ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4696/2009

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Carei sub nr. 1347/2004, S.A. a chemat în judecată Consiliul

local Acăș în reprezentarea Statului Român și Spitalul Orășenesc Tușnad,

solicitând instanței să oblige pârâții la restituirea în natură a imobilului

înscris în C.F. nr. 214 Acăș sub nr.top 92- 3 format din, casă și teren în

suprafață de 5489 mp și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de

proprietate astfel dobândit și radierea dreptului de proprietate al pârâților.

Reclamantul a susținut că

imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român de la S.J., fratele

tatălui său.

Prin sentința civilă nr. 59

din 26 ianuarie 2005 Judecătoria Carei și-a declinat competența de soluționare

a cauzei, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 în favoarea Tribunalului

Satu Mare unde a fost înregistrată sub nr. 458/83/2005.

Contestatorul S.J. decedând

în cursul procesului, la 14 decembrie 2004, acțiunea acestuia a fost continuată

de fiica sa D.M.

La termenul din 20 octombrie

2006, Tribunalul Satu Mare a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a spitalului orășenesc Tușnad, invocată de acesta în ședința publică din 13

iunie 2005, întrucât în temeiul protocolului nr. 779 din 27 decembrie 2004

încheiat de spitalul orășenesc Tușnad cu Primăria Acâș, aceasta din urmă a

preluat imobilul din litigiu. Totodată în ședința publică din data de 18

decembrie 2006, reclamanta D.M. a renunțat la judecată împotriva spitalului

orășenesc Tușnad și Consiliului local Acâș.

Prin sentința civilă nr. 1165D

din 27 decembrie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamantei D.M.

împotriva Primăriei comunei Acâș, având ca obiect plângerea în temeiul Legii

nr.10/2001 cu privire la imobilul înscris în C.F. 214 Acâș sub nr.top 92-3 Satu

Mare.

S-a reținut că imobilul

aparținând lui S.J. a fost preluat de stat la data de 22 ianuarie 1951 în baza

Decretului nr. 250/1950 și atribuit spitalului orășenesc Tușnad.

La data de 27 decembrie 2004,

în temeiul protocolului nr. 779/2004 imobilul a trecut în administrarea Consiliului

Local Acâș, ca aparținând domeniului public al comunei Acâș, și preluat la

final de Primăria Acâș, pârâta din prezenta cauză.

În privința acestui imobil, P.A.

a emis prin biroul executorului judecătoresc notificarea de restituire,

invocând calitatea de succesor al proprietarului tabular S.J., căsătorit cu S.A.

Instanța a mai reținut că P.A.

și S.A. a cărui acțiune a fost continuată de D.M., face parte din tulpini

diferite ale antecesorului proprietar tabular S.J., din clase de succesori care

se exclud reciproc.

În aceste condiții, la

solicitarea instanței, reclamanta D.M. a probat notificarea pârâtei în

condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, depunând notificarea înregistrată la

nr. 28 din 25 august 2005.

Față de această stare de

fapt, instanța a concluzionat că reclamanta nu s-a conformat unei cerințe

premergătoare esențiale referitoare la îndreptățirea sa la acordarea măsurilor

reparatorii, deoarece notificarea a fost formulată cu mult după împlinirea

termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceleași considerente

avute în vedere de către instanța de fond și ținând seama de natura juridică a

termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, calificat de Curtea

Constituțională prin decizia nr. 428 din 15 aprilie 2008, ca fiind un termen de

decădere, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 144A din 24 septembrie 2008 a

respins ca nefondat apelul declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 1165D

din 27 decembrie 2006 a Tribunalului Satu Mare.

În recursul declarat și nemotivat,

în drept D.M. arată că în mod greșit instanțele au reținut că notificarea nr. 28

din 28 august 2005 este tardivă, deoarece Legea nr. 247/2005 de completare a

Legii nr. 10/2001, a operat o repunere în termen în favoarea persoanelor care

nu au solicitat restituirea proprietăților în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Corect instanța de fond a

respins contestația formulată de D.M., reținând că notificarea acesteia a fost

formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Termenul de 6 luni pentru

depunerea notificării cu efecte de repunere în termenul de acceptare a

succesiunii, a operat începând cu data intrării în vigoare a legii, la 14 februarie

2001 și a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 169/201 și nr. 145/2001 până

la data de 14 februarie 2002 .

El este un termen de

decădere și aceasta rezultă din art. 22 pct. 5, care sancționează nerespectarea

acestuia cu pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent. Și Curtea Constituțională, sesizată

în cauză cu excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. (5) raportată la

o presupusă discriminare creată prin Legea nr. 247/2005, privitoare la

beneficiarii Legii nr. 1/2000, care au fost repuși în termenul de reconstituire

a dreptului de proprietate, a concluzionat prin Decizia nr. 428 din 15 aprilie

2008, că termenul prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este un

termen de decădere a titularului din dreptul de a mai obține măsuri reparatorii

în natură sau prin echivalent.

Legea nr. 247/2005 nu a

procedat la repunerea în termenul de notificare așa cum pretinde recurenta. Așa

cum s-a arătat și prin decizia Curții Constituționale, repunerea în termen

vizează fondul funciar și nu imobilele care cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Extinderea prevederilor din domeniul fondului funciar la imobilele vizate de

Legea nr. 10/2001 este contrată caracterului restrictiv al reglementării și

intenției legiuitorului, iar rațiunile de ordin personal ale recurentei nu pot

ignora cadrul legal căruia i se supune legiuitorul.

Din această perspectivă

soluția din apel fiind legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de

față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta D.M. prin mandatar D.G.V. împotriva deciziei nr. 144 din

24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009.