ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

La 23.12.2013 s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2013, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu prin care s-a solicitat desființarea cererii false, întocmite și semnate de A., B. și C., înregistrată la Primăria Novaci, sub nr. x/10.03.2000, inclusiv mențiunea falsă de pe aceasta, respectiv "1262/10.03.2000"; desființarea mențiunii false, ce conține date nereale, din registrul Primăriei Novaci pentru Legea nr. 18/1991, de la poziția nr. 1262/10.03.2000, respectiv "1262/03.10, locuitorii sat Colibași Scoarța"; desființarea adeverinței false, ce conține date nereale, nr. 3852/05.04.2007, eliberată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a orașului Novaci, județul Gorj; desființarea adeverinței false, care conține date nereale, nr. 1262/1 din 16.04.2007, eliberată de Comisia locală pentru stabilirea drepturilor de proprietate a orașului Novaci.

La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții Primăria Novaci, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Novaci, A., C. și B., având același obiect cu cel menționat în sesizarea inițială.

În acest dosar, a fost citat, în calitate de reclamant, și D., alături de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu.

La 27.01.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2014, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, având același obiect, cauză și părți cu cea înregistrată în dosarul nr. x/2013.

Prin întâmpinarea formulată la 06.03.2014, pârâții A., C. și B. au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Horezu și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Judecătoriei Târgu Cărbunești, în raza căreia se află domiciliul pârâților; excepția prematurității cererii de chemare în judecată, determinat de plângerea exercitată de pârâți împotriva rezoluției Parchetului din 20.12.2013, prin care au solicitat continuarea procesului penal și constatarea inexistenței faptei, iar, în subsidiar, admiterea cererii de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea plângerii formulate în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu; excepția lipsei calității procesuale pasive; excepția lipsei de interes în formularea acțiunii determinat de inexistența unui capăt de cerere referitor la constatarea pretinsului fals; pe fond, au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Aceiași pârâți au invocat, prin cererea din 29.04.2014, excepția de litispendență a dosarelor nr. x/2014 și nr. y/2013, ambele aflate pe rolul Judecătoriei Horezu, și care vizează aceleași părți, obiect și cauză.

Prin încheierea din 30.04.2014, s-a admis excepția de litispendență, raportat la dispozițiile art. 138 C. proc. civ., dispunându-se trimiterea dosarului nr. x/2014 la completul învestit cu dosarul nr. x/2013, în vederea discutării conexării.

La data de 15.05.2014, s-a dispus conexarea celor două dosare.

La data de 3.06.2014, D. a formulat cerere denumită "întâmpinare" la întâmpinarea pârâților persoane fizice, în finalul căreia a menționat că această cerere trebuie considerată și cerere de intervenție în interes propriu, având același obiect cu cel indicat în cererea de chemare în judecată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu; în subsidiar, reprezintă cerere de intervenție în interesul reclamantului.

La termenul din 05.06.2014, Judecătoria Horezu a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, raportat la dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Pârâții persoane fizice au depus o nouă cerere, la 26.06.2014, prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale, ca tardiv formulată, au reiterat excepțiile invocate prin cererile anterioare și au invocat, în plus, excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în ceea ce-l privește pe reclamantul D..

Prin sentința civilă nr. 849/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, raportat la dispozițiile art. 132 alin. (3) cu referire la art. 107 alin. (1) și art. 95 pct. 1) din C. proc. civ.

În dosarul Tribunalului Gorj, secția I civilă, D., citat în calitate de pârât, a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a solicitat declinarea cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Vâlcea, sens în care s-a și dispus prin sentința civilă nr. 199/06.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Pe parcursul procesului a decedat pârâtul C., fiind introduși în cauză, în calitate de moștenitori, E. și F., soția supraviețuitoare și fiul defunctului.

Prin încheierea din 07.04.2015, instanța a stabilit calitatea în proces a lui D., ca fiind aceea de pârât, față de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la 22.12.2013, prin care reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu, printre alții, și cu acest pârât. S-a reținut principiul disponibilității, care conferă reclamantului dreptul de a stabili cadrul procesual și inexistența unei modificări privind calitatea de pârât a lui D..

Prin încheierea din 28.04.2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins excepția tardivității invocării excepției necompetenței instanței civile; a respins excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și excepția necompetenței funcționale a secției civile.

Prin sentința civilă nr. 1108/13.10.2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, s-a constatat ca fiind false și s-a dispus desființarea înscrisurilor și a mențiunii din registrul Primăriei Novaci, indicate în cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1108 din data de 13 octombrie 2017 și încheierilor de ședință din data de 28 aprilie 2015 și din data de 2 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014 au formulat apel pârâții A., F., E. și B., înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, sub dosar nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 4078/10.12.2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.

Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2019 a fost admisă cererea privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 4078 din 10 decembrie 2018 în consecință, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 4078 din 10.12.2018, în sensul că au calitate de pârâți G., H. și I., în locul autorului B..

Prin decizia civilă nr. 1151/04.03.2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 4078 din 10 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014

În consecință a dispus completarea deciziei civile nr. 4078/10.12.2018, în sensul că a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Obștea Moșnenilor Colibășeni.

Împotriva deciziei civile nr. 4078/10.12.2018 au declarat recurs reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, precum și pârâtul D..

Prin decizia nr. 1132 din 11 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursurile declarate de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, de pârâtul D. și recursul incident declarat de pârâții A., F., E., G., H. și I. împotriva deciziei civile nr. 4078 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. A casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la data de 05.04.2021, sub nr. x/2914*.

Prin decizia civilă nr. 3617 din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de pârâții E., F., G., H., I. și A. împotriva sentinței civile nr. 1108/13.10.2017 și a încheierilor de ședință din data de 28.04.2015 și din 2.06.2015 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014 și a fost anulată sentința civilă nr. 1108/13.10.2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea.

În motivare, instanța de apel a reținut, în esență, că din perspectiva clasificării cererii după obiectul dreptului subiectiv acțiunea de față, prin care s-a solicitat desființarea unor înscrisuri, se subsumează categoriei cererilor mixte, iar nu acțiunilor cu caracter real, care atrag incidența dispozițiilor art. 117 din noul C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Având în vedere că la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2014 s-a constatat intervenit decesul pârâtului C., în ședința următoare din data de 13 ianuarie 2015, cu respectarea termenului prevăzut de art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., pârâții au invocat excepția dilatorie, de procedură, a necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea.

Astfel, în condițiile în care prin acțiunea introductivă de instanță au fost chemați în judecată numai pârâți care au domiciliul/sediul în județul Gorj, în mod corect trebuia admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2021.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2022, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a înaintat dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești în vederea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra pronunțării pe conflictul de competență dintre Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea.

În motivare, s-a reținut că anterior Tribunalul Gorj, prin decizia nr. 199/06.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar ulterior, Curtea de Apel Pitești a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, astfel că a constatat ivit conflict negativ de competență între cele două instanțe, respectiv Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va respinge sesizarea de soluționare a conflictului negativ de competență, ca inadmisibilă, în considerarea celor ce succed:

Potrivit art. 133 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe si-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță investită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Din aceste dispoziții rezultă că, pentru ca un conflict de competență să existe, este necesar ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente în acest sens, iar dezînvestirea să fie reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

În speță, condiția ce rezultă din acest text, aceea a declinărilor reciproce sau succesive între două sau mai multe instanțe învestite cu aceeași pricină care se consideră necompetente, nu este îndeplinită.

În cauză nu există două instanțe care să-și fi declinat reciproc competența, în condițiile în care Tribunalul Gorj s-a dezvînvestit în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar în apelul declarat împotriva sentinței prin care Tribunalul Vâlcea s-a pronunțat asupra fondului cauzei (prin încheierea din 28.04.2015, Tribunalul Vâlcea a respins excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și excepția necompetenței funcționale a secției civile), Curtea de Apel Pitești a constatat necompetența tribunalului de soluționare a cauzei în primă instanță și a trimis cauza Tribunalului Gorj, considerat competent, astfel că nu există conflict deoarece nu s-a consemnat decât o singură declinare de competență.

Astfel, Curtea de Apel Pitești, ca instanță de apel, a aplicat dispozițiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ., determinând instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, în urma admiterii apelului promovat, cu reținerea necompetenței teritoriale a primei instanțe ca unic motiv de anulare a sentinței.

Așadar, neexistând premisa existenței unor declinări reciproce între Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea, Înalta Curte constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va respinge sesizarea de soluționare a conflictului negativ de competență, ca inadmisibilă și va trimite dosarul, pe cale administrativă, spre soluționare la Tribunalul Gorj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea de soluționare a conflictului negativ de competență, ca inadmisibilă.

Trimite cauza spre soluționare la Tribunalul Gorj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.