ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2021

HOTĂRÂRE
17.02.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, la data de 21 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din culpă comună și revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "C.", arătând, în esență, că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 31 iulie 2015, iar din căsătorie nu au rezultat copii minori.

Părțile au depus, la dosar, un înscris, prin care au convenit expres ca cererea privind desfacerea căsătoriei să fie soluționată de Judecătoria Bârlad.

La termenul de judecată din data de 15 iulie 2020, apreciind că nu s-a făcut dovada reședinței pârâtului în străinătate, Judecătoria Bârlad a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1676/2020 din 28 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și soluționarea acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit procesului-verbal de verificare în baza de date DEPBAD, părțile au domiciliul în județul Buzău, iar reclamanta are reședința în străinătate, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă aflat la dosar.

Prin acordul exprimat printr-un înscris sub formă privată, aflat la dosar, părțile au solicitat, în mod expres, desfacerea căsătoriei de către Judecătoria Bârlad.

Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 și art. 915 C. proc. civ., instanța a constatat că, deși părților li s-a pus în vedere să facă dovada reședinței pârâtului în străinătate pentru a opera alegerea de competență a Judecătoriei Bârlad în desfacerea căsătoriei, conform art. 915 alin. (2) C. proc. civ., acestea nu s-au conformat acestei obligații, iar înscrisul depus în ședința din 15 iulie 2020 nu respectă dispozițiile art. 150 alin. (4) C. proc. civ., nefiind depus în copie certificată, însoțit de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat, motiv pentru care a intervenit sancțiunea neluării lui în seamă.

Conchizând, această instanță a reținut că cererea de divorț este de competența Judecătoriei Buzău, instanță în circumscripția căreia se află locuința pârâtului, în speță, în județul Buzău.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buzău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4745 din 26 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza având ca obiect divorț, în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 131 și art. 915 C. proc. civ., respectiv că părțile s-au conformat obligației de a face dovada reședinței în străinătate pentru a opera alegerea de competența a Judecătoriei Bârlad în desfacerea căsătoriei, conform art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, s-a constatat că prin contractul individual de muncă, aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad, reclamanta a făcut dovada faptului că nu mai locuiește în țară, aceasta fiind angajată pe funcția de asistent manager, într-o altă țară, iar prin contractul individual de muncă, aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad, pârâtul a făcut dovada faptului că nu mai locuiește în țară, având un contract încheiat cu D., societate cu sediul în Marea Britanie.

S-a reținut că acest ultim contract de muncă încheiat în străinătate a fost depus atât în limba engleză, cât și în limba română, în dosarul Judecătoriei Buzău, la fila x, astfel că el face dovada faptului că pârâtul nu mai locuiește în țară.

În aceste condiții, având în vedere convenția părților, încheiată în scris și aflată la dosarul instanței sesizate inițial, de a introduce cererea de divorț la Judecătoria Bârlad, precum și faptul că acestea au făcut dovada faptului că nu mai locuiesc în țară, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, formulată de reclamanta A., prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate între părți și soluționarea capătului de cerere accesoriu, privind revenirea la numele avut anterior căsătoriei.

În speță, ambele părți locuiesc în străinătate. Astfel, potrivit înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, atât reclamanta, cât și pârâtul, au probat că sunt angajați cu contract individual de muncă în străinătate.

Într-o atare situație, instanța competentă să soluționeze pricina se stabilește potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., părțile putând conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1049 din data de 27 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că este necesar ca acordul părților cu privire la "alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situația în care litigiul este pendinte, și verbal în fața instanței. În ambele cazuri, manifestarea de voință a părților în sensul opțiunii pentru o anumită instanță trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenției, fie din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței de judecată."

Astfel, chiar în lipsa unei convenții încheiate anterior învestirii instanței, părțile pot să își manifeste voința în scris sau verbal în fața instanței de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluționa divorțul, singura condiție fiind aceea ca opțiunea părților să rezulte explicit din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței.

Manifestarea de voință trebuie să fie una neechivocă, clară și exteriorizată, manifestarea tacită de voință neputând produce efecte juridice în cazul alegerii instanței în temeiul art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, la data de 10 octombrie 2018, reclamanta a depus, la dosar, un acord semnat olograf de ambele părți, aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad, prin care părțile au stabilit, în mod expres, că sunt de acord ca cererea de divorț să fie soluționată de Judecătoria Bârlad.

Rezultă, așadar, că în cauză, în mod explicit și fără echivoc, părțile din cererea de divorț, care locuiesc în străinătate, și-au manifestat voința ca instanța care urmează să judece pricina să fie Judecătoria Bârlad.

În consecință, în condițiile existenței unui acord expres al părților din cererea de divorț asupra competenței Judecătoriei Bârlad, în temeiul art. 915 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., această instanță era exclusiv competentă teritorială să soluționeze cererea de divorț.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect, divorț", în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect, divorț", în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2552/2021
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021 I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 18 noiembrie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând ins
ÎCCJ 2021-11-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2503/2021
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021 Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Brăila, reclamantul A. cu domiciliul în Brăila, în con
ÎCCJ 2021-06-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2021
Ședința publică din data de 24 iunie 2021 asupra conflictului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin sentința ce se
ÎCCJ 2021-09-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1580/2021
Ședința publică din data de 14 septembrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 7 septembrie 2020 pe rolul Judec
ÎCCJ 2021-09-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1612/2021
Ședința publică din data de 15 septembrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 12
Sursă