ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1890/2021

HOTĂRÂRE

28.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1890/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., au chemat în judecată pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București.

Reclamanții și-au întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 8 și art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, solicitând reîncadrarea acestora și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportate la un coeficient de multiplicare de 19,000, începând cu data de 09.04.2015 și în continuare; emiterea de către Ministrul Justiției a unor noi ordine de salarizare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, și în continuare; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre venitul efectiv plătit și venitul la care sunt îndreptățiți prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de 19,000, începând cu data de 09.04.2015, data intrării in vigoare a Legii nr. 71/2015, și în continuare, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 96/2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a disjuns cererea formulată de reclamanți având ca obiect emiterea de către Ministrul Justiției a unor noi ordine de salarizare, de cererile având ca obiect reîncadrarea reclamanților, recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente și repararea prejudiciului creat.

S-a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect emiterea de către Ministrul Justiției a unor noi ordine de salarizare, s-a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, având ca obiect reîncadrarea reclamanților și repararea prejudiciului creat, și s-a declinat competența de soluționare a acestei cauze, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Curtea a constatat că este excepția necompetenței materiale este fondată având în vedere obiectul dedus judecății, respectiv reîncadrarea și recalcularea indemnizațiilor, precum și repararea prejudiciului creat din neaplicarea unor dispoziții legale, coroborat cu calitatea reclamanților.

Raportat la dispozițiile art. 269 din Codul Muncii și art. 126 din C. proc. civ., Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale este competent material, teritorial și funcțional cu soluționarea cererilor astfel formulate.

Conform art. 266 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.

Dispozițiile Legii nr. 62/2011 stabilesc caracterul de conflict de muncă și în situația conflictelor în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă.

Art. 159 din Codul muncii prevede că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, iar potrivit art. 160 din același act normativ, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

În speță, reclamanții sunt magistrați, iar pretențiile acestora îmbracă forma unui conflict de muncă, competența de soluționare aparținînd tribunalului, conform dispozițiilor art. 95 din C. proc. civ.

În soluționarea excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei, Curtea a avut în vedere și art. 278 alin. (2) din Codul muncii, care se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă respective.

Întrucât dispozițiile care reglementează drepturile salariale ale magistraților nu cuprind reglementări specifice în această privință, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, respectiv secției de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta aparține Tribunalului Dolj, având în vedere că în aplicarea art. 127 din C. proc. civ. reclamanții au ales Curtea de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, care a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

În motivarea soluției de admitere a acestei excepții, s-a reținut că reclamanții B., C., D. și A., au calitatea de judecători la Curtea de Apel București, reclamanții F., E. și G., sunt judecători la Tribunalul București, iar reclamanta F. este detașată la Consiliul Superior al Magistraturii .

Prin sentința civilă nr. 96/2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect reîncadrarea reclamanților și repararea prejudiciului creat, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale

Tribunalul a reținut că reclamanții au invocat ca temei de drept pentru toate capetele de cerere dispozițiile art. 8 și art. 2, lit. h) din Legea nr. 554/2004 și au arătat că, potrivit art. 7 din aceeași lege, au solicitat Ministrului Justiției, emiterea unor noi ordine de salarizare în care indemnizația de încadrare să fie stabilită potrivit Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, cerere nesoluționată favorabil.

Întrucât temeiul de drept invocat de reclamanți pentru toate cele trei capete de cerere este reprezentat de art. 8 și art. 2, lit. h) din Legea nr. 554/2004, și, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și la principiul disponibilității părților, consacrat de art. 9, alin. (2) din C. proc. civ., tribunalul a reținut că și aceste capete de cerere sunt de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, instanță la care reclamanții au introdus inițial cererea de chemare în judecată.

Pentru considerente înfățișate, prin sentința nr. 2393 din 1 iulie 2021, pronunțată de Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei, conform art. 134 din C. proc. civ., și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă la data de 21 iulie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, instanța sesizată de reclamanți, a disjuns cererea formulată de aceștia având ca obiect emiterea de către Ministrul Justiției a unor noi ordine de salarizare.

Pentru cererile având ca obiect reîncadrarea reclamanților, recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, precum și repararea prejudiciului creat, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Conform art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.

În aplicarea acestor dispoziții, reținând art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a constatat că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei doar în ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a Ministerului Justiției de a emite noi ordine de salarizare.

Înalta Curte reține că reclamanții sunt magistrați, iar pretențiile acestora, respectiv reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, precum și repararea prejudiciului creat, îmbracă forma unui conflict de muncă, competența de soluționare aparținând tribunalului, conform dispozițiilor art. 95 din C. proc. civ.

Potrivit art. 278 alin. (2) Codul muncii, dispozițiile acestui act normativ se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă respective.

Cum dispozițiile care reglementează drepturile salariale ale magistraților nu cuprind reglementări specifice în această privință, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, secția specializată în soluționarea conflictelor de muncă.

În ceea ce privește competența materială, Înalta Curte reține că aceasta aparține Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, având în vedere că reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la Curtea de Apel Craiova, în aplicarea art. 127 din C. proc. civ. privind alegerea competenței.