ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9/2025

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 17 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Novaci, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Novaci prin Primar, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 630.200 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând diferența de preț pe care reclamanta o putea obține în mai 2019 și prețul actual din mai 2022 al construcției situate în Novaci - Rânca, județ Gorj.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 456-482 C. proc. civ., art. 1349 și art. 1357 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 8065 din 25 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 5 București și-a declinat competența materială de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă

Prin sentința civilă nr. 311 din 14 martie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Novaci și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, după care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Orașul Novaci și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în final s-a respins cererea Orașului Novaci de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 311 din 14 martie 2023, a declarat apel reclamanta, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 22 ianuarie 2024.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 358A din 26 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B., împotriva sentinței civile nr. 311/14.03.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria Novaci, Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Novaci reprezentată prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFPB, a anulat în parte sentința apelată cu privire la soluția vizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Novaci, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Novaci, invocată de către pârât, ca neîntemeiată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Orașul Novaci și a păstrat soluția primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor și cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Novaci.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 358A din 26 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă reclamanta a declarat recurs.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 iunie 2024, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

Indicând drept motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, cu privire la menținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor în calitate de proprietar și respingerea acestei excepții.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel în mod greșit i-a respins apelul pe care l-a formulat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, apreciind că nu s-a făcut dovada acestei calități, iar hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nefiind expuse motivele pentru care s-a apreciat că Statul Român nu este proprietar.

Astfel, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., cât și a dispozițiilor art. 456-482 C. proc. civ., art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., ale Legii nr. 213/1998, H.G. nr. 973/2002 Anexa 5, întrucât potrivit acestora există identitate între părți și subiectul raportului juridic litigios astfel cum acesta a fost dedus judecății, Statul Român răspunzând pentru fapta ilicită în calitate de proprietar al terenului în solidar cu Orașul Novaci, administrator al terenului, în conformitate cu art. 1382 C. civ.

În dovedirea existenței de identitate între părți, recurenta-reclamantă a învederat că în extrasul de carte funciară este înscris la rubrica "înscrieri privitoare la proprietate", poziția 1 - intabulare, drept de proprietate publică, dobândit prin lege, cota 1/1; OCPI Gorj a respins înscrierea în cartea funciară a "C." pe motiv că terenul este proprietatea Statului Român; din fișa activ fix a Orașului Novaci rezultă în mod clar că terenul este domeniu public al statului în folosința Orașului Novaci.

Pentru a concesiona terenul în Novaci, zona Rânca, UAT Novaci a depus la Guvernul României o notă de fundamentare, în baza căreia i-a fost aprobată concesionarea terenurilor în zona Rânca.

Dreptul de proprietate nu putea fi reconstituit pe terenuri proprietatea Statului Român și aflate sub contract de concesiune pe care se găsesc construcții realizate legal.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că s-a ajuns la această situație, pentru că UAT Novaci a emis un titlu de proprietate C., respectiv titlul de proprietate nr. x din 21 iunie 2013, cu privire la terenuri concesionate pe care existau clădiri, iar Statul Român prin Prefectura Gorj, Ministerul Finanțelor, Comisia Județeană de Fond Funciar nu respectă legea concesiunii nr. 219/25.10.1998 și nici decizia nr. 644 din 20.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inducând în eroare instanțele din raza Curții de Apel Craiova, ajungându-se astfel la emiterea unor acte potrivnice hotărârii Înaltei Curți și Statului Român.

UAT Novaci nu dovedește consecvență, ceea ce presupune existența unor interese care încalcă legea și proprietatea Statului Român, chiar de către cea care ar trebui să vegheze la respectarea ei (a se vedea fișa activ fix din 05.08.2022), având o atitudine duplicitară în instanțe (adresa din 27.11.2018).

Anularea HCJ nr. 6120 din 21.06.2013 a lăsat fără fundament chiar existența titlului de proprietate nr. x din 21.06.2013, deoarece titlul de proprietate urmează aceeași cale ca și hotărârea comisiei județene care a stat la baza emiterii sale. Niciun titlu de proprietate nu poate produce efecte fără să aibă la bază o hotărâre a comisiei județene de fond funciar.

În cazul de față, HCJ nr. 6210 din 21.06.2013 este constatată nulă de instanță (Tribunalul Gorj) prin decizia civilă nr. 1458 din 12.12.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013, astfel că titlul este lipsit de elementul esențial avut în vedere de emitent și nu poate produce efecte. Așadar, prin anularea acestei hotărâri s-a dovedit că terenul este proprietatea Statului Român.

Actele de proprietate ale Statului Român nu pot fi contestate, având în vedere că art. 179 alin. (3) consacră principiul accesorium sequitur principale, stabilind că atunci când un act de procedură este desființat, vor fi desființate și actele de procedură următoare, în cazul în care acestea din urmă nu pot avea o existență de sine stătătoare (așa cum este titlul de proprietate nr. x din 21.06.2013).

Actele prezentate de UAT Novaci sunt acte subsecvente hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au fost aduse la cunoștința instituțiilor statului și instanțelor de judecată, fapt ce a generat emiterea de hotărâri, sentințe și decizii contrare deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și potrivnice Statului Român.

Hotărârile UAT Novaci sunt acte fără valoare juridică, fiind emise ilegal, împotriva proprietății Statului Român. A se vedea în acest sens HCL Novaci nr. 48 din 15.07.2015 și HCL Novaci nr. 97 din 18.10.2017. O parte a semnatarilor acestor hotărâri sunt membrii ai entității C. și consilieri locali, aceste hotărâri fiind contestate în instanță.

Recurenta-reclamantă a solicitat a se avea în vedere excepția nulității absolute a titlului de proprietate nr. x din 21.06.2013, acesta fiind emis pentru terenurile Statului Român, respectiv UM 02517 unde se construiește o bază NATO, Institutul Național de Pedologie (ICPA București) și terenuri concesionate de diverse persoane juridice și fizice.

Prin decizia nr. 644 din 20.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în dosarul nr. x/2007, s-a reținut că C. este o asociație cu scop nepatrimonial constituită conform O.G. nr. 26/2000, neputând fi succesoarea unei instituții de credit (D.), de asemenea a mai fost reținut că înscrierea reclamantei în Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor nu s-a făcut cu considerarea calității de continuatoare a fostei D..

Până la data prezentei terenul pe care este edificată construcția reclamantei este proprietatea Statului Român, domeniu public, în administrarea UAT Novaci, în baza H.G. nr. 973/2002 Anexa 5, prin adresa nr. x/08.08.2022 și adresa nr. x/26.04.2017 emisă de MFP-ANAF Direcția Generală Regională Craiova, terenul concesionat de reclamantă prin contractul de concesiune nr. x din 21.10.2008 încheiat între Orașul Novaci, în calitate de concedent și reclamantă în calitate de concesionar, s-a cedat-preluat în concesiune suprafața de teren de 250 mp suplimentat cu 250 mp prin act adițional, în orașul Novaci, zona Rânca, str. x, parcela nr. 3, județul Gorj, în vederea construirii unei cabane turistice montane.

Procesul-verbal din data de 05.02.2018 al Ministerului Afacerilor Interne prin Corpul de Control al MAI, aflat la dosar, confirmă că terenul este în domeniul public al Statului Român și în administrarea UAT a Orașului Novaci.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Novaci prin Primar și Primăria Novaci nu au formulat întâmpinări.

I.6. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că respectiva cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 mai 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 14 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a criticat decizia instanței de apel, invocând drept motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, respectiv motivele pentru care instanța de apel a apreciat că Statul Român nu este proprietar.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, viciile motivării unei hotărâri, în sensul acestui text legal, se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind casabilă, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție însă, în dispozitiv, instanța s-a oprit la soluția contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății iar din altele netemeinicia acestora și, în consecință, se exclud reciproc, când lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.

Verificând hotărârea atacată cu recurs, prin prisma respectării cerințelor legale de indicare a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-reclamante, că aceasta îndeplinește exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., argumentele relevante în acest sens fiind următoarele:

"În schimb, dezlegarea primei instanțe în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Orașul Novaci este neîntemeiată, iar soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice este fondată, Curtea urmând să abordeze această problematică printr-o motivare comună.

Printre condițiile exercitării acțiunii civile se regăsește și aceea privind calitatea procesuală, care presupune existența unei identități între părți și subiectele raportului juridic dedus judecății, conform art. 36 teza I C. proc. civ.. Într-o altă formulare, pentru a proba calitatea procesuală trebuie să se dovedească faptul că există identitate între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), respectiv între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În speță, apelanta-reclamantă solicită angrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților, invocând în susținerea cererii sale faptul că a încheiat cu orașul Novaci (intimat-pârât) contractul de concesiune nr. x/21.10.2008, la care s-a adăugat un act adițional, prin care a luat în concesiune suprafața de teren de 500 mp în orașul Novaci-zona Rânca, str. x, parcela nr. 3, teren pe care a edificat o construcție cu destinația de pensiune, iar în momentul în care a intenționat să înstrăineze această construcție s-a lovit de refuzul intimatului-pârât de a elibera un acord pentru a cesiona contractul de concesiune.

Adaptând condiția calității procesuale pasive a intimatului-pârât orașul Novaci în prezenta cauză, Curtea constată că acesta are o asemenea calitate, câtă vreme are calitatea de proprietar al terenului în suprafață de 250 mp, situat în orașul Novaci, str. x, jud. Gorj, înscris în CF nr. x Novaci, conform extrasului de Carte funciară .

Într-o altă exprimare, dat fiind faptul că între apelanta-reclamantă și intimatul-pârât Orașul Novaci a existat/există contractul de concesiune pentru terenul pe care a fost edificată construcție, iar acest teren apare a fi în proprietatea acestui intimat-pârât, potrivit extrasului de Carte funciară, este lesne de observat că acesta are calitate procesuală pasivă în speță.

Pe de altă parte, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond, potrivit art. 36 teza a II-a C. proc. civ., deci urmează să se analizeze condițiile răspunderii civile delictuale.

De altfel, în ipoteza litigiilor în care se solicită angrenarea răspunderii civile delictuale este suficient pentru a se reține existența calității procesuale pasive a unui pârât faptul că reclamantul susține că pârâtul a comis o faptă ilicită, întrunirea sau neîntrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale (comiterea cu vinovăție a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu între care există o legătură de cauzalitate) fiind o chestiune de fond, în sensul art. 36 teza a II-a C. proc. civ.

În schimb, terenul pe care se află construcția aparținând apelantei-reclamante nu se află în patrimoniul intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, sens în care acesta nu are calitate procesuală pasivă în speță, neaflându-se în nicio relație delictuală/contractuală cu apelanta-reclamantă".

Din cuprinsul considerentelor mai sus redate, se observă că instanța de apel a abordat printr-o motivare comună chestiunile legate de calitatea procesuală pasivă a intimaților-pârâți Orașul Novaci și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și a reținut, în esență, în urma analizării și coroborării probelor administrate în cauză (extrasul de carte funciară nr. x/07.12.2023 și contractul de concesiune nr. x/21.10.2008) că terenul pe care s-a edificat construcția este proprietatea intimatului-pârât Orașul Novaci, astfel că, neaflându-se în patrimoniul intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a constatat că această din urmă parte nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

Rezultă așadar cu evidență din cele mai sus reținute, că instanța de apel a realizat o analiză cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, concluzia la care a ajuns, aceea că acest intimat-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind o consecință a celor reținute cu privire la calitatea procesuală pasivă a Orașului Novaci, astfel că raportat la această situație de fapt decelată de instanța de apel pe baza probelor administrate, situație de fapt de care prezenta instanță de recurs este ținută, rezultă că susținerile în sens contrar formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate.

Pretinzând, prin motivele de recurs, că instanța de apel nu a motivat hotărârea, apreciind în mod greșit cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, recurenta-reclamantă își exprimă, de fapt, nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a analizat și interpretat situația de fapt.

Or, împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulțumită de concluziile la care a ajuns instanța de apel nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și nu justifică incidența în cauză a acestui caz de casare.

Argumentele inserate în cuprinsul deciziei atacate relevă raționamentul de ordin factual și juridic care a stat la baza soluției adoptate și explică și expune în mod clar argumentele pentru care acest intimat-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

În consecință, ținând cont și de împrejurarea că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, reținând, totodată, că hotărârea atacată cu recurs respectă cerințele legale de indicare a argumentelor de fapt și de drept care au fundamentat soluția adoptată în cauză cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Înalta Curte constată că susținerile subsumate motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, acest caz de casare nefiind incident în cauză și nejustificând solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 36 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 213/1998 și H.G. nr. 973/2002 - Anexa 5, întrucât potrivit acestor dispoziții legale există identitate între părți și subiectul raportului juridic litigios dedus judecății, Statul Român răspunzând în calitate de proprietar în solidar cu Orașul Novaci, în calitate de administrator al terenului, pentru fapta ilicită.

A mai susținut recurenta-reclamantă că terenul pe care este edificată construcția este proprietatea Statului Român, aflându-se în domeniul public al acestuia.

Prealabil analizării acestor critici, Înalta Curte constată că, deși partea și-a întemeiat aceste critici pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la criticile concrete de nelegalitate formulate care, în esență, susțin greșita apreciere asupra legitimării procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor raportat la calitatea acestuia invocată de proprietar al terenului concesionat de recurenta-reclamantă, acestea se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), întrucât este necesară verificarea premisei, și anume, stabilirea raportului juridic litigios și identificarea corectă a subiectelor acestuia.

Astfel, calitatea procesuală pasivă semnifică identitatea între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, fiind vorba despre o identitate raportată la afirmarea respectivului raport juridic, iar nu la existența însăși a acestuia.

În acest sens sunt dispozițiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Așadar, calitatea procesuală transpune în plan procesual subiectele raportului juridic de drept substanțial dedus judecății.

În speța pendinte, din perspectiva elementelor cadrului procesual configurat la judecata în fond și care interesează examinarea criticilor din recurs, Înalta Curte reține că prima instanță a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanta solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, solicitând obligarea acestora la plata, cu titlu de despăgubiri materiale, a diferenței de preț pe care reclamanta o putea obține în mai 2019 și prețul actual din mai 2022 al construcției situate în Novaci - Rânca, str. x, jud. Gorj.

Instanța de apel, în urma probatoriului administrat, a constatat că terenul concesionat de recurenta-reclamantă, pe care aceasta a edificat o construcție, nu se află în patrimoniul intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, motiv pentru care această parte nu are calitate procesuală pasivă în speță.

Astfel, din analiza extrasului de carte funciară, instanța de apel a reținut că terenul concesionat de recurenta-reclamantă se află în proprietatea intimatului-pârât Orașul Novaci.

Împrejurarea că potrivit extrasului de carte funciară terenul concesionat de recurenta-reclamantă se află în proprietatea intimatului-pârât Orașul Novaci, reprezintă un element care aparține situației de fapt, localizarea patrimoniului în care se regăsește un drept de proprietate asupra unui bun determinat realizându-se pe bază de probe și presupunând o marjă de apreciere din partea instanței. Or, reprezentând o chestiune de fapt, iar nu o chestiune de nelegalitate, acest aspect nu poate fi cenzurabil în prezenta cale de atac, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că susținerile părții sunt și contradictorii, în sensul că, deși invocă faptul că în extrasul de carte funciară este intabulat dreptul de proprietate publică al Orașului Novaci cu privire la terenul dat în concesiune, în cuprinsul cererii de recurs susține că respectivul teren se află în domeniul public al Statului Român și în administrarea Orașului Novaci.

Însă, pentru a da o rezolvare completă susținerilor părții, prezenta instanță de recurs apreciază că se impune a se face distincția între domeniul public al Statului Român și domeniul public al unității administrativ teritoriale.

Astfel, domeniul public este compus din bunuri care aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale, aceste subiecte de drept având asupra lor un drept de proprietate publică, așa cum este reglementat de art. 136 din Constituție și de art. 554 alin. (1), art. 858 și art. 859 alin. (1) C. civ.. Rezultă, astfel, că între noțiunile domeniu public și proprietate publică nu există identitate, acestea desemnând realități juridice distincte: domeniu este un ansamblu de bunuri, iar proprietatea publică este dreptul care poartă asupra acestor bunuri.

Potrivit dispozițiilor art. 860 C. civ., domeniul public este național, județean și local. Domeniul public național aparține statului, cel județean județelor, iar cel local comunelor orașelor și municipiilor, ca persoane juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 286 din Codul administrativ "(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele stabilite în anexele nr. 2-4 și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege. (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele prevăzute în anexa nr. 2, precum și din alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public național. (3) Domeniul public al județului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național. (4) Domeniul public al comunei, al orașului sau al municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național ori județean".

Entitățile care exercită dreptul de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale sunt reglementate în art. 238 din Codul administrativ, care prevede că "Exercitarea dreptului de proprietate publică, cu excepția reprezentării în instanță a statului român prin Ministerul Finanțelor Publice în legătură cu raporturile juridice privind proprietatea publică, se realizează de către: a) Guvern, prin ministerele de resort sau prin organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului sau a ministerelor de resort, după caz, pentru bunurile aparținând domeniului public al statului; b) autoritățile deliberative ale administrației publice locale, pentru bunurile aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale".

Cât privește delimitarea între domeniul public național, cel județean și cel local, alin. (2) al art. 860 C. civ. stipulează faptul că aceasta se face în condițiile legii, adică potrivit prevederilor reglementărilor cuprinse în legile organice aplicabile în materie, respectiv Legea nr. 18/1991 a fondului funciar pentru terenuri și art. 286 Cod administrativ pentru celelalte categorii de bunuri.

Or, așa cum rezultă din dispozițiile art. 286 din Codul administrativ, mai sus citat, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele prevăzute în anexa nr. 2, precum și din alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public național, iar domeniul public al unității administrativ-teritoriale (comunei, al orașului sau al municipiului) este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

Enumerarea din anexele menționate nu este una exhaustivă, ci numai exemplificativă.

În privința terenurilor, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar dispune că, în măsura în care acestea fac parte din domeniul public național, proprietatea asupra lor aparține statului, în regim de drept public, iar dacă fac parte din domeniul public de interes local, proprietatea asupra lor aparține, tot în regim de drept public, comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor.

Transferul bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al autorității administrativ teritoriale se poate realiza potrivit procedurii reglementate de art. 292 din Codul administrativ.

Bunurile din domeniul public pot fi date în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local și aceasta se realizează prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local.

Titularii dreptului de administrare posedă, folosesc și dispun de bun în condițiile actului prin care le-a fost dat bunul în administrare, existând posibilitatea revocării dreptului de administrare, atunci când titularii acestuia nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile ce rezultă din actul de transmitere.

De asemenea, bunurile din domeniul public pot fi concesionate sau închiriate regiilor autonome, prefecturilor, autorităților administrației publice centrale și locale și altor instituții de interes național, județean sau local.

În aceste coordonate, având în vedere că imobilul dat în concesine recurentei-reclamante nu se află în proprietatea Statului Român, ci aparține Orașului Novaci, astfel cum a reținut instanța de apel în urma administrării și interpretării probatoriului administrat, această parte fiind înscrisă în cartea funciară în calitate de proprietar al terenului dat în concesiune, teren ce face parte din domeniul public al orașului, în mod corect s-a concluzionat atunci că intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind în mod corect menținută soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți.

Referitor la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1349 și art. 1357 C. civ., Înalta Curte constată că aceste texte de lege au fost formal invocate de către recurenta-reclamantă, în cererea de recurs neregăsindu-se nicio critică concretă de nelegalitate cu privire la aplicarea greșită a acestor dispoziții legale.

Mai mult, instanța de apel nici nu a procedat la o analiză a condițiilor răspunderii civile delictuale, ci s-a pronunțat doar cu privire la calitatea procesuală pasivă, pe care a reținut-o în persoana Orașului Novaci și a trimis cauza spre rejudecarea cererii în contradictoriu cu această parte, urmând ca instanța de fond să analizeze îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, având în vedere că, așa cum a reținut și instanța de apel, existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate reprezintă o chestiune de fond în sensul art. 36 teza a II-a C. proc. civ.

De asemenea, formal invocate sunt și dispozițiile art. 456-482 C. proc. civ., recurenta-reclamantă neaducând niciun argument prin care să demonstreze modul în care instanța de apel a încălcat normele de drept procesual reprezentate de aceste texte de lege și să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanțele cauzei, precum și să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste texte trebuie aplicate în cauza dedusă judecății.

Criticile formulate în mod dezvoltat de recurent cu privire la nevalabilitatea titlului de proprietate nr. x/21.06.2013 emis în procedura legilor funciare, nu pot fi primite spre analiză în prezenta cale de atac a recursului, întrucât instanța de apel nu și-a fundamentat menținerea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, pe elemente legate de acest act juridic. Or, potrivit art. 494 C. proc. civ. în referire la art. 478 C. proc. civ., judecata în recurs trebuie să se grefeze pe ceea ce a judecat, a statuat instanța de apel.

Chiar și dacă am face abstracție de acest aspect, Înalta Curte, cu privire la susținerea recurentei-reclamante în sensul că Hotărârea Comisiei Județene Gorj de Fond Funciar nr. 6210 din 21.06.2013 a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/21.06.2013, constată oricum că respectiva hotărâre a fost adoptată pentru anularea parțială a acestui titlu de proprietate, titlu ce a fost emis ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 609/09.04.2009 a Judecătoriei Novaci, în dosarul nr. x/2007, și pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești. Or, prin decizia nr. 1458/15.12.2014 a Tribunalul Gorj s-a constatat că titlul de proprietate nr. x/21.06.2013 nu putea fi anulat în baza art. 47 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar la pronunțarea HCJ nr. 6210/21.06.2013 Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj a încălcat normele de competență, hotărârea fiind lovită de nulitatea absolută.

În consecință, pentru toate considerentele arătate, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei nr. 358A din 26 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Roman prin Ministerul Finanțelor, Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Novaci prin Primar și Primăria Novaci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.