ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4696/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Carei sub nr. 1347/2004, S.A. a chemat în judecată Consiliul local Acăș în reprezentarea Statului Român și Spitalul Orășenesc Tușnad, solicitând instanței să oblige pârâții la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 214 Acăș sub nr.top 92- 3 format din, casă și teren în suprafață de 5489 mp și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit și radierea dreptului de proprietate al pârâților. Reclamantul a susținut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român de la S.J., fratele tatălui său.

Prin sentința civilă nr. 59 din 26 ianuarie 2005 Judecătoria Carei și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 în favoarea Tribunalului Satu Mare unde a fost înregistrată sub nr. 458/83/2005. Contestatorul S.J. decedând în cursul procesului, la 14 decembrie 2004, acțiunea acestuia a fost continuată de fiica sa D.M. La termenul din 20 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a spitalului orășenesc Tușnad, invocată de acesta în ședința publică din 13 iunie 2005, întrucât în temeiul protocolului nr. 779 din 27 decembrie 2004 încheiat de spitalul orășenesc Tușnad cu Primăria Acâș, aceasta din urmă a preluat imobilul din litigiu.

Totodată în ședința publică din data de 18 decembrie 2006, reclamanta D.M. a renunțat la judecată împotriva spitalului orășenesc Tușnad și Consiliului local Acâș. Prin sentința civilă nr. 1165D din 27 decembrie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamantei D.M. împotriva Primăriei comunei Acâș, având ca obiect plângerea în temeiul Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul înscris în C.F. 214 Acâș sub nr.top 92-3 Satu Mare. S-a reținut că imobilul aparținând lui S.J. a fost preluat de stat la data de 22 ianuarie 1951 în baza Decretului nr. 250/1950 și atribuit spitalului orășenesc Tușnad. La data de 27 decembrie 2004, în temeiul protocolului nr. 779/2004 imobilul a trecut în administrarea Consiliului Local Acâș, ca aparținând domeniului public al comunei Acâș, și preluat la final de Primăria Acâș, pârâta din prezenta cauză.

În privința acestui imobil, P.A. a emis prin biroul executorului judecătoresc notificarea de restituire, invocând calitatea de succesor al proprietarului tabular S.J., căsătorit cu S.A. Instanța a mai reținut că P.A. și S.A. a cărui acțiune a fost continuată de D.M., face parte din tulpini diferite ale antecesorului proprietar tabular S.J., din clase de succesori care se exclud reciproc. În aceste condiții, la solicitarea instanței, reclamanta D.M. a probat notificarea pârâtei în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, depunând notificarea înregistrată la nr. 28 din 25 august 2005. Față de această stare de fapt, instanța a concluzionat că reclamanta nu s-a conformat unei cerințe premergătoare esențiale referitoare la îndreptățirea sa la acordarea măsurilor reparatorii, deoarece notificarea a fost formulată cu mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceleași considerente avute în vedere de către instanța de fond și ținând seama de natura juridică a termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, calificat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 428 din 15 aprilie 2008, ca fiind un termen de decădere, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 144A din 24 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 1165D din 27 decembrie 2006 a Tribunalului Satu Mare. În recursul declarat și nemotivat, în drept D.M. arată că în mod greșit instanțele au reținut că notificarea nr. 28 din 28 august 2005 este tardivă, deoarece Legea nr. 247/2005 de completare a Legii nr. 10/2001, a operat o repunere în termen în favoarea persoanelor care nu au solicitat restituirea proprietăților în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat. Corect instanța de fond a respins contestația formulată de D.M., reținând că notificarea acesteia a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Termenul de 6 luni pentru depunerea notificării cu efecte de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, a operat începând cu data intrării în vigoare a legii, la 14 februarie 2001 și a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 169/201 și nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002 . El este un termen de decădere și aceasta rezultă din art. 22 pct. 5, care sancționează nerespectarea acestuia cu pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Și Curtea Constituțională, sesizată în cauză cu excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. (5) raportată la o presupusă discriminare creată prin Legea nr. 247/2005, privitoare la beneficiarii Legii nr. 1/2000, care au fost repuși în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, a concluzionat prin Decizia nr. 428 din 15 aprilie 2008, că termenul prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere a titularului din dreptul de a mai obține măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Legea nr. 247/2005 nu a procedat la repunerea în termenul de notificare așa cum pretinde recurenta. Așa cum s-a arătat și prin decizia Curții Constituționale, repunerea în termen vizează fondul funciar și nu imobilele care cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Extinderea prevederilor din domeniul fondului funciar la imobilele vizate de Legea nr. 10/2001 este contrată caracterului restrictiv al reglementării și intenției legiuitorului, iar rațiunile de ordin personal ale recurentei nu pot ignora cadrul legal căruia i se supune legiuitorul. Din această perspectivă soluția din apel fiind legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M. prin mandatar D.G.V. împotriva deciziei nr. 144 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009.