ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2017

Decizia nr. 1702/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 484 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 265 din 2 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Ia data de 26 iunie 2017 (data depunerii cererii la oficiul poștal) recurentui-reclamant A.; calea de atac a fost înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 august 2017, sub nr. x/86/2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac, față de care constată următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de acțiunea formulată de reclamantul A., în baza dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prin care a solicitat reintegrarea în familie a minorului B., ca urmare a încetării măsurii de protecție specială a plasamentului.

Conform prevederilor art. 133 din Legea nr. 272/2004, cauzele privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.

Dispozițiile art. 137 din acest act normativ prevăd că hotărârea instanței de fond este supusă recursului, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Cererea de chemare în judecată având ca obiect reintegrarea în familie a minorului B., ca urmare a încetării măsurii de protecție specială a plasamentului, formulată în baza prevederilor Legii nr. 272/2004, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la 9 ianuarie 2017, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva sentinței nr. 265 din 2 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, părțile au avut deschisă doar calea de atac a apelului, care a fost exercitată în cauză, fiind soluționată prin decizia nr. 484 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, obiect al recursului pendinte.

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, art. 129 din Constituția României, republicată stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea prevederilor art. 137 din Legea nr. 272/2004, cu cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 și ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 484 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 484 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 484 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2017.