ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2016

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent, Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), anularea procesului-verbal de constatare nr. x din 25 iulie 2013 și a deciziei nr. x din 18 octombrie 2013, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare nr. x din 25 iulie 2013 și a notificării nr. x din 7 august 2013, ambele emise de instituția pârâtă, și înlăturarea debitului de 1.362.622,91 RON, defalcat conform legislației în vigoare, după cum urmează: a) 1.021.967,18 RON aferent bugetului Uniunii Europene; b) 340.655,73 RON aferent bugetului de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, și exonerarea de la plata tuturor acestor sume.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 96 din 8 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 iulie 2013 și Decizia nr. 33655 din 18 octombrie 2013 emise de pârâtă privind debitul în 1.034.796,29 RON, exonerând pe reclamantă de plata acesteia.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 96 din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. În motivarea recursului se arată în esență următoarele: - sentința este nemotivată deoarece nu ia în discuție niciunul din argumentele autorității referitor la împrejurarea că pârâta nu a respectat obligația de îndeplinire a criteriilor de eligibilitate pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. 2010; - sentința a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, în special cele care definesc noțiunea de "neregulă" (art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011); în plus, în mod greșit s-a reținut că pârâta nu a dovedit că s-a produs sau s-ar fi putut produce un prejudiciu ca urmare a încălcării de către reclamantă a prevederilor contractului de finanțare sau a Regulamentelor CE nr. 1290/2005 și 2988/1995; - în mod greșit s-a reținut că ar fi lipsite de relevanță prevederile contractului de finanțare atâta vreme cât nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu, dovada acestuia revenind pârâtului. Ultimele două motive de recurs au fost întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010.

Întâmpinarea Intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului pentru următoarele considerente: Referitor la primul motiv de recurs, susține că sentința este pe deplin motivată în condițiile în care arată că pârâta nu a demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu prezent sau posibil de produs în viitor, ceea ce conduce la concluzia că actele întocmite de pârâtă încalcă atât prevederile art. O.U.G. nr. 66/2011 cât și principiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice creanță, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă. Susține că judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument invocat de parte ci să facă o sinteză a acestora, putând să răspundă global, indicând considerentele de fapt și de drept care justifică soluția dată în cauză, ceea ce Curtea de Apel Timișoara a făcut. Referitor la celelalte motive de recurs, intimata repetă apărările aduse și în fața primei instanțe arătând, în esență, că măsura rezilierii contractului de finanțare este exagerată în condițiile în care investiția a fost realizată integral și nu au fost descoperite nereguli sau vreun prejudiciu produs fondurilor nerambursabile pe parcursul execuției proiectului.

Soluția Înaltei Curți Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, judecând în limitele motivului de casare invocat (art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010; în continuare, C. proc. civ.), Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arată în continuare: Prima instanță a admis acțiunea cu motivarea că, încheind procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 iulie 2013, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP; în prezent, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) nu a demonstrat că s-a produs sau s-ar putea produce un prejudiciu ca urmare a presupusei încălcări de către reclamanta intimată A. S.R.L. a contractului de finanțare sau a Regulamentelor Uniunii Europene (UE). Drept urmare, a omis să verifice fondul raportului juridic dintre părți, respectiv dacă reclamanta intimată a încălcat sau nu contractul de finanțare și/sau Regulamentele UE. Sentința este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Astfel, urmare a unei suspiciuni de neregulă, recurenta APDRP a desfășurat un control privind menținerea condițiilor de eligibilitate ale proiectului "Modernizare secție de prelucrare carne în localitatea Carani, comuna Sânandrei, județul Timiș" al cărui beneficiar este intimata, întocmind procesul-verbal mai sus amintit. Recurenta a constatat că beneficiarul nu a prezentat documente care să ateste menținerea eligibilității proiectului, conform contractului cadru pentru cofinanțarea Uniunii Europene, într-o perioadă de 5 ani de la data efectuării ultimei plăți, respectiv care să demonstreze că ulterior finalizării proiectului în cadrul investiției s-a desfășurat activitatea cofinanțată conform angajamentelor asumate prin cererea de finanțare și că au fost îndeplinite obligațiile asumate prin contractul cadru în baza cărora s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin Programul SAPARD. S-a reținut, printre altele, că nu sunt respectate clauzele contractuale referitoare la prognoza și evoluția capacităților de producție și nici indicatorii financiari, că beneficiarul înregistrează restanțe în achitarea creditelor bancare precum și datorii reeșalonate restante către bugetul local în valoare de 38.384 RON, că AFP Timișoara a pus sub sechestru bunuri ale intimatei până la concurența sumei de 455 000 RON și că societatea înregistrează datorii restante către C. în sumă de 83.164,16 RON (în condițiile în care investiția realizată prin Programul SAPARD este ipotecată în favoarea unității bancare). Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, prin "neregulă" se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". Or, dacă faptele constatate sunt adevărate și dacă prevederile contractului de finanțare sunt în sensul pretins de recurentă, bugetului UE va fi fără îndoială prejudiciat deoarece ajutorul financiar nerambursabil nu-și atinge scopul pentru care a fost acordat, respectiv îmbunătățirea eficienței procesării și marketingului produselor agricole. Așa fiind, pentru considerentele de drept mai sus expuse, în temeiul art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.