ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 565/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 24 martie 2020, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. S.A., următoarele: aplicarea reprezentantului acesteia sau, după caz persoanei obligate, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 noiembrie 2019, până la data confirmării de primire, de către fiecare reclamant, a adeverinței solicitate, astfel cum s-a stabilit prin sentința nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și prin decizia nr. 2736/2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, conform art. 24 alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; potrivit art. 906 alin. (2) C. proc. civ., să se dispună acordarea penalităților pentru fiecare reclamant în parte, în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu; acordarea, către fiecare reclamant, a despăgubirilor morale în valoare de 10.000 RON, conform art. 892 alin. (1) și art. 906 alin. (7) C. proc. civ.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, actualizată, și pe cele ale art. 906 alin. (2) și (7), art. 892 alin. (1), art. 233, art. 3 și art. 583 C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj (acțiunea nu are ca obiect soluționarea unui conflict de muncă) și excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel).

Prin cererea adițională depusă la 3 august 2020, reclamanții au solicitat, în raport de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, sancționarea pârâtei cu amendă în valoare de 1.000 RON pentru încălcarea art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. h) din același cod, nefiind respectate și puse în aplicare sentința nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia nr. 2736/2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă; în conformitate cu art. 906 alin. (2) C. proc. civ., au solicitat aplicarea penalităților, pentru fiecare reclamant în parte, în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu; obligarea debitorului, în baza art. 892 și art. 906 alin. (7) C. proc. civ., la acordarea despăgubirilor morale în sumă de 10.000 RON pentru fiecare reclamant în parte.

În drept, au invocat dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (1), (2) și 3, art. 6 alin. (1), art. 8, art. 39 alin. (1) lit. d) și art. 270 din Codul muncii, art. 1073 C. civ. și art. 431 și art. 583 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2418 din 28 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepțiile de necompetență materială și de necompetență teritorială, invocate de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, iar prin cererea dedusă judecății aceștia solicită, în raport de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, sancționarea angajatorului pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. h) din cod, întrucât nu a eliberat în formă legală și la termen adeverințele cerute și nu a pus în aplicare sentința nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia nr. 2736/2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Tribunalul Dolj a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, întrucât a considerat, pe de o parte, că inspectorii de muncă sunt cei care trebuie să constate și să aplice sancțiunile în cazul încălcării, de către angajator, a prevederilor art. 34 alin. (5), iar, pe de altă parte, pârâta a executat obligația stabilită prin hotărârile judecătorești menționate, emițând adeverințele solicitate.

Instanța a reținut că nemulțumirea reclamanților este legată de modalitatea de punere în executare a sentinței nr. 1588/13.06.2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că adeverințele solicitate nu au fost eliberate în formă legală și la termen.

A apreciat că solicitarea reclamanților nu are ca obiect soluționarea unui conflict de muncă, care se referă la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă prevăzute de Codul muncii sau a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, ci executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face, care privesc actele de executare, aspect confirmat și de toate dispozițiile legale invocate.

Față de aceste considerente, Tribunalul Dolj a stabilit că aparține Judecătoriei Sectorului 6 București competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în fond, în circumscripția acestei instanțe aflându-se sediul pârâtei.

Prin sentința nr. 964 din 3 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, că acțiunea se subsumează cererilor formulate în materia litigiilor de muncă, competența materială și teritorială urmând a fi determinată conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, care stipulează că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Instanța a apreciat că pronunțarea asupra cererii de renunțare la judecată formulate de reclamanți cu privire la solicitarea privind amendarea pârâtei, conform art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, poate fi realizată doar de instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

Coroborând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., și reținând că domiciliile reclamanților se află în municipiul Craiova, Judecătoria Sectorului 6 București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul care a generat ivirea conflictului negativ de competență constă în interpretarea diferită, de către instanțele aflate în conflict, a obiectului și naturii cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dolj reținând că aceasta nu poate fi inclusă în categoria conflictelor de muncă, întrucât nu vizează încheierea, modificarea, executarea, suspendarea sau încetarea contractelor individuale de muncă, iar Judecătoria Sectorului 6 București apreciind că, dimpotrivă, cererea se subsumează dispozițiilor Legii dialogului social nr. 62/2011, competența urmând a fi stabilită conform art. 210 din acest act normativ, respectiv în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are locul de muncă reclamantul.

Pornind de la aceste interpretări, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat sancționarea reprezentantului legal al pârâtei E. S.A. cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 noiembrie 2019, până la data confirmării de primire, de către fiecare reclamant, a adeverințelor solicitate, astfel cum s-a stabilit prin sentința nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia nr. 2736/2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă; acordarea penalităților pentru fiecare reclamant, în sumă de 1.000 RON/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, conform art. 906 alin. (2) C. proc. civ. și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând despăgubiri morale, în baza art. 892 alin. (1) și art. 906 alin. (7) C. proc. civ.

Așadar, în esență, ceea ce se reclamă prin acțiunea civilă dedusă judecății constă în neexecutarea, de către pârâtă, a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin decizia nr. 2736/2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, anume eliberarea, pentru fiecare dintre reclamanți, a adeverințelor din care să rezulte salariul brut/net, sporurile, primele și alte drepturi salariale, cu indicarea temeiului de drept, în formă legală și la termen.

Față de scopul urmărit de reclamanți prin promovarea demersului judiciar, și de dispozițiile legale invocate în susținerea acestuia, respectiv art. 906 C. proc. civ. (care stabilește modalitatea de aplicare a penalităților în materia obligațiilor de a face), și art. 892 din același act normativ (care prevede obligarea debitorului la despăgubiri în cazul neexecutării obligației de a face), se constată că litigiul dedus judecății se subsumează materiei executării silite directe a obligațiilor de a face sau a nu face, reglementate de C. proc. civ., iar nu domeniului conflictelor de muncă.

Această constatare este susținută de precizarea reclamanților din cuprinsul concluziilor scrise depuse la 30 decembrie 2020 la Judecătoria Sectorului 6 București, în sensul că obiectul acțiunii civile nu este reprezentat de soluționarea unui conflict de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă prevăzute de Codul muncii, ci de un litigiu derivat din nerespectarea, de către pârâtă, a dispozițiilor conținute într-o hotărâre judecătorească cu privire la eliberarea unor adeverințe.

Prin urmare, obligația pârâtei E. S.A. de a emite reclamanților adeverințele menționate rezidă din titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia nr. 2736/2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a cărei executare necorespunzătoare este reclamată în cauză și nu din raportul juridic de muncă dintre părți, raport analizat anterior prin însăși hotărârea ce constituie titlu executoriu.

Față de aceste constatări, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aceasta aparținând instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul debitor.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâta E. S.A. are sediul în București, Calea x, F., clădirea A, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Mai mult, se constată că Judecătoria Sectorului 6 București, calificând obiectul capetelor 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată ca vizând alte cereri privind executarea silită, a procedat la disjungerea lor de capătul 1 al acțiunii și la formarea unui nou dosar, reținând că nu se justifică judecarea lor în cadrul aceluiași dosar.

Or, Înalta Curte apreciază că și capătul principal de cerere intră în competența de soluționare a aceleiași instanțe, întrucât vizează neexecutarea aceluiași titlu executoriu.

Concluzionând, față de toate argumentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.