dispozitivul hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice.

Pin sentința civilă nr. 1423 din 08 mai 2014 pronunțată în dosar nr. x/2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formu4te de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei/Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Autoritatea Națională Pentru Turism, Departamentul Pentru IMM, Mediu de Afaceri și Turism, C. și S.C. "B." S.R.L., ca nefondată, obligând reclamanta la plata către pârâta societatea B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Se constată astfel, din analiza dispozitivului sentinței civile în discuție, că instanța a soluționat cererea de chemare în judecată cu care fusese învestită în sensul respingerii și al obligării reclamantei la plata de cheltuieli de judecată, astfel că sub acest aspect nu se identifică vreo eroare materială ori existența de dispoziții potrivnice sau necesitatea de a lămuri înțelesul, întinderea sau aplicarea sa, cererea de chemare în judecată fiind respinsă, deci invalidată pretenția societății A. de a anulare parțială a actului administrativ litigios - certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 27.06.1994; totodată, cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta este cert, respectiv 5.000 de RON.

A mai reținut prima instanță că motivele invocate de partea reclamantă, prin cererea înregistrată la data de 02.09.2014, nu se încadrează în dispozițiile art. 281 și art. 281 C. proc. civ. (1865), ci constituie în realitate critici cu privire la legalitatea și temeinicia hotărâri pronunțate, chestiuni ce pot fi valorificate de partea reclamantă în procedura căii de atac a recursului ce îi este deschisă în fața instanței ierarhic superioare în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 299 și urm. C. proc. civ. (1865).

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 1423 din 8 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs S.C. "A." S.R.L. și petentele D. și E., iar împotriva încheierii din 19 septembrie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. și petenta Asociația

În recursul reclamantei și petentelor S.C. "A." S.R.L. și D. și E. nu s-a indicat temeiul de drept al căii de atac exercitate decât la modul general "art. 299-306 Cod procedură civilă".

Motivele invocate reprezintă în fapt o reluare a argumentațiilor expuse în fața instanței de fond, cu excepția contestării ca fiind nejustificate cheltuielile de judecată acordate pârâților.

Ulterior împotriva aceleiași sentințe reclamanta și petenta E. au formulat precizări în care s-a indicat ca temei de drept art. 304 pct. 7 și 9 precum și art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

În motivarea acestora, deosebit de primele argumente, s-a susținut că instanța de judecata in momentul in care a respins cererea de chemare in judecata nu a ținut cont de prevederea, ce are caracter imperativ a art. I din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat - articol ce prevede in mod clar faptul că o societate comerciala cu capital de stat este îndreptățită sa i se ateste dreptul de proprietate doar asupra terenurilor aflate in patrimoniul sau, la data eliberării certificatului de atestare, necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate, astfel ca este nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis in favoarea unei societăți comerciale. fiind transmisa in administrarea altei instituții.

De asemenea instanța de judecata nu a ținut cont nici de faptul ca str. Parcului este domeniu public din anul 1975 conform Deciziei Consiliului Popular al Municipiului București, nr. 871 din 30 iunie 1975, iar conform adresei Serviciului de Evidenta Domeniul Public și Privat Str, Parcului figurează evidențiata la poziția 1132. in anexa Hotărârii CGMB nr. 186 din 08 mai 2008 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiu/ui București, cu completările și modificările ulterioare, conform evidentei transmise de Primăria Sector 1.

Având in vedere aceste considerente, in mod nelegal instanța de judecata a considerat caftind legal certificatul de atestarea a dreptului de proprietate a cărui anulare o solicitam, dat fiind faptul ca acesta cuprinde un teren ce face parte din domeniul public.

Referitor la faptul ca, instanța de judecata a înțeles sa aplice art. 182 alin. (3) C. proc. civ. - cu privire la cererea de înscriere in fals, cerere ce a fost depusa la dosar încă de la primele termene, consideram nelegala aplicarea acestui articol.

Raportat la articolele de lege ale art. 205 alin. (1), art. 109 alin. (1) art. 25 alin. (3) C. proc. civ. apare ca eronată opinia instanței că partea reclamantă este o persoana juridică, deci o ficțiune juridică fără o existenta reala și concreta. În aceste condiții, nu se poate pune problema suferirii vreunei vătămări din perspectiva faptului ca nu ar beneficia de un drept de a circula pe str. Parcului in zona respectivei suprapunere, deoarece o asemenea facultate exista doar in cazul unei persoane fizice, iar nu și al unei ficțiuni juridice ". nu își poate găsi aplicarea in speța de fata.

Referitor afirmația regăsita in cadrul sentinței civile cu nr. 1423 - respectiv extinderea efectuata de către reclamant asupra construcție, afirmă faptul că partea din construcție - care se suprapunea pe terenul paratului S.C. B. S.R.L. a fost edificata in anul 1991 când s-a primit avizul de amplasare - prin urmare la un timp anterior anului de emitere al certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În cadrul sentinței civile cu nr. 1423 din 08 mai 2013 - nu există o argumentare legală cu privire la decizia luata, fără existenta temeiului de drept cu atât mai mult cu cât chiar din cadrul raportului de expertiza rezulta faptul ca suprafața de 4085 mp - cuprinde și str. Parcului - Domeniu Public.

Se mai arată că, în cadrul sentinței civile atacate nu este menționat faptul că a fost formulate obiecțiunii cu privire la raportul de expertiza - dar și motivul de respingere, fiind încălcat astfel art. 261 alin. (1<SUP>3</SUP>) C. proc. civ.

În raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți, lipsa acestora, instanța de recurs nu poate analiza temeinicia și legalitatea hotărâri atacate J. secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 soluționează acest aspect." Lipsa precizărilor din dispozitivul deciziei privind modul de soluționare a fiecărui capăt de cerere și argumentația sumară din considerente nu dă instanței do recurs posibilitatea să analizeze temeinicia .și legalitatea hotărârii atacate"

Totodată reclamanta împreună cu petenta E. a formulat recurs și împotriva încheierii din 19.09.2014 a Curții de Apel București fără a indica în concret temeiul de drept al cererii.

În cererea, care poate fi încadrată în dispozițiile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ. se arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la lămurirea și completarea unor afirmații în legătură cu temeiul de drept, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

Instanța de judecata nu a menționat articolul de lege care a fost respectat la emiterea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietatea seria x. in condițiile in care art. 3 din cadrul Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat: "prevederile ari. I nu se aplica terenurilor care, in condițiile legii, fac parte din domeniul public (...).

Din răspunsurile primite de la Primăria Municipiului București rezulta in mod clar și fără echivoc faptul ca str. Parcului este domeniu public. În cadrul raportului de expertiza anexa 2 este hașurată o porțiune din str. Parcului ca făcând parte din patrimoniul paratei S.C. B. S.R.L. respectiv din suprafața de 4085 mp.

Având in vedere cele menționate și ținând cont de art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanța de judecata nu a menționat articolul de lege respectat la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, in condițiile in care suprafața de 4085 mp este formata și dintr-o porțiune din str. Parcului -reamintim ca este domeniu public - dar cu toate acestea este înregistrata la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara ca fiind proprietatea paratei S.C. B. SRJ.

Un alt aspect omis de instanța de judecata este că în cadrul paginii cu nr. 11 din sentința civila cu nr. 1423. instanța de judecata face referire la faptul ca reclamanta și-a extins construcția. Astfel instanța de judecata nu a menționat anul in care s-a efectuat extinderea construcție, in ce a constat, cat și actul probator, in baza căruia a ajuns la aceasta concluzie.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a arătat că a intervenit o subrogare legală în drepturile acestuia pentru Autoritatea Națională pentru Turism aflată în subordonarea Ministerului Economiei, conform încheierii din 11.03.2013 a Curții de Apel București, necontestată.

Pârâta SC "B." S.R.L. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că reclamanta nu a fost vătămata in drepturile sau interesele sale legitime.

Pârâta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 19.264,6 m.p. situat in București, B-dul. Expoziției, deținut in mod legal, cum rezulta din înscrisurile puse la dosarul cauzei și din raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză.

Potrivit Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra renurilor seria x din data de 27.06.1994 emis de Ministerul Turismului. terenul descris mai sus a trecut in proprietatea exclusiva a societății comerciale cu capital de stat C. S.A., fiind inclus intr-o suprafața totala de 21.290,75 mp.

Identificarea terenului a fost făcuta potrivit planurilor topografice cuprinse in anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrata sub nr. 1 549 din 02 iunie 1994 la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului al Municipiului București.

Aceasta rezulta și din adresa din 23 aprilie 1997 emisa de către Ministerul Turismului depusa la dosar.

Ulterior SC. C. S.A. devine asociat unic al SC. C. S.R.L..

S.C. C. S.A.. in calitate de asociat unic al S.C. C. S.R.L., a hotărât potrivit Hotărârii din data de 13.08.2004. adoptata in baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din data de 09.08.2004, ca, de la data semnării și înregistrării acestei Hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului București. dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 19.264,6 m.p. descris mai sus se strămuta la S.C. C. S.R.L..

În acest sens a fost încheiat și actul adițional autentificat sub nr. x din 16 septembrie 2004 la BNP H..

Aceasta situație este dovedita de încheierea de intabulare nr. 14641 din 20 septembrie 2004 .

S.C. C. S.R.L., noul proprietar al terenului, își schimba denumirea din C. S.R.L. in B. S.R.L., subscrisa intimata-parata, potrivit Actului Adițional nr. 15 din 15 septembrie 2004 emis de avocat I..

Aceasta împrejurare este dovedita de încheierea de intabulare nr. 15931 din 12 octombrie 2004.

Prin încheierea de rectificare nr. 1086 din 23 februarie 2007 a BNP H., se rectifica, fata de greșita tehnoredactare a actului realizata de către avocat. mențiunea cu privire la suprafața terenului din actul adițional autentificat sub nr. x din 16 septembrie 2004 la același BNP, in sensul ca suprafața de teren aflata in proprietate este de 19.264,60 m.p., conform actelor de proprietate, suprafața de 15.179,84 m.p. fiind cea din măsurătorile cadastrale.

A fost întocmita documentația cadastrala avizata sub nr. x din 15 mai 2007 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara București.

În dovedirea acestor susțineri, sunt încheierea de intabulare nr. 924347 din 23 iulie 2007 și extrasul de carte funciara din data de 25.09.2007.

Declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren, înregistrata la D.I.T.L. Sector 1 București, dovedește, de asemenea, suprafața terenului, respectiv 19.264,60 m.p.

De asemenea, sunt esențiale in dovedirea susținerilor noastre și a dreptului nostru de proprietate asupra terenului adresa din 09 iulie 2007 emisa de către P.M.B. - Direcția Evidenta Imobiliara și Cadastrala și adresa din 16 februarie 2008 emisa de P.M.B. - Direcția Evidenta Imobiliara și Cadastrala.

Astfel, in prezent subscrisa SC. B. S.R.L. este proprietara terenului *in suprafața de 19.264,6 m.p., din suprafața totala de 21.290,75 m.p., atribuit» prin Certificatul de Atestare seria x din 27 iunie 1994 emis de Ministerul Turismului, teren situat in București, sector 1.

Terenul este înscris in cartea funciara a Municipiului București, sector 1. cu nr. 72314, având număr cadastral 23968, potrivit încheierii de intabulare nr. 924347 din 24 septembrie 2007.

Aceste aspecte rezulta și din întreaga documentație, întocmita in baza H.G. nr. 834/1991, care a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x/1994, astfel:

Suprafața totala de teren de 21.290,75 m.p. menționata in Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x/1994 este compusa din:

- 19.264,60 m.p. situați in București, sector 1, Bd. Expoziției nr. 2 (sediul fostei Companii J.);

- 2.062,15 m.p. situați in București, sector 1, Calea Grivitei nr. 143 (service auto).

Prin Protocolul nr. 2982 din 26 martie 1991 încheiat intre K. București și SC. J. S.A.. toate mijloacele fixe, construcțiile, suprafețele de teren, toate obiectele de inventar aparținând K. se atribuie in exclusivitate către SC. J. S.A.

S.C. J. S.A., înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. x din 21 ianuarie 1991, a fuzionat cu S.C. C. S.A., înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 40/18 din 26 decembrie 1990, potrivit Contractului de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991.

Prin aceasta fuziune, SC. C. S.A. a rămas in ființa și a preluat activul, pasivul și toate obligațiile SC. J. S.A.

Art. 3 din Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991 menționează ca SC. J. S.A. deține un capital social concretizat in bunurile mobile și imobile existente la sediile din Bd. Expozitiei nr. 2, sector 1 și din sector 1.

Ca urmare a fuziunii dintre SC. J. S.A. și SC. C. S.A.. toate aceste bunuri mobile și mobile aparținând SC. J. S.A. (capitalul social) au trecut in administrarea SC. C. S.A.

Potrivit art. 5 din Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991, Compania J. S.A. își păstrează obiectul de activitate, devenind unica unitate specializata a S.C. C. S.A., și își extinde obiectul de activitate cu desfășurarea de activități turistice.

La irt. 5 alin. (4) din Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991 se prevede ca prioritara va fi desfășurarea de activități de transporturi turistice și in domeniile adiacente in cadrul S.C. C. S.A..

Inclusiv in Actul Adițional din 02.07.1991 la Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991 se menționează, ca și consecința a fuziunii, faptul ca se mărește capitalul social al S.C. C. S.A. cu capitalul social al SC. J. SA

Astfel, suprafețele de teren de 19.264,60 m.p., situați in București, sector 1, Bd. Expoziției (sediul fostei Companii J.), și 2.062,15 m.p. situați in București, sector 1, Calea Grivitei (service auto), au intrat in capitalul S.C. C. S.A.

Prin Ordinul nr. 42 din 31 martie 1992, s-au aprobat comisiile pentru stabilirea și evaluarea terenurilor societăților comerciale din comerț și turism.

În documentația aferenta acestui Ordin, prin Avizul nr. 584 din 01 noiembrie 1993 al Ministerului Agriculturii și Alimentației este desemnata societatea L.. S.A. pentru a efectua măsurătorile topografice conform H.G. nr. 834/1991 pentru S.C. C. S.A. și SC. J. S.A., pentru amplasamentul din Bd. Expoziției nr. 2, sector 1.

Aceasta unitate executanta, L. S.A., in memoriul tehnic, realizează calculul analitic al suprafețelor de teren aparținând S.C. C. S.A., situate in Bd. Expozitiei, sector 1, respectiv suprafața de 19.264,60 m.p.

Așa cum rezulta din întreaga documentație, diferența de 2.026,15 m.p. de teren din totalul de 21.290,75 m.p. cuprinsa in Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x/1994 se afla situata in Calea Grivitei, sector 1, fiind sediul service-ului auto.

În aceeași documentație, in inventarul de puncte (conturul incintei) și procesele-verbale pentru stabilirea limitei incintei, sunt descrise suprafețele și limitele incintei, vecinătățile, pentru suprafața de 19.264,60 m.p., situata in Bd. Expoziției, sector 1.

În procesul-verbal nr. x/1/1994 întocmit de Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului se menționează corectitudinea delimitării, identificării posesorilor și calculului suprafeței de 19.264,60 m.p.

În procesul-verbal din 15.04.1994 și in Situația privind stabilirea terenurilor aflate in patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat nr. 1549/1994, întocmite de Ministerul Agriculturii și Alimentației - Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului București, se confirma respectarea prevederilor avizului și ale H.G. nr. 834/1991, precum și suprafața de!9.264,60 m.p.

Suprafața de 2.062,15 m.p. situata in București, sector 1, Calea Grivitei nr. 143 (service auto) este descrisa distinct in documentația menționata.

Concluziile raportului de expertiza sunt și acestea in sprijinul temeiniciei și legalității susținerilor noastre.

Prin urmare, fata de toate cele de mai sus, terenul nu a aparținut niciodată și nu aparține recurentei-reclamante, aceasta nu este titulara nici unui drept care sa-i fi fost încălcat și, de altfel, nu face dovada ca i-ar fi fost încălcat vreun drept sau interes legitim.

Rezulta că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost făcuta cu respectarea in totalitate a dispozițiilor legale in vigoare la momentul emiterii acestuia.

Motivele invocate de către recurenta-reclamanta nu sunt de natura sa contureze o cauză ilicită, o fraudare a legii.

Actele de dobândire a dreptului nostru de proprietate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, in cauza neexistând nici un motiv legal de nulitate, in contextul in care trebuie examinata aceasta sancțiune.

Nu exista nici o cauza de nulitate, nici o împrejurare care sa învedereze lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate.

Nu au fost eludate dispoziții legale imperative, nu a fost nesocotita legea, nu a existat o cauza ilicita sau imorala, nu au fost încălcate ordinea publica și bunele moravuri.

Fraudarea legii exista, potrivit teoriei și practicii judecătorești, atunci când anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale, imperative. Este, deci, o nesocotire a legii.

Frauda la lege in detrimentul altei persoane este definita de teorie și practica drept acea situație in care autorul fraudei are conștiința ca prin actul sau produce un prejudiciu terței persoane.

A frauda legea înseamna a eluda prescripțiile ei aplicabile raportului juridic al pârtilor, a se sustrage de la aplicarea unei norme juridice imperative.

Nici una dintre susținerile recurentei-reclamante nu este de natura a justifica, a dovedi existenta unei fraude la lege sau existenta unui scop contrar ordinii publice, astfel ca cererea acesteia privind anularea titlului nostru de proprietate urmează a fi respinsa ca neîntemeiata.

În cursul procedurii s-a solicitat de către recurentă sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de întrebare preliminară cerere ce a făcut obiectul analizei instanței la termenul în care s-a judecat calea de atac, Înalta Curte respingând-o.

II. Soluția adoptată în recurs

În legătură cu motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., raportat la faptul că instanța de fond nu ar fi examinat probele și apărările formulate de părți, cererea reclamantului nu exemplifică în concret aspectele neanalizate.

Simpla reluare a afirmațiilor aduse în fața primei instanțe fără raportare la elementele ce nu au făcut obiectul analizei acesteia, în raport de relevanța ce s-a pretins a avea, nu poate conduce instanța de recurs la o analiză a temeiniciei soluției, în raport de dispozițiile art. 302 C. proc. civ.

Instanța de fond a argumentat soluția în raport de solicitările de anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x emis în favoarea C. S.A. pentru ambele trupuri de teren în raport de motivele invocate în fiecare caz în parte.

Astfel, câtă vreme în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate topo, critica de gen "este ilogic irațional" nu reprezintă, cu toate întinderea cererii de recurs, o adevărată motivare a acesteia.

Cât privește motivele întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicată în cererea de față, față de care nu sunt expuse în motivare argumentele, simpla enumerare a textelor Legii nr. 26/1991 a Registrului Comerțului, H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, H.G. nr. 207/2007 nu poate prin ea însăși induce existența unor argumente de nelegalitate, cum același lucru nu poate fi un argument din simple afirmații gen "teren dovedit ca domeniu public", cu singura "dovadă" că terenul poartă denumirea "Strada Parcului".

Concluzionând în legătură cu argumentația reclamantei-recurente, se observă că aceasta nu își dovedește susținerile deși sarcina probei îi revenea.

Cât privește indicarea motivului de recurs prevăzut de art. 3041 C. proc. civ., acesta poate fi circumscris în sens larg constatărilor instanței de fond precum că nu există un interes legitim al reclamantului în anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, concluzie la care a ajuns în urma rezultatelor expertizei efectuate în cauză.

Argumentele generale expuse în recurs, precum asigurarea liberului acces la justiție nu pot suplini lipsa interesului, iar susțineri precum că interesul poate fi dat de "speranțe legitime de a dobândi proprietatea acestor imobile, nu pot fi primite, prima cerință legală, aceea că interesul să fie actual, nefiind îndeplinită.

Nici referitor la cea de-a doua suprafață de teren în analiză nu s-a demonstrat în ce a constat în concret vătămarea reclamantei prin emiterea actului de proprietate cum de altfel a reținut și instanța de fond, reclamantei neîncălcându-i-se un drept subiectiv, și nici măcar un interes privat legitim, cu subliniere asupra acestui ultim aspect.

După cum rezultă din analiza mai sus expusă, motivele de recurs invocate nu se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și nici art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., astfel că Înalta Curte urmează în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă ca nefundat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. și petentele D. și E. împotriva sentinței civile nr. 1423 din 08 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. și petenta E. împotriva încheierii din 19 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2015.