ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată: La 23.12.2013 s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Horezu, secția civilă, sub nr. dosar x/2013, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă această instanță, în baza rezoluției din 20.12.2013, prin care s-a solicitat desființarea cererii false, întocmite și semnate de A., B. și C., înregistrată la Primăria Novaci, sub nr. x/10.03.2000, inclusiv mențiunea falsă de pe aceasta, respectiv "x/10.03.2000"; desființarea mențiunii false, ce conține date nereale, din registrul Primăriei Novaci pentru Legea nr. 18/1991, de la poziția x/10.03.2000, respectiv "x,03,10, locuitorii sat Colibași Scoarța"; desființarea adeverinței false, ce conține date nereale, nr. 3852/05.04.2007, eliberată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a orașului Novaci, județul Gorj; desființarea adeverinței false, care conține date nereale, nr. x/1 din 16.04.2007, eliberată de Comisia locală pentru stabilirea drepturilor de proprietate a orașului Novaci. La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții Primăria Novaci, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Novaci, A., C. și B., având același obiect cu cel menționat în sesizarea inițială. În acest dosar, a fost citat, în calitate de reclamant, și D., alături de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu. La 27.01.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2014, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, având același obiect, cauză și părți cu cea înregistrată în dosarul nr. x/2013. Prin întâmpinarea formulată la 06.03.2014, pârâții A., C. și B. au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Horezu și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Judecătoriei Târgu Cărbunești, în raza căreia se află domiciliul pârâților; excepția prematurității cererii de chemare în judecată, determinat de plângerea exercitată de pârâți împotriva rezoluției Parchetului din 20.12.2013, prin care au solicitat continuarea procesului penal și constatarea inexistenței faptei, iar, în subsidiar, admiterea cererii de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea plângerii formulate în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu; excepția lipsei calității procesuale pasive; excepția lipsei de interes în formularea acțiunii determinat de inexistența unui capăt de cerere referitor la constatarea pretinsului fals; pe fond, au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Aceiași pârâți au invocat, prin cererea din 29.04.2014, excepția de litispendență a dosarelor nr. x/2014 și nr. y/2013, ambele aflate pe rolul Judecătoriei Horezu, și care vizează aceleași părți, obiect și cauză. Prin încheierea din 30.04.2014, s-a admis excepția de litispendență, raportat la dispozițiile art. 138 C. proc. civ., dispunându-se trimiterea dosarului nr. x/2014 la completul învestit cu dosarul nr. x/2013, în vederea discutării conexării. La 15.05.2014, s-a dispus conexarea celor două dosare. La 3.06.2014, D. a formulat cerere denumită "întâmpinare" la întâmpinarea pârâților persoane fizice, în finalul căreia a menționat că această cerere trebuie considerată și cerere de intervenție în interes propriu, având același obiect cu cel indicat în cererea de chemare în judecată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu; în subsidiar, reprezintă cerere de intervenție în interesul reclamantului. Pârâții A., C. și B. au depus o nouă cerere, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la împrejurarea că singura cale procedurală de constatare a falsului este cea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., înscrisurile fiind determinante în pronunțarea hotărârilor din dosarele nr. x/2007 și nr. y/2009, finalizat prin decizia nr. 1488 R/23.12.2009. În susținerea excepției, arată, totodată, că nu a existat o cercetare legală a falsului în dosarul nr. x/2011, întrucât aceasta s-a realizat în faza actelor premergătoare, după intervenirea prescripției răspunderii penale. La termenul din 05.06.2014, Judecătoria Horezu a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, raportat la dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Pârâții persoane fizice au depus o nouă cerere, la 26.06.2014, prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale, ca tardiv formulată, au reiterat excepțiile invocate prin cererile anterioare și au invocat, în plus, excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în ceea ce-l privește pe reclamantul D..

Hotărârile pronunțate de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 849/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, raportat la dispozițiile art. 132 alin. (3) cu referire la art. 107 alin. (1) și art. 95 pct. 1 C. proc. civ. În dosarul Tribunalului Gorj, secția I civilă, D., citat în calitate de pârât, a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a solicitat declinarea cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Vâlcea, sens în care s-a și dispus prin sentința civilă nr. 199/06.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014. Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă. Pe parcursul procesului a decedat pârâtul C., fiind introduși în cauză, în calitate de moștenitori, E. și F., soția supraviețuitoare și fiul defunctului. Prin încheierea din 07.04.2015, instanța a stabilit calitatea în proces a lui D., ca fiind aceea de pârât, față de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la 22.12.2013, prin care reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu, printre alții, și cu acest pârât. S-a reținut principiul disponibilității, care conferă reclamantului dreptul de a stabili cadrul procesual și inexistența unei modificări privind calitatea de pârât a lui D.. Prin încheierea din 28.04.2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins excepția tardivității invocării excepției necompetenței instanței civile; a respins excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și excepția necompetenței funcționale a secției civile. La 19.05.2015, prima instanță a luat act că excepția prematurității acțiunii a rămas fără obiect, în raport de susținerile apărătorului pârâților, în sensul că nu insistă în această excepție și în cererea de suspendare, față de soluția de respingere a plângerilor penale. Prin încheierea din 02.06.2015, Tribunalul Vâlcea a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată; excepția lipsei de interes legitim a Ministerului Public; excepția lipsei calității procesuale active a lui D.; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B.; excepția lipsei calității procesuale pasive a moștenitorilor lui C.. Prin sentința civilă nr. 1108/13.10.2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, s-a constatat ca fiind false și s-a dispus desființarea înscrisurilor și a mențiunii din registrul Primăriei Novaci, indicate în cererea de chemare în judecată.

Hotărârea pronunțată în apel: Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din 28.04.2015 și din 02.06.2015, au formulat apel pârâții G., F., H. și B., înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, sub dosar nr. x/2014. Prin întâmpinare, intimatul reclamant și intimatul pârât D. au solicitat respingerea apelului, ca nefondat. Obștea Moșnenilor Colibășeni a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelanților pârâți, prin care a solicitat admiterea apelului, admisă în principiu prin încheierea din 08.10.2018. Pe parcursul procesului a decedat apelantul pârât B., fiind introduși în cauză, în calitate de moștenitori, I., J. și K., soția supraviețuitoare și copiii defunctului. Prin decizia civilă nr. 4078/10.12.2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, precum și pârâtul D.. Intimații pârâți A., F., E., I., J. și K. au formulat recurs incident. I. Recurentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a criticat decizia, pentru următoarele motive: a. Decizia cuprinde motive contradictorii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Instanța de apel și-a întemeiat considerentele hotărârii pronunțate exclusiv pe constatările cercetării locale, respectiv că, la momentul 2018, în registrul de evidență a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 18/1991 nu existau rubrici libere, cu excepția rubricii 1424 din anul 2006. În baza acestui argument a considerat că înregistrările cererilor au avut loc succesiv, la data consemnată, și a apreciat că efectuarea înregistrării în litigiu de către L. și modificarea acesteia de către M. sunt nerelevante sub aspectul împrejurării că persoanele menționate nu ar fi avut acces la registru, nefiind angajați ai Primăriei Novaci la 10.03.2000. Or, aceste argumente ale instanței de apel sunt contradictorii, din moment ce probele administrate (constatarea tehnico-științifică și expertiza criminalistică) dovedesc, fără putință de tăgadă, că înregistrarea de la poziția x/10.03.2000 din respectivul registru a fost scrisă de L. (angajată abia din anul 2003), iar modificarea prin scrierea cuvântului "Colibași" peste cuvântul "Scoarța" (stabilit cu caracter de probabilitate de constatarea tehnico-științifică) a fost efectuată de M. (angajat abia din 01.03.2007). Totodată, instanța de apel conduce argumentarea către faptul că necompetența funcționarului care a efectuat mențiunea în registru nu atrage existența unui fals, în condițiile în care sesizarea instanței pentru desființarea înscrisurilor s-a întemeiat, în exclusivitate, pe împrejurarea rezultată din actele efectuate în dosarul nr. x/2011, constând în atestarea, în înscrisurile în cauză, a unei alte date decât cea reală, privind primirea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din partea pârâților A., B. și C.. b. Decizia Curții de Apel Pitești este dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii nr. 25/16.04.2014 a judecătorului de cameră preliminară, în privința faptelor și persoanelor care le-au comis - art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Astfel, împotriva soluției de netrimitere în judecată, adoptată de procuror în dosarul nr. x/2011, intimații pârâți A., B., C., dar și intervenienta accesorie Obștea Moșnenilor Colibășeni au formulat plângere, în condițiile art. 339 C. proc. pen., criticile vizând legalitatea și temeinicia acesteia, inclusiv sub aspectul existenței faptelor cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Plângerea a fost respinsă ca nefondată de către procurorul ierarhic superior, prin ordonanța nr. 145/11/2/18.02.2014, urmare acestei soluții fiind formulată plângere, cu aceleași argumente, la Judecătoria Horezu. Prin încheierea nr. 25/16.04.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Horezu a respins, ca nefondată, plângerea formulată de intimații pârâți din prezenta cauză, reținând, în considerente, că, din actele premergătoare efectuate de organele de cercetare penală "a rezultat cu certitudine întocmirea și semnarea în fals prin antedatare de către A., B. și C. a cererii înregistrate la Primăria Novaci sub numărul x/10.03.2000, mențiunea în fals prin antedatare pe această cerere "x/10.03.2000" efectuată de secretarul Primăriei Novaci, N., consemnarea în fals în registrul Primăriei Novaci pentru Legea 18/19991 a mențiunii "x, 03.10, locuitorii sat ... Scoarța" de către L., alterarea, prin radiere mecanică a cuvântului "Scoarța", acoperirea cu pastă corectoare și consemnarea în fals, în același registru, aceeași poziție a mențiunii "Colibași" de către M., întocmirea în fals a adeverinței ce conține date nereale nr. 3852/05.04.2007 de către N., fapte comise la începutul lunii aprilie 2007 până cel mai târziu la data de 05.04.2007, întocmirea în fals a adeverinței ce conține date nereale x/1 din 16.04.2007 de către N., precum și folosirea adeverinței false nr. 3852 din 05.04.2007 la Judecătoria Brezoi de către una din persoanele interesate, respectiv A., B. sau C.". În condițiile în care plângerea petenților ar fi fost întemeiată și ar fi constatat că faptele nu există, judecătorul de cameră preliminară ar fi dispus, conform art. 341 alin. (6) lit. c) C. proc. pen., schimbarea temeiului soluției atacate, prin reținerea cauzei de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) din același cod. Potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, instanța civilă nefiind ținută, în caz de achitare ori încetare a procesului penal, în ceea ce privește existența prejudiciului și a vinovăției autorului. În considerentele deciziei recurate, instanța de apel realizează un nou și veritabil control de legalitate și temeinicie a soluției adoptate de procuror în dosarul nr. x/2011, aducând, astfel, atingere hotărârii definitive a instanței penale, legal învestite cu efectuarea acestui control, și încălcând autoritatea de lucru judecat în această privință. Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. II. Recurentul pârât D. a criticat decizia, pentru următoarele motive: a. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar motivarea prezentată este superfluă și contradictorie - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În decizia recurată se reține că prima instanță a omis a se pronunța asupra tuturor excepțiilor. Cu toate acestea, hotărârea recurată nu evidențiază care sunt excepțiile asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat. Într-o atare situație, instanța de apel nu s-a pronunțat, ea însăși, asupra excepțiilor nesoluționate. b. Totodată, soluția este într-o totală contradicție cu situația de fapt, instanța de apel realizând o apreciere a probelor în contra dispozițiilor legale și cu încălcarea dispozițiilor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În continuare, recurentul susține comiterea falsurilor pentru înlăturarea cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată, prin raportare la hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2007, conduita Obștei Moșnenilor Colibășeni și a funcționarilor Primăriei Novaci, care nu cunoșteau amplasamentul Munților Turcinu Mic și Turcinu Mare, pentru care s-ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 98/4.08.2017. Conchide în sensul nelegalității deciziei recurate, raportat la probatoriile administrate și temeiurile de drept material incidente în cauză. Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și respingerea apelului declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe, cu consecința menținerii sentinței civile. III. Recurenții pârâți A., F., E., I., J. și K., în recursul incident, au criticat decizia, pentru următoarele motive: a. Necompetența teritorială a Tribunalului Vâlcea Competența, în prezenta speță, trebuie să fie determinată potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în funcție de domiciliul/sediul pârâților, nefiind aplicabile dispozițiile art. 117 din același cod, întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă desființarea unor înscrisuri, iar nu un drept real imobiliar. Prin încheierea din 28.04.2017, Tribunalul Vâlcea nu a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 117 C. proc. civ., ci s-a raportat la domiciliul pârâtului D.. Ca atare, inaplicabilitatea art. 117 C. proc. civ. a intrat în puterea lucrului judecat. Sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., nefiind formulate pretenții în contradictoriu cu pârâtul D., chemarea acestuia în judecată fiind făcută, exclusiv, în scopul stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanțelor din județul Vâlcea, astfel cum s-a arătat și în motivul de apel de la pct. II.B. b. Lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei Novaci În conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, doar unitatea administrativ-teritorială are capacitate procesuală, având personalitate juridică, și nu Consiliul local sau Primăria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. c. Lipsa calității procesuale pasive a pârâtului D. Prima instanță, prin încheierea din 7.04.2015, a stabilit, raportat la principiul disponibilității procesului civil, că D., conform voinței reclamantului, are calitatea de pârât. Reclamantul nu a formulat pretenții în contradictoriu cu D., iar, din acțiunea reclamantului, nu rezultă ipoteza implicării acestuia în vreo presupusă acțiune de falsificare a unor înscrisuri. În acest context, nejustificându-se motivul pentru care D. a fost chemat în judecată, în calitate de pârât, și lipsind o învestire a instanței cu privire la această persoană, se impune a se constata că pârâtul menționat nu are calitate procesuală pasivă. d. Nesoluționarea excepției lipsei de interes a acțiunii de către Tribunalul Vâlcea Această excepție a fost invocată prin întâmpinare, fiind motivată de faptul că reclamantul nu a învestit instanța civilă și cu un petit de constatare a pretinsului fals. În fața instanței civile are autoritate de lucru judecat doar hotărârea judecătorească penală de constatare a falsului, iar nu și rezoluția procurorului, cum este cazul de față. O interpretare contrară ar încălca grav dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia nicio persoană nu poate fi acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, fără a se fi pronunțat, în acest sens, o instanță de judecată, precum și autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale față de procesul civil, reglementată de art. 28 C. proc. pen. e. Încălcarea de către Tribunalul Vâlcea a principiilor disponibilității procesului civil (art. 9 C. proc. civ.), contradictorialității (art. 14 C. proc. civ.), legalității (art. 7 C. proc. civ.) și dreptului la un proces echitabil În contextul expus la punctul III din motivele de apel, prin cererea de chemare în judecată formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, în urma regularizării acțiunii, nu s-a solicitat instanței să se constate falsul, ci numai să fie desființate anumite înscrisuri sau mențiuni pretins falsificate. Cu toate acestea, Tribunalul Vâlcea, prin dispozitivul sentinței civile nr. 1108 din 13.10.2017, "constată ca fiind falsă (...)". Practic, prima instanță s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, încălcând principiile stabilite de art. 7, art. 9 și art. 14 C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de Constituția României, de art. 6 din C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Probabil, prima instanță a vrut să folosească pluralul și să folosească cuvântul "false", formularea actuală fiind rezultatul unei erori de redactare sau al unui dezacord. f. Lipsa interesului legitim al reclamantului Acțiunea formulată de reclamant tinde să creeze beneficii O., persoana juridică non-profit, care nu a existat anterior anului 1948 sub forma unei obști de moșneni - împrejurare care încalcă, grav, Legea nr. 1/2000. Prin hotărâri definitive și irevocabile, pronunțate în anul 1945, s-au anulat actele de proprietate ale autorilor persoanelor fizice ce au înființat O.. Totodată, hotărârile ante-menționate au constatat că dreptul de proprietate asupra Munților Turcinuri aparține moșnenilor colibașeni, autorii recurenților, fapt confirmat de decizia civilă nr. 1488/2009 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă și irevocabilă. Rezultă că acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu vizează atingerea unui scop nelegitim, adică reintrarea dreptului de proprietate asupra Munților Turcinuri în patrimoniul unei persoane juridice care nu a existat anterior anului 1948, ca obște, și care nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000. În acțiunea depusă de Parchetul Horezu se menționează că "(...) și pe cale de consecință la vătămarea intereselor O. prin întocmirea și eliberarea acestor adeverințe false (...)", fapt care denotă că reclamantul cunoștea titularul dreptului de proprietate pretins vătămat prin înscrisurile ce fac obiectul prezentului litigiu. În acest sens, prin hotărârile din dosarele nr. x/2007 și nr. y/2009, s-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. x/30.09.2003, a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/2002, a titlului nr. 103/30.09.2003 și a procesului-verbal de punere în posesie aferent, toate eliberate în favoarea O.. D. nu a fost titularul dreptului de proprietate asupra Munților Turcinuri, dar este parte în prezenta cauză, fiind introdus astfel de Parchetul Horezu, prin acțiune. D. - deși nu este titularul unui drept protejat de lege - a fost protejat și sprijinit discreționar de Parchetul Horezu, care a formulat prezenta acțiune civilă, fără a exista criterii legale de diferențiere între acesta și alt petent (de exemplu, petenta P., plângerea acesteia fiind soluționată prin rezoluția din 29.11.2012, adoptata în cadrul dosarului nr. x/2012, confirmată de sentința penala nr. 57/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Horezu. Caracterul discreționar al acțiunii Ministerului Public este demonstrat și de faptul că, după depunerea, la primă instanță, a raportului de expertiză al I.N.E.C. Brașov, deși s-a constatat că scrisul de la rubricile 1261 și 1263 din Registrul Comisiei locale Novaci este realizat de aceeași persoană care a scris și rubrica x, reclamantul nu a făcut niciun demers pentru a învesti instanța cu acțiuni similare de desființare a respectivelor mențiuni. g. Inadmisibilitatea acțiunii. Competența exclusivă a instanței de revizuire Acest litigiu nu poate fi detașat din contextul mai larg din care face parte, adică de faptul că înscrisurile a căror desființare se solicită au stat la baza pronunțării unei hotărâri irevocabile (decizia nr. 1488/2009 a Tribunalului Vâlcea), situație care este reglementată printr-o normă specială, care derogă de la dreptul comun. Caracterul special decurge din împrejurarea că obiectul prezentei cauze îl reprezintă un înscris ce a stat la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești, ce nu poate fi modificată decât pe calea revizuirii. Conform art. 513 din noul C. proc. civ., "cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată". Potrivit art. 322 coroborat cu art. 324 pct. 3 din vechiul C. proc. civ., când constatarea falsului nu se mai poate face de către o instanță penală, se realizează pe cale incidentală, de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire. Rezultă, așadar, că, inclusiv în contextul aplicării noului C. proc. civ., norma de procedură civilă care reglementează competența instanței civile ce soluționează cererea de revizuire este o normă specială. h. Înscrisurile defăimate ca false au fost folosite în dosarul nr. x/2007. Necontestarea înscrisurilor de către pârâții din dosarul x/2007 Inadmisibilitatea acțiunii În contextul expus la punctul VI din motivele de apel, se mai poate reține și faptul că cererea de retrocedare a fost utilizată de Obștea Moșnenilor Colibășeni în dosarul nr. x/2007. La primul termen de judecată ulterior depunerii acestui înscris, pârâții din respectivul dosar nu l-au defăimat ca fals. În consecință, înscrisul a fost recunoscut de către părți și valorizat de instanță la pronunțarea unei hotărâri irevocabile. Înscrisul (cererea de retrocedare) nu a fost contestat, procedural, nici în primă instanță, la rejudecare, nici în calea de atac a recursului, astfel că părțile din dosarul nr. x/2007 nu mai pot să îl conteste în cadrul unui litigiu separat - raportat și la principiul autorității de lucru judecat și la principiul securității raporturilor juridice. Și din acest punct de vedere, acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu apare ca inadmisibilă. i. Lipsa calității procesuale pasive Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate incriminată ca falsă nu a fost formulată în nume propriu, ci în calitate de comitet ad-hoc al Obștei Moșnenilor Colibășeni. Potrivit art. 26-28 din Legea nr. 1/2000, cererea de reconstituire se putea depune în numele formei asociative de către comitetul ad-hoc. Cererea de reconstituire nr. x/10.03.2000 a fost formulată în numele comunității moșnenilor Colibășeni, a tuturor moșnenilor cu vocație la reconstituirea dreptului de proprietate pentru munții Turcinuri. În anul 2006, la Judecătoria Brezoi, s-a reînființat persoana juridică Obștea Moșnenilor Colibășeni, având în vedere formularea cererii nr. x/10.03.2000 înregistrate la Comisia locală Novaci, sens în care s-a pronunțat încheierea nr. 473/7.11.2006. Obștea Moșnenilor Colibășeni este înscrisă sub nr. 4, în Registrul Obștilor de Moșneni de pe lângă Judecătoria Brezoi. Așadar, cererea nr. x/10.03.2000 nu aparține recurenților pârâți persoane fizice, folosind tuturor persoanelor care au calitatea de descendenți ai moșnenilor consemnați în tabelele definitive. În acest context, anularea cererii nr. x/10.03.2000 poate să fie dispusă numai în contradictoriu cu Obștea Moșnenilor Colibășeni, reprezentată legal de președinte Q.. j. Lipsa interesului legitim Tribunalul Vâlcea a consemnat, în decizia civilă nr. 1488/R din 23.12.2009, aspecte legate de neîndreptățirea O., al cărei președinte a fost pârâtul D., și a membrilor săi de a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra Munților Turcinu, considerente care se impun cu autoritate de lucru judecat. Recurenții au solicitat admiterea recursului incident, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului exercitat de pârâți și pronunțarea unei soluții în raport de excepția procesuală ce va fi considerată întemeiată.

Apărările formulate în cauză: A., F., E., I., J. și K. au formulat întâmpinare la recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, prin care au invocat excepția inadmisibilității căii de atac, determinat de caracterul neevaluabil în bani al acțiunii, conform încheierii din 28.04.2015 a Tribunalului Vâlcea, ceea ce înseamnă că decizia atacată este definitivă și, deci, nesusceptibilă de recurs. Pe fond, au solicitat respingerea căii de atac formulate de reclamant. Aceleași părți au formulat întâmpinare și la recursul declarat de pârâtul D., invocând excepția inadmisibilității căii de atac, pentru argumente identice cu cele expuse în întâmpinarea la recursul reclamantului; excepția lipsei de interes în declararea recursului; pe fond, au solicitat respingerea căii de atac. Intimata Obștea Moșnenilor Colibășeni a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat admiterea căii de atac respective.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, recurentul reclamant depunând punct de vedere la raport în ce privește termenul de declarare a recursului exercitat de această parte. Prin încheierea din 27.02.2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, de pârâtul D. și recursul incident declarat de pârâții A., F., E., I., J. și K. împotriva deciziei civile nr. 4078 din 10.12.2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă și a fixat termen de judecată a recursurilor la 9.04.2020, în ședință publică, complet C4, cu citarea părților. În cuprinsul încheierii menționate au fost examinate excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de A., F., E., I., J. și K., precum și excepția tardivității recursului depus de reclamant, Înalta Curte dispunând respingerea acestora pentru argumentele prezentate în încheiere. Cât privește excepția lipsei de interes în declararea căii de atac exercitate de pârâtul D., a considerat că această excepție vizează cadrul procesual stabilit în primă instanță, urmând a fi avută în vedere în recursurile cu care a fost învestită Înalta Curte.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente: Dintre criticile formulate în cadrul celor 3 recursuri, prioritate în examinare o au, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cele referitoare la nemotivarea de către instanța de apel a excepțiilor procesuale invocate prin motivele de apel și nesoluționate de prima instanță, aspect evocat de recurentul D., susținere în completarea căreia prezenta instanță a supus dezbaterii, ca motiv de ordine publică, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, neanalizarea excepțiilor invocate în apel (deci, a tuturor excepțiilor, nu numai a celor pretins nesoluționate de Tribunal) și, totodată, reiterate în recursul incident de către pârâții A., Marcea și Ganea. Într-adevăr, prin cererea de apel, pârâții au contestat sentința primei instanțe, dar și încheierile pronunțate la 28.04.2015, prin care s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, precum și la 02.06.2015, prin care s-au respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată; excepția lipsei de interes legitim a Ministerului Public; excepția lipsei calității procesuale active a lui D.; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B.; excepția lipsei calității procesuale pasive a moștenitorilor lui C.. Apelanții au criticat, printre altele, soluția dispusă de Tribunalul Vâlcea asupra excepțiilor procesuale cu care a fost învestit, au menționat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes, determinat de inexistența unui petit al cererii de chemare în judecată vizând constatarea pretinsului fals (motivul III), au reiterat excepțiile invocate în fața primei instanțe (motivele I, IV, V, VI, VII, VIII), susținând și alte excepții prin cererea de apel (motivele II.A. și B.). Curtea a considerat că primul motiv de apel se referă la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, arătând că această instanță a analizat excepția necompetenței materiale și teritoriale și redând argumentele avute în vedere de Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Gorj în stabilirea competenței teritoriale în favoarea primului (art. 117 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la natura reală imobiliară a acțiunii promovate de Parchet). În legătură cu celelalte excepții procesuale invocate prin întâmpinare, instanța de apel a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat, în mod explicit asupra lor, dar rezultă o pronunțare implicită, dedusă din judecata realizată de Tribunal asupra fondului litigiului. Ulterior acestor considerente, Curtea de Apel a expus argumentele de fond pentru care a apreciat că se impune admiterea căii de atac exercitate de pârâți, cu consecința schimbării sentinței atacate și a respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondate. În esență, instanța de apel a nu a observat că, în realitate, prima instanță se pronunțase, cel puțin în parte, asupra excepțiilor cu care a fost învestită; a subsumat, în mod eronat, toate criticile, amplu argumentate, ale apelanților pârâți într-un singur motiv de apel, legat de omisiunea de examinare a excepțiilor de către Tribunal, deși o asemenea susținere viza numai excepția lipsei de interes, determinat de inexistența petitului privind constatarea falsului; nu a reținut că, prin cererea de apel, se contesta soluția dată tuturor excepțiilor rezolvate în fața primei instanțe, reiterându-se excepțiile invocate la fond și fiind formulate noi excepții procesuale. Nu în ultimul rând, a concluzionat, în mod greșit, că judecata realizată de Tribunal, pe fondul litigiului, ar presupune o pronunțare implicită asupra excepțiilor, în condițiile în care dispozițiile art. 248 prevăd, în mod expres, obligația instanței de a se pronunța asupra fiecărei excepții, iar, în cazul mai multor excepții invocate simultan, trebuie stabilită o ordine de soluționare, care determină analiza fiecărei excepții în parte, în funcție de rezultatul primit în judecata excepției procesuale anterioare. Omisiunile și greșelile procedurale făcute de instanța de apel în raționamentul expus au condus la neanalizarea și nepronunțarea asupra excepțiilor procesuale invocate prin motivele căii de atac exercitate de pârâți, inclusiv asupra criticii vizând neexaminarea de către Tribunal a excepției lipsei de interes din perspectiva inexistenței petitului referitor la constatarea falsului, chestiuni care erau prioritare judecății, pe fond, a apelului și, prin urmare, generau, în mod obligatoriu, o analiză prealabilă. De asemenea, Curtea nu a examinat o altă problemă importantă în rezolvarea cauzei, contestată în apel și în recursul incident, și anume calitatea procesuală a lui D., raportat la modul în care acesta a fost atras și citat în proces. De altfel, în funcție de ezitările instanței de fond în legătură cu aplicarea regulilor procedurale vizând această parte, raportat la limitele de învestire (fie reclamant, fie pârât), pârâții s-au aflat în situația de a invoca, în privința acestei părți, atât excepția lipsei calității procesuale active, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive. În plus, nu s-a observat nici mențiunea finală din cererea denumită "întâmpinare" depusă de D. la întâmpinarea formulată de pârâți în dosarul Judecătoriei Horezu, în care acesta a precizat că actul procedural trebuie considerat și cerere de intervenție în interes propriu, cu același obiect ca și cel al acțiunii Parchetului; în subsidiar, cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului. Or, în funcție de calificarea dată cererii formulate de D., aceasta putea primii mai multe soluții, iar, în caz de reținere a naturii de intervenție, principală sau accesorie, cererea implica discutarea admisibilității în principiu, conform art. 64 alin. (2) C. proc. civ., numai în situația admiterii în principiu, persoana menționată dobândind calitatea de parte în dosar (art. 65 alin. (1) din același cod). În concluzie, procedând la judecata pe fond a apelului, în mod evident fără a cerceta motivele căii de atac referitoare la excepțiile procesuale, prioritare în examinare, Curtea a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., dar și a dreptului părților la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României. Motivarea hotărârii judecătorești reprezintă o garanție implicită a desfășurării unei proceduri echitabile, care nu poate fi considerată efectivă decât dacă observațiile părților sunt corect și complet examinate de către instanța de judecată, care are, în mod necesar, obligația de a răspunde cererilor, argumentelor și apărărilor formulate. Așadar, motivarea reprezintă un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului chemat să se pronunțe în cauză și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a controlului judiciar de legalitate. Cum, pentru argumentele deja prezentate, decizia recurată nu întrunește cerințele unei motivări corespunzătoare exigențelor de calitate și complexitate a chestiunilor deduse judecății, în realitate, considerentele instanței lipsind cu totul în ceea ce privește excepțiile invocate prin cererea de apel, în baza art. 496 și 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamant, de D. și recursul incident, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Soluția de admitere a tuturor recursurilor, fără ca Înalta Curte să procedeze la analiza criticilor privind încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii penale, invocate de Parchet, și a criticilor de fond evocate în recursuri, subsidiare motivelor de apel neanalizate, este generată de interdependența căilor de atac de față și de omisiunea instanței de apel, de a verifica chestiunile prioritare, referitoare la excepțiile formulate. În consecință, instanța de trimitere va examina motivele de apel vizând excepțiile procesuale invocate în calea de atac și, dacă va fi cazul, în funcție de rezultatul dat acestor motive prealabile, se va pronunța și asupra criticilor invocate în recurs de Parchet, privind autoritatea de lucru judecat a încheierii de cameră preliminară nr. 25/16.04.2014 a Judecătoriei Horezu, precum și asupra chestiunilor de fond ale litigiului, pe care prezenta instanță nu le-a analizat la acest moment procesual, față de motivul de casare pe care l-a considerat ca fiind întemeiat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Nu în ultimul rând, se va stabili calitatea procesuală a lui D., în raport de limitele de învestire ale primei instanțe, contestate de pârâți din perspectiva atragerii în proces a acestei părți, dar și de mențiunile formulate de parte în cuprinsul "întâmpinării" depuse la 03.06.2014, în dosarul Judecătoriei Horezu, anterior declinării competenței. Numai în aceste condiții, stabilindu-se dacă și, în caz afirmativ, ce calitate se pretinde că are, în proces, D. (reclamant, pârât, intervenient) se poate identifica excepția procesuală ce trebuie analizată (a lipsei calității procesuale active/pasive) și, în mod evident, și soluția ce trebuie dată. De asemenea, în funcție de ordinea de soluționare fixată de instanța de rejudecare, se va avea în vedere, dacă este cazul, interesul lui D. de a sta în proces, față de susținerile evocate, sub acest aspect, în întâmpinarea depusă de pârâții A., Marcea și Ganea la recursul declarat de partea menționată. PENTRU ACESTE MOTIVE,