ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 492/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci, la data de 18.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 05.06.2004 și trecută sub nr. 16/20004 în Registrul de stare civilă Novaci, jud. Gorj.

Judecătoria Novaci, prin sentința nr. 594 din 14 iulie 2020, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Horezu.

În motivare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. raportat la împrejurarea că pârâta se află la domiciliul mamei acesteia din orașul Horezu, județul Vâlcea, iar reclamantul nu a precizat în cererea de divorț faptul că ultima locuință comună a soților ar fi fost într-o localitate din circumscripția Judecătoriei Novaci.

Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr. 28 din 12 ianuarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Novaci. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere precizările orale făcute de reclamant la termenul de judecată din data de 12.01.2021, în sensul că ultima locuință a soților a fost în orașul Novaci, județ Gorj, și a aplicat prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării acțiunii de divorț revine Judecătoriei Novaci, pentru considerentele ce succed:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă desfacerea căsătoriei intervenite între reclamantul A. și pârâta B..

Ambele instanțe din conflict, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.’’

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, se constată că locuința comună a soților a fost în localitatea Novaci, județul Gorj, aspect ce reiese din declarația reclamantului consemnată în practicaua sentinței nr. 28 din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Horezu, coroborată cu precizările scrise depuse de acesta la 26 ianuarie 2021 . Totodată, potrivit mențiunilor din cartea de identitate depusă în copie la dosarul Judecătoriei Novaci, reclamantul figurează cu domiciliul la adresa indicată.

Se reține, astfel, că la data demarării litigiului - 18.12.2019 - reclamantul locuia în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv în localitatea Novaci.

În această situație, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanței, cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția instanței în care se află cea din urmă locuință a soților.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de divorț revine instanței în circumscripția căreia s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv Judecătoriei Novaci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2021.