ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2874/2009

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 452 din 8 octombrie

2008 a Tribunalului Vaslui - secția penală, inculpatul B.F.D. a fost condamnat

la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.

174, art. 175 lit. i) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prev.

de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie

2008 la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile constituite în

cauză precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut

că în ziua de 20 martie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, împreună cu

victima A.V., a agresat-o pe aceasta cu un cuțit, cauzându-i leziuni care au

dus la deces, în ciuda îngrijirilor medicale acordate.

Apelul declarat de

inculpat împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin Decizia

penală nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Iași - secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 1541/89/2008.

Prin Decizia penală

nr. 1623 din 4 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.D. împotriva deciziei penale

sus-arătate.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 martie

2008 până la 4 mai 2009.

Totodată, recurentul

inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pe data de 13 mai

2009, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., condamnatul

B.F.D. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1623 din

4 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală,

ca instanță de recurs, în Dosarul nr. 1541/89/2008.

În motivarea căii

extraordinare de atac exercitate, contestatorul a susținut, prin apărătorul

ales că deși nu a fost audiat nici de Curtea de Apel Iași, nici instanța de

recurs nu l-a întrebat dacă înțelege să dea o declarație în cauză și nici nu

l-a ascultat, fiindu-i astfel încălcat un drept elementar conferit de

dispozițiile art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D.

este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva

hotărârii penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute

de aceste dispoziții.

În cadrul procedurii

de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art.

391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii

de contestație întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)

- c) și e) C. proc. pen., ocazie cu care se constată dacă cererea de

contestație este făcută în termenul prev.de art. 388 C. proc. pen., dacă

motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386

C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate

dovezi care sunt la dosar.

Prin Încheierea din

22 iunie 2009, în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a admis

în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva

Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1541/89/2008

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedând la

judecarea contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.

proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen., cu

ocazia judecării recursului instanța este obligată să procedeze la ascultarea

inculpatului prezent, conform prevederilor cuprinse în Partea specială, titlul

II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond

și de apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva

inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din analiza

conținutului textului de lege arătat rezultă că instanța de recurs nu avea

obligația legală a ascultării inculpatului B.F.D. întrucât împotriva acestuia

fusese pronunțată o hotărâre de condamnare de către instanța de fond, instanță

care l-a și ascultat în conformitate cu dispozițiile legale.

Cazul de contestație

în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. invocat de contestator se

referă la dispozițiile art. 385

16

conform cărora, când instanța de

recurs casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., are obligația să procedeze la ascultarea

inculpatului prezent.

Nici în raport de

aceste dispoziții instanța de recurs nu avea obligația să-l asculte pe

inculpat, având în vedere că soluția dispusă a fost aceea de respingere a

recursului declarat de acesta.

Având în vedere cele

menționate mai sus, nefiind întrunite condițiile cerute de textul de lege

invocat în susținerea cererii (art. 386 lit. e) C. proc. pen.) Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen. va respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în

Dosarul nr. 1541/89/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2009.