ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

În ședința publică din 3 februarie

2009, avocat G.C. prin substituirea avocatului B.M. pentru inculpatul

L.C.A. în cauza privind

soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 285/

A din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 198 alin. (3) și a art. 199 C. proc.

pen., în care sens a atașat excepția în formă scrisă solicitând suspendarea

cauzei și sesizarea Curții Constituționale.

S-a motivat că textul de

lege, astfel cum este reglementat încalcă dreptul la apărare și creează

discriminări, motivat de faptul că amenda judiciară stabilită ca și cuantum

este exagerată, mai mult, se limitează dreptul la muncă întrucât prin modul în

care instanța a interpretat și aplicat dispozițiile art. 198 C. proc. pen., ar

însemna ca un avocat să nu poată participa la mai multe procese în orașe

diferite, existând riscul să se considere că lipsește nejustificat, iar amenda

poate fi mai mare decât onorariul încasat.

Totodată, s-a susținut că,

cuantumul amenzilor stabilite în materie penală pentru avocați este

discriminatoriu față de amenzile ce se aplică potrivit art. 198 alin. (1) C.

proc. pen.

Mai mult, se arată că prin

modul de reglementare al art. 199 C. proc. pen., se încalcă dreptul la apărare

al persoanei sancționate potrivit art. 198 C. proc. pen., întrucât contestația

formulată se soluționează de același complet care a aplicat amenda.

Împotriva încheierii de

ședință din 3 februarie 2009 prin care Curtea de Apel Iași a respins cererea

formulată de avocat B.M. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile

de neconstituționalitate sus-arătate, inculpatul prin avocat B.M. a formulat recurs

socotind-o nelegală și netemeinică motivele urmând a fi susținute în fața

instanței.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29

alin. (2) din Legea nr. 47/1992 republicată, „excepția de neconstituționalitate

poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către

instanța de judecată”, pe de altă parte Curtea Constituțională decide asupra

unor excepții privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea

cauzei.

În speță, excepția de

neconstituționalitate invocată de apărătorul inculpatului vizează dispozițiile art.

198 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căruia acesta a fost amendat cu suma de

1000 lei motivat de faptul că la termenul din 13 ianuarie 2009 s-a formulat

cerere de amânare întrucât se află la o altă instanță fără a lua măsuri de a fi

substituit.

Or, raportat la textul de

lege invocat se constată că apărătorul inculpatului nu are calitatea de „parte”

din dosar, aceasta revenindu-i doar inculpatului iar pe de altă parte nici

cealaltă condiție nu este îndeplinită de a avea legătură cu cauza și de care

depinde soluționarea.

Astfel, nefiind îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992,

corect instanța a dispus asupra respingerii cererii privind sesizarea Curții

Constituționale în condițiile art. 29 alin. (6) din aceeași lege și pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva încheierii din 3 februarie

2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 14/333/2003.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 25

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2009.