ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În ședința publică din 3 februarie 2009, avocat G.C. prin substituirea avocatului B.M. pentru inculpatul L.C.A. în cauza privind soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 285/ A din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 198 alin. (3) și a art. 199 C. proc. pen., în care sens a atașat excepția în formă scrisă solicitând suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale. S-a motivat că textul de lege, astfel cum este reglementat încalcă dreptul la apărare și creează discriminări, motivat de faptul că amenda judiciară stabilită ca și cuantum este exagerată, mai mult, se limitează dreptul la muncă întrucât prin modul în care instanța a interpretat și aplicat dispozițiile art. 198 C. proc.

pen., ar însemna ca un avocat să nu poată participa la mai multe procese în orașe diferite, existând riscul să se considere că lipsește nejustificat, iar amenda poate fi mai mare decât onorariul încasat. Totodată, s-a susținut că, cuantumul amenzilor stabilite în materie penală pentru avocați este discriminatoriu față de amenzile ce se aplică potrivit art. 198 alin. (1) C. proc. pen. Mai mult, se arată că prin modul de reglementare al art. 199 C. proc. pen., se încalcă dreptul la apărare al persoanei sancționate potrivit art. 198 C. proc. pen., întrucât contestația formulată se soluționează de același complet care a aplicat amenda. Împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2009 prin care Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de avocat B.M.

privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate sus-arătate, inculpatul prin avocat B.M. a formulat recurs socotind-o nelegală și netemeinică motivele urmând a fi susținute în fața instanței. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 republicată, „excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată”, pe de altă parte Curtea Constituțională decide asupra unor excepții privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.

În speță, excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul inculpatului vizează dispozițiile art. 198 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căruia acesta a fost amendat cu suma de 1000 lei motivat de faptul că la termenul din 13 ianuarie 2009 s-a formulat cerere de amânare întrucât se află la o altă instanță fără a lua măsuri de a fi substituit. Or, raportat la textul de lege invocat se constată că apărătorul inculpatului nu are calitatea de „parte” din dosar, aceasta revenindu-i doar inculpatului iar pe de altă parte nici cealaltă condiție nu este îndeplinită de a avea legătură cu cauza și de care depinde soluționarea. Astfel, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, corect instanța a dispus asupra respingerii cererii privind sesizarea Curții Constituționale în condițiile art. 29 alin. (6) din aceeași lege și pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva încheierii din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 14/333/2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.