ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2874/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 452 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui - secția penală, inculpatul B.F.D. a fost condamnat la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2008 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile constituite în cauză precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că în ziua de 20 martie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, împreună cu victima A.V., a agresat-o pe aceasta cu un cuțit, cauzându-i leziuni care au dus la deces, în ciuda îngrijirilor medicale acordate. Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin Decizia penală nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Iași - secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1541/89/2008. Prin Decizia penală nr. 1623 din 4 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.D.

împotriva deciziei penale sus-arătate. S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 martie 2008 până la 4 mai 2009. Totodată, recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pe data de 13 mai 2009, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., condamnatul B.F.D. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, ca instanță de recurs, în Dosarul nr. 1541/89/2008. În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a susținut, prin apărătorul ales că deși nu a fost audiat nici de Curtea de Apel Iași, nici instanța de recurs nu l-a întrebat dacă înțelege să dea o declarație în cauză și nici nu l-a ascultat, fiindu-i astfel încălcat un drept elementar conferit de dispozițiile art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârii penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute de aceste dispoziții. În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., ocazie cu care se constată dacă cererea de contestație este făcută în termenul prev.de art. 388 C. proc.

pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Prin Încheierea din 22 iunie 2009, în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1541/89/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procedând la judecarea contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., cu ocazia judecării recursului instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, conform prevederilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și de apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Din analiza conținutului textului de lege arătat rezultă că instanța de recurs nu avea obligația legală a ascultării inculpatului B.F.D. întrucât împotriva acestuia fusese pronunțată o hotărâre de condamnare de către instanța de fond, instanță care l-a și ascultat în conformitate cu dispozițiile legale. Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc.

pen. invocat de contestator se referă la dispozițiile art. 385 16 conform cărora, când instanța de recurs casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., are obligația să procedeze la ascultarea inculpatului prezent. Nici în raport de aceste dispoziții instanța de recurs nu avea obligația să-l asculte pe inculpat, având în vedere că soluția dispusă a fost aceea de respingere a recursului declarat de acesta. Având în vedere cele menționate mai sus, nefiind întrunite condițiile cerute de textul de lege invocat în susținerea cererii (art. 386 lit. e) C. proc. pen.) Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în Dosarul nr. 1541/89/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2009.