ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, stabilirea locuinței minorei C., la domiciliul reclamantei, autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru minoră de 1/4 din venitul minim pe economie, reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de D..

Judecătoria Râmnicu Sărat, prin sentința civilă nr. 1103 din 15 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În argumentarea soluției, instanța a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părți nu mai domiciliază în Craiova, unde s-a aflat ultima locuință comună a lor, iar pârâtul figurează cu domiciliul în București.

La rândul său, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 3601 din 22 aprilie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența cererii de divorț în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, a constatat ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, a constatat că, la momentul sesizării instanței cu cererea de divorț, reclamanta locuia pe teritoriul României, respectiv în comuna Podgoria, județ Buzău, iar pârâtul avea reședința în Spania, potrivit relatărilor reclamantei. Totodată, din susținerile reclamantei de la termenul de judecată din 22 aprilie 2021, a rezultat că de 8 ani locuiește pe raza comunei Podgoria.

A mai stabilit, pe baza verificărilor efectuate de organele de poliție, secția 24 Poliție, că pârâtul B. nu locuiește efectiv la adresa din str. x, București și nici nu se cunosc alte informații despre acesta.

În lipsa unor minime indicii din care să rezulte că partea ar avea locuința pe raza sectorului 5 București și în raport de susținerile reclamantei, care a afirmat că pârâtul are locuința în străinătate, a dat eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de divorț fiind atribuită instanței de la domiciliul reclamantului.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării acțiunii de divorț revine Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru considerentele ce succed:

Obiectul demersului judiciar îl constituie acțiunea de divorț formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., precum și a cererilor accesorii privind stabilirea locuinței minorei C., la domiciliul reclamantei, exercitarea autorității părintești de ambii părinți, plata pensiei de întreținere și revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de D..

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, atât Judecătoria Râmnicu Sărat, cât și Judecătoria sectorului 5 București, aflate în conflict, s-au raportat la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința părților.

Înalta Curte reține că, la data promovării acțiunii de divorț, reclamanta avea domiciliul stabilit pe raza comunei Podgoria, sat Podgoria, județul Buzău, aspect ce rezultă din verificările efectuate de organele de poliție (Secția 7 Poliție Rurală Grebănu, Podgoria), precum și din mențiunile evidențiate în cartea de identitate ce se regăsește la dosarul Judecătoriei Râmnicu Sărat. Totodată, partea fiind prezentă la termenul de judecată din 22 aprilie 2021, a recunoscut că locuiește de 8 ani în localitatea Podgoria, județul Buzău.

Cu privire la domiciliul pârâtului, se constată potrivit datelor transmise de secția 24 Poliție din cadrul Poliției sectorului 5 că nu locuiește efectiv la adresa din str. x, București și nici nu se cunosc alte informații despre acesta.

În raport de susținerile reclamantei de la termenul din 22 aprilie 2021, care avea cunoștință că pârâtul este plecat în străinătate și în lipsa unor date care să ateste domiciliul acestuia pe raza sectorului 5 București, instanța reține aplicabile, pentru stabilirea competenței teritoriale, dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care stipulează: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă vreunul dintre ei mai locuiește în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuiește la ultimul domiciliu comun, este competentă instanța de la locuința pârâtului. Dacă acesta nu are vreo locuință cunoscută pe teritoriul României, competența revine judecătoriei în circumscripția căreia se află locuința reclamantului.’’

Așadar, apreciind că pârâtul nu are locuința în țară, în virtutea dispozițiilor enunțate, se va fixa competența de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei, comuna Podgoria, sat Podgoria, județul Buzău, care se află în raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Pentru considerentele înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de divorț și a petitelor accesorii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.