ÎCCJ, Secția penală, decizia din 16.12.2025 — Prin ordonanța de clasare din data de 24 martie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de…

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța de clasare din data de 24 martie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, s-au dispus următoarele: 1. Clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de A., nefiind întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării. 2. Disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu privire la infracțiunile sesizate de petentă ca fiind comise de către magistrați de la Judecătoria Novaci și Tribunalul Gorj.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că, prin plângerea înregistrată inițial sub nr. x/2024 din 26.04.2024 la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală, iar ulterior sub nr. x/2024 din 15.05.2024 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, A. a sesizat săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) și 3 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (4) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

și lezarea intereselor economice ale României, prev. de art. 3 din Legea nr. 51/1991, de către mai multe persoane, respectiv: B., fost consilier la Primăria Orașului Novaci, județul Gorj, fondator și președinte al C.; D., fost consilier la Primăria Orașului Novaci, județul Gorj, fondator al C.; E., consilier la Primăria Orașului Novaci, județul Gorj, fondator al C.; F., inspector la Primăria Orașului Novaci, județul Gorj, fondator al C.; G., expert judiciar în cadastru/topometrie; H., primarul Orașului Novaci; I., secretar general al Primăriei Orașului Novaci și fost avocat al C.; J., șef birou Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor asupra terenurilor; reprezentanții Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj; K., agent de poliție în cadrul Poliției Orașului Novaci.

Plângerea a fost formulată și împotriva magistraților: - L., judecător la Tribunalul Gorj, fost președinte al Judecătoriei Novaci, care ar fi dispus înscrierea C. prin încheierea nr. 3/2005, deși inițial a respins înscrierea întrucât nu erau întrunite condițiile de constituire a obștii, A. arătând că acest judecător a reținut că există la dosar acte de proprietate, deși reprezentanții instituției Arhivele Naționale au precizat, prin răspunsul nr. x/19.09.2017, că nu s-au identificat astfel de înscrisuri; - M., fost președinte de secție la Tribunalul Gorj și fost judecător în cadrul Judecătoriei Novaci, relativ la care A. & arătat că este proprietar al unei case de vacanță în localitatea Rânca, deținând în nume propriu o parte din terenul aparținând domeniului public prin H.G.

nr. 973/2002 și, în același timp, și Titlul de proprietate nr. x/21.06.2013 emis pentru C.; - N., judecător la Târgu-Jiu, fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, care prin ordonanța de clasare nr. 754/P/2021 a respins o plângere, considerând că fapta nu există; - O., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, care ar fi considerat că o faptă s-a prescris și că entitatea C. este succesoarea P., deși A. are în derulare un contract cu asociația menționată până în anul 2052, astfel încât este o faptă continuă; - Q., judecător la Judecătoria Novaci, care ar fi considerat inadmisibilă o plângere a persoanei A., fără a observa că înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia definitivă nr. 644/2008, a stabilit că asociația nu are calitatea de moștenitor/succesor al P.. Potrivit petentei A., toate aceste persoane, împreună cu alte persoane neidentificate, au constituit din 2002 un grup infracțional organizat, care prin diverse acțiuni au acaparat în mod ilegal peste 2000 ha proprietate publică a statului, amplasată pe teritoriul județelor Alba, Gorj, Sibiu și Vâlcea, iar aceste persoane, sub denumirea de C., s-au autoproclamat în 2002 ca fiind moștenitorii legali ai societarilor fostei P. și, prin diverse acțiuni în instanță,

au obținut hotărâri judecătorești care au dat câștig de cauză asociației, A. având suspiciuni că este posibil ca aceste hotărâri judecătorești să fi fost obținute și prin sprijinul și influența pe care judecătorul R., vicepreședinte la Curtea de Apel Craiova, putea să o exercite în acest sens. Sub acest ultim aspect, petenta A. a precizat că, potrivit declarațiilor de avere ale judecătorului R., aceasta deține o casă de vacanță în localitatea Rânca, pe un teren concesionat de la C., deși doar statul român putea concesiona.

Prin ordonanța nr. 97/219/P/2024 din 29.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după verificarea competenței după calitatea persoanei, în raport de calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Craiova deținută de către R., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, dosarul fiind înregistrat sub numărul de mai sus, la data de 10.06.2024. Din examinarea plângerilor petentei, precum și a înscrisurilor atașate, procurorul de caz a reținut că nu rezultă date sau indicii de comitere a vreunei fapte de natură penală de către judecătoarea R., alegațiile petentei neputând constitui temei pentru declanșarea unei investigații penale, nefiind întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării.

Pentru acest motiv, cu privire la judecătoarea R. de la Curtea de Apel Craiova, procurorul de caz a dispus o soluție de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., urmând ca pentru celelalte presupuse fapte, cauza să fie disjunsă și declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, competența după calitatea persoanei fiind atrasă de către magistrații care funcționează la Judecătoria Novaci sau Tribunalul Gorj. Împotriva ordonanței de clasare din data de 24 martie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petenta A., în care a arătat că soluția procurorului de caz este netemeinică și nelegală, solicitând infirmarea soluției de clasare și completarea urmăririi penale.

Prin ordonanța nr. 139/II-2/2025 din 28.10.2025 emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare nr. 97/219/P/2024 din 24.03.2025. În esență, procurorul șef a reținut că în cauză, procurorul de caz a motivat în mod corect și cu argumente convingătoare că în cauză se impunea o soluție de clasare cu privire la aspectele referitoare la judecătoarea R. de la Curtea de Apel Craiova. Elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz, neexistând factori de natură a formula concluzii diferite.

Împotriva ordonanței de clasare din data de 24 martie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală petenta A. a formulat plângere la Judecătorul de cameră preliminară. În motivarea plângerii, petenta A. a arătat, în esență, că nu s-a făcut o cercetare penală efectivă, așa cum prevede art. 100 C. proc.

pen., respectiv nu au fost administrate probe, nu a fost audiată Președinta a Curții de Apel Craiova, dna judecător R. și nu au fost audiate persoanele în cauză, iar organele de urmărire penală s-au rezumat să preia date și concluzii din alte dosare penale, fără să analizeze punctual fiecare situație descrisă de petentă, pentru fiecare persoană în parte, având în vedere funcția deținută, rudele și afinii care au fost folosiți drept "paravan" pentru foloasele respective, rolul fiecărei persoane în grupul infracțional, interesul pe care l-a avut fiecare persoană nominalizată sau rudele și afinii lor și modul în care a influențat faptele și situația, așa cum este ea descrisă și desfășurată în realitate.

De altfel, organele de urmărire penală nu au reținut și nu au analizat aspectele referitoare la faptul că Președintele Curții de Apel Craiova, dna judecător R., conform declarației de avere din anul 2010, sub sancțiunea legii penale, art. 292 C. pen.

privind falsul în declarații, a declarat că deține în concesiune, din anul 2006, de la Orașul Novaci, titularul terenului, o suprafață de 250 mp, pe care a edificat o construcție în anul 2008, iar în declarațiile de avere din 2023 și 2024, în calitate de vicepreședintă și președintă a Curții de Apel Craiova, a declarat că același teren intravilan al cărui proprietar este Orașul Novaci în anul 2006, are și un alt proprietar, tot în anul 2006 - C.. Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente: Preliminar, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 336 alin. (1) C. proc.

pen., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime; dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei ordonanței.

Sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât, controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică. Astfel, soluția de clasare a fost pronunțată de procuror în considerarea faptului că actul de sesizare al petentei nu îndeplinește condițiile de formă și de fond pentru ca organul judiciar să fie legal învestit. Pornind de la acest raționament, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 288 alin. (1) C. proc.

pen.: Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. Potrivit art. 289 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

De asemenea, potrivit art. 290 alin. (1) C. proc. pen., denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni, acesta trebuind să cuprindă aceleași elemente ca și în cazul plângerii, dispozițiile art. 289 alin. (2) C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. Nu în ultimul rând, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea se dispune când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării.

Din interpretarea sistematică a normelor legale evocate, se constată că numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii sunt elemente obligatorii, iar indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă sunt elemente facultative, fiind precizate în plângere doar dacă sunt cunoscute. În aceeași ordine de idei, legala învestire a organului de urmărire penală este condiționată de regularitatea actului de sesizare, iar examinarea acestuia dintr-o atare perspectivă reprezintă o etapă prealabilă și obligatorie declanșării procesului penal.

Evaluând ordonanța de clasare dispusă în cauză prin prisma criticilor formulate, judecătorul de cameră preliminară constată că petenta A. nu a descris în concret faptele ce formează obiectul plângerii, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, pronunțându-se clasarea. Faptele sesizate trebuie descrise într-o manieră susceptibilă de a produce consecințe juridice, respectiv de a învesti organul de urmărire penală cu cercetarea acelei fapte, aceste exigențe fiind îndeplinite atunci când sunt indicate circumstanțele de timp, de loc, respectiv reperele rezonabile ale cadrului în care presupusa faptă a fost săvârșită.

Or, plângerea petentei este deficitară sub acest aspect, în condițiile în care acuzațiile vizează presupuneri ale sale cu privire la posibile demersuri judiciare ale magistraților, raționamentul logico-juridic al acestora, modul de interpretare a materialului probator sau modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale. Deși sunt formulate acuzații, acestea nu sunt prezentate de o manieră logică, inteligibilă, nu sunt arătate limitele temporale sau circumstanțele de loc, cum de altfel nu se arată în concret în ce au constat efectiv presupusele fapte și legătura acestora cu posibile dispoziții legale care să antreneze răspunderea penală a persoanelor indicate în plângere privitoare la acuzațiile aduse.

În acest context, nu pot fi identificate indicii din care să reiasă suspiciunea săvârșirii unei infracțiuni. Așadar, critica petentei în sensul că ordonanța de clasare a fost analizată cu superficialitate este nefondată, descrierea faptei fiind un element de fond esențial al sesizării, în lipsa căruia organul de urmărire penală nu este legal sesizat. În contextul prezentat, în condițiile art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară reține că procurorul de caz a motivat în cuprinsul ordonanței de clasare faptul că aspectele menționate în actul de sesizare nu privesc fapte de natură penală care să se circumscrie conținutului normativ al vreunei infracțiuni, simplele afirmații ale petentei neputând constitui temei pentru declanșarea unei investigații penale.

Reținând astfel conținutul concret al acuzațiilor formulate de petentă și evaluând soluția de clasare dispusă pentru faptele reclamate, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, nu identifică elemente de nelegalitate ori netemeinicie a acesteia, în lipsa legalei sesizări, neputând fi analizate celelalte aspecte de fond invocate de petentă, respectiv lipsa administrării unor probe (audieri martori, audierea presupusei persoane vătămate sau a persoanelor reclamate, înscrisuri etc.), suficiența acestora sau incompleta urmărire penală.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară reține că nemulțumirile exprimate de petentă constituie, în fapt, veritabile critici aduse modalității de soluționare a cauzelor civile în care aceasta a avut calitatea de parte, precum și supoziții privind pretinse acțiuni nelegale întreprinse de către un magistrat, exclusiv prin natura funcției deținute și a informațiilor cuprinse în declarațiile de avere a acestuia, fără însă a prezenta o descriere a presupuselor fapte pe care le reclamă. Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a), teza finală din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 24 martie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 24 martie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală. Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 16 decembrie 2025.