ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5570/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" solicitând obligarea acesteia la înmatricularea sa în cadrul Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza" - specializarea Drept, învățământ cu frecventa, seria x-2020, cu plata cheltuielilor de judecata.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2724 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții ACADEMIA DE POLIȚIE "ALEXANDRU IOAN CUZA" și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 2724 din 29 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea in tot a hotărârii recurate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecata in fond si recurs. În motivare reiterează starea de fapt, arătând că anterior sesizării instanței a solicitat paratei înmatricularea sa la specializarea drept a Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza", învățământ cu frecvență, seria x-2020, aceasta motivându-și refuzul pe următoarele aspecte: (i) singura modalitate de dobândire a calității de student este prin concurs deoarece legea nu prevede alte modalități de redobândire a acestei calități si (ii) programul de studii juridice din domeniul de licența "Drept", specializarea "Drept", nu mai este organizat in cadrul Facultății de Politie ci in cadrul Facultății de științe juridice si administrative, facultate la care nu a susținut examen. I. Invocă Excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 57/14.10.2014 emisă de Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" în ceea ce privește exmatricularea sa, pe motiv că aceasta nu este motivată, indicând în drept dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 4 alin. (1), și Decizia nr. 36/2016 pronunțată de I. C. civ..J, - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, este admisibilă direct in recurs. În motivare, arată că de constatarea nelegalității deciziei depinde soluționarea pe fond a cauzei, soluția instanței de fond fiind motivată si prin raportare la actul administrativ in discuție, prin urmare se impune, ca urmare a admiterii excepției instanța de recurs sa nu tina seama de acesta. Consideră că excepția de neligalitate este întemeiată în primul rând, ca o consecință a nemotivării actului carea formează obiectul acesteia. Reamintește că insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actului, asa cum s-a reținut de către Curtea Europeana de Justiție in numeroase spete, precum și în jurisprudenta înaltei Curți de Casație si Justiție, reliefându-se dublul rol al motivării actelor administrative care produc efecte în ceea ce privește drepturile si libertățile fundamentale. Astfel, acestea trebuie motivate nu doar din perspectiva competentei de a emite acel act administrativ ci si din perspectiva posibilității persoanei si a societății de a aprecia asupra legalității si temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară si arbitrariu. În ceea ce privește calitatea motivării, arată că aceasta trebuie sa fie adecvată actului emis si trebuie sa prezinte, de o maniera clară si neechivoca, algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât sa li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor si, de asemenea, să permită instanțelor competente sa verifice legalitatea actului. În acest context subliniază că instanțele au reținut în mod constant că o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. În drept invocă art. 31 alin. (2) din Constituție, care statuează obligația autorităților publice de a asigura informarea corecta a cetățeanului asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal. In speță, decizia a cărei excepție de nelegalitate invocă precizează, in mod generic, faptul ca recurentul reclamant nu îndeplinește condițiile legale de recrutare, fara a se indica concret care sunt acele condiții ce nu ar fi îndeplinite, nu se menționează temeiul de drept referitor la aceste condiții, textele legale indicate in preambul deciziei referindu-se doar la procedura si situațiile de scoatere a studenților din evidenta academiei (Secțiunea a 8-a din Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților din Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" - denumit in cele de urmează Regulament/ul) și nicidecum la condițiile la care face referire decizia. In plus, temeiul de drept menționat in decizie, referitor la procedura exmatriculării, este indicat in mod greșit (art. 50 alin. (2) lit. h) din Regulament) fiind evidenta, in speță, incidența dispoz. art. 50 alin. (2) lit. g) din Regulament si ale art. 10 alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 360/2002, având deja calitatea de student al academiei, fapt reținut si in cuprinsul deciziei atacate cu excepția de nelegalitate. Litera h) a art. 50 din Regulament vizează situația ulterioară promovării examenului de admitere si anterioara înmatriculării. Cele afirmate rezulta din coroborarea dispozițiilor precitate cu dispozițiile Regulamentului referitoare la calitatea de student care se dobândește prin înmatriculare. Decizia este nelegală, fiind lipsită de elementele obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (4) din Regulament, conform cărora dispoziție de exmatriculare va cuprinde, in mod obligatoriu: descrierea faptei care atrage exmatricularea, precizarea prevederilor din lege, acte normative interne si/sau regulamente care au fost încălcate, temeiul de drept in baza căruia se aplica sancțiunea. În dezvoltarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. arată următoarele: Prima instanță a reținut că se confirmă susținerile paratei Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", respectiv faptul ca reclamantul a fost exmatriculat la propunerea I.P.J. Dambovita, deoarece acesta nu si-a îndeplinit obligația legala de a aduce la cunoștința împrejurarea ca a fost declanșata o investigație penală împotriva sa" (pag. 6 alin. (2) din decizie), fără a indica "prevederile legale incidente" care instituie aceasta obligație si la care face referire in motivare. In plus, la momentul înscrierii la concursul de admitere toate cele declarate de recurentul reclamant erau conforme cu adevărul, acesta îndeplinind condițiile legale de participare la concurs. Ulterior, respectiv la data de 01.09.2014, in completarea autobiografiei întocmite inițial, a adus la cunoștință situația intervenita, având in vedere calitatea de student obținută ca urmare a promovării examenului de admitere. Obligația de informare se naște odată cu dobândirea calității de student si este reglementată de Regulament. Prima instanță constată in mod greșit faptul că se confirmă susținerile pârâtei Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" referitoare la actul declanșator al exmatriculării, din actele dosarului rezultând că decizia a fost luată în baza propunerii de exmatriculare formulata de Consiliul facultății aprobata prin Hotărârea Senatului, prin care se reține: "Se constata din actele dosarului faptul ca decizia de exmatriculare nu a fost luata in considerarea dosarului penal finalizat prin decizia de achitare pentru a putea analiza la acest moment consecințele acesteia..." (pg. 6 alin. (3) din decizie). Din Adresa nr. x/2017, depusă la dosarul cauzei de I.P.J. Dambovita, rezultă ca propunerea de exmatriculare a avut la baza situația de fapt constatată după promovarea examenului de admitere de către recurentul-reclamant, respectiv punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecată a acestuia. Prin urmare, cele statuate de instanța fondului nu sunt conforme cu situația rezultata din actele dosarului. Acesta reține: "Așadar, a fost luata decizia de exmatriculare a reclamantului la propunerea de exmatriculare formulata de I.P.J. Dambovita, iar nu întrucât au fost inițiate cercetări penale împotriva acestuia" (pg. 6 alin. (5) din decizie), fără să se observe că propunerea de exmatriculare a avut la bază tocmai actele întocmite de organele de cercetare penala in baza cărora recurentul reclamant a fost trimis in judecată, însă întreaga procedură judiciară s-a finalizat prin decizia penală nr. 661/2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care s-a decis achitarea acestuia. II. Motive de nelegalitate ale deciziei recurate: Doua sunt motivele pe care instanța fondului a motivat hotărârea pronunțată si anume: (i) decizia de examatriculare nu a fost luata in considerarea dosarului penal si de aceea hotărârea penala favorabilă nu poate antrena niciun fel de consecințe si (ii) decizia de exmatriculare nu a fost contestată, aceasta având caracter obligatoriu. Este evidentă, la o simpla citire, motivarea contradictorie dată de prima instanță atunci când, într-o prima parte a acesteia, vorbește de lipsa oricărei legăturii intre refuzul de înmatriculare si decizia de exmatriculare, pentru ca ulterior să susțină exact contrariul, respectiv obligativitatea acestei decizii si a efectelor acesteia fata de părti. Prin întâmpinarea formulata in fata instanței de fond, intimata parata Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" a arătat faptul ca "a respectat pe deplin dreptul reclamantului de a se inscrie la concursul de admitere" si "a permis "înscrierea reclamantului la concurs si i-a recunoscut dreptul de a susține probele de concurs". Totodată, prin emiterea deciziei de exmatriculare, intimata parată a recunoscut calitatea de student a reclamantului, ca urmare a promovării examenului de admitere si înmatriculării ulterioare. Pe de alta parte, intimata parata I.P.J. Dâmbovița, prin adresa depusă la instanța de fond, a arătat faptul ca, dată fiind situația reclamantului, de student al academiei, erau aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 360/2002, care prevedeau că "În situațiile in care elevul, studentul sau polițistul se afla in curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare a instanței de judecată" si nu cele menționate de academie in decizia de exmatriculare. Prin urmare, intimatele parate au recunoscut prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei că reclamantul avea dreptul legal de a se înscrie la concursul de admitere, avea dreptul de a susține probele de concurs, a fost student al academiei, iar decizia de exmatriculare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale. În ceea ce privește susținerea intimatei pârâte Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" referitoare la faptul ca, in conformitate cu dispozițiile legale, putea doar să se conformeze propunerii de exmatriculare venita din partea I.P.J. Dâmbovița, fără sa o poată cenzura in vreun fel, aceasta este evident neadevărată. După cum arată si titlul documentului transmis de I.P.J. Dambovita, acesta conținea doar o propunere. In plus, Comisia de specialitate din cadrul Senatului Universitar, la data de 10.10.2014, a concluzionat că solicitarea de exmatriculare "este justificată si legală" (n.n. cererea de exmatriculare a fost formulata de Consiliul Facultății de Politie pe baza propunerii venita de la I.P.J. Dambovita), Senatul a votat exmatricularea. Concluzia care se poate trage este aceea ca intimata parata Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nu numai că a analizat propunerea făcuta de I.P.J. Dambovita dar a formulat, la rândul sau, prin organele de conducere cererea de exmatriculare, luând, in final, o decizie in acest sens. De altfel, chiar in dispozițiile art. 52 alin. (2) din Regulament se arata că: "exmatricularea se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, in baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultății...". Totodată, consideră ca instanța de recurs trebuie să rețină faptul că la momentul depunerii dosarului de candidat, reclamantul a îndeplinit toate condițiile legale pentru înscrierea la examen. În final arată că, în situația în care instanța de recurs ar îmbrățișa apărarea intimatei parate Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", în sensul că, in speță, ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (2) pct. h din Regulament, consideră că ca acestea trebuiau coroborate cu cele ale pct. g din același alineat si cele ale art. 10 alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 360/2002. Nu poate fi acceptată motivarea instanței de fond in sensul ca "respectiva hotărâre favorabila (n.n. hotărârea definitiva pronunțata in cauza penală) nu poate antrena niciun fel de consecințe" fapt ce face ca refuzul instituției parate sa nu fie un act nelegal, nejustificat. Fata de toate cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului formulat.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivare arată că instanța de fond în mod legal a respins acțiunea intimatului ca fiind neîntemeiată și solicită instanței de recurs să observe faptul că din recurentul înțelege să atace doar considerentele hotărârii, nu și dispozitivul acesteia. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a deciziei de exmatriculare nr. 57/14.10.2014 invocată de reclamantul recurent direct in calea de atac, solicită respingerea acesteia. Prin raportare la petitul acțiunii introductive, respectiv, obligarea pârâtei la înmatricularea recurentului în cadru Academiei de Poliție, specializarea - Drept- seria x-2018, ca urmare a intervenirii Deciziei nr. 661/19.05.2016 de achitare, întucât faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de legea penală, arată că soluționarea cauzei nu depinde legalitatea deciziei de exmatriculare nr. 57/14.10.2014., act administrativ cu caracter individual. Chiar și în ipoteza in care instanța ar dispune înmatricularea recurentului ca urmare a intervenirii deciziei de achitare, ar trebui verificate condiția potrivit căreia candidatul trebuie sa aibă un comportament corespunzător principiilor necesare exercitării profesiei de polițist, ori, in ipoteza în care achitarea pentru săvârsurea infracțiunii de contrabandă s-a făcut pentru că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legea penală, tot subzistă motivul nînmatriculării. De asemenea, prin invocarea excepției de nelegalitate, recurentul nu încearcă altceva decât modificarea cererii introductive de instanță peste termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., motiv pentru care soicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea hotărârii primei instanțe. Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", în calitatea sa de instituție de învățământ superior organizatoare a concursului de admitere la programul de studii universitare de licență sesiunea iulie 2014, a respectat pe deplin dreptul reclamantului de a se înscrie la concursul de admitere i-a recunoscut acestuia dreptul de a susține probele de concurs. Mai mult, pe baza rezultatelor obținute de reclamant la probele de concurs, Academia 1-a declarat pe acesta admis la Facultatea de Poliție, programul de studii universitare de licență specializarea Drept, la forma de învățământ cu frecvență, dând astfel deplină aplicabilitate prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului - cu modificările și completările în vigoare la momentul desfășurării concursului de admitere. După declararea reclamantului ca admis, Academia a respectat pe deplin prevederile art. 19 alin. (1) din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 privind unele activități de resurse umane din Ministerul Afacerilor Interne - act administrativ cu caracter normativ intern în vigoare la momentul de referință - prevederile acestui act normativ, și de altfel spiritul reglementării, au fost preluate în Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de resurse umane din unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne). Astfel, Academia și-a îndeplinit obligația legală reglementată de prevederile art. 19 alin. (1) din acest act normativ de a transmite dosarul de personal al reclamantului în calitate de candidat declarat admis către unitatea M.A.I. de recrutare (în speța analizată Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița -I.P.J. Dâmbovița), în vederea completării cu documentele specifice. Conform prevederilor art. 19 alin. (2) din același act normativ, I.P.J. Dâmbovița a efectuat activitățile de cunoaștere a reclamantului în considerarea calității acestuia de candidat declarat admis. În aplicarea prevederilor art. 19 alin. (3) din actul normativ invocat, ca urmare a finalizării activității de cunoaștere a candidatului declarat admis, A., I.P.J. Dâmbovița, în calitate de unitate de recrutare, trimite Academiei propunerea sa de neînmatriculare a acestuia. Motivele ce au fundamentat această decizie nu puteau fi cenzurate de Academie, ca instituție de învățământ organizatoare a concursului de admitere: conform normelor legale invocate, Academia trebuia să ia act de solicitarea unității de recrutare de înmatriculare, respectiv neînmatriculare a candidatului admis verificat de I.P.J. Dâmbovița si să procedeze, după caz, la înmatricularea, respectiv neînmatricularea acestuia. Față de prevederile legale invocate, este evident faptul că Academia nu putea dispune înmatricularea reclamantului în contra solicitării exprese a I.P.J. Dâmbovița, în calitate de unitate de recrutare. Academia asigură pregătirea inițială a candidaților recrutați de structurile M.A.I. pentru nevoile proprii, iar la absolvire aceștia sunt repartizați la unitatea de recrutare. Ori, este vădit faptul că Academia nu poate proceda la asigurarea acestei pregătiri către o persoană cu privire la care unitatea de recrutare a solicitat expres să nu fie înmatriculată, întrucât nu îndeplinește condițiile impuse de cadrul legal. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat si menținerea în tot a hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului. 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a fixat termen de judecată la data de 13 noiembrie 2019. 5.2. Aspecte de fapt și de drept prealabile Obiectul controlului judiciar exercitat de instanța de contencios administrativ îl constituie refuzul Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" exprimat prin adresa nr. x/27.06.2016, de a proceda la înmatricularea în cadrul instituției pârâte, specializarea Drept, învățământ cu frecvență, seria x - 2020, a reclamantului A.. Pentru a respinge acțiunea formulată de reclamant, prima instanță a apreciat că refuzul instituției pârâte nu constituie un act nelegal, respectiv un refuz nejustificat, în sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin decizia nr. 57/.14.102014 a rectorului Academiei de Poliție, reclamantul, student în anul I, Facultatea de Poliție, specialitatea Poliție, specializarea "Drept", învățământ cu frecvență, seria x - 2018, a fost exmatriculat din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", ca urmare a propunerii motivate de exmatriculare venită din partea unității de recrutare - Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița - Serviciul Resurse Umane, pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale de recrutare, în urma verificărilor specifice pentru declarații candidați "Admiși", cu obligarea la restituirea cheltuielilor de întreținere efectuate pe timpul școlarizării. În justificare, în drept, au fost invocate prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ale Cartei universitare a Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și ale Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv prevederile art. 49, art. 50 alin. (1), (2) lit. h) și alin. (4) și art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014. Prealabil sesizării instanței, reclamantul s-a adresat Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" solicitând înmatricularea, învederând faptul că prin decizia penală nr. 661/19.05.2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a decis, în temeiul disp. art. 396 alin. (5) raportat la disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea sa întrucât faptele reținute în sarcina sa nu au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege. Din adresa nr. x/27.06.2016 pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" a refuzat să dea curs solicitării reclamantului, învederând că temeiul de fapt al exmatriculării l-a constituit propunerea motivată de exmatriculare formulată de unitatea de recrutare I.P.J. Dâmbovița, iar nu faptul că împotriva reclamantului fusese pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni. Temeiul de drept al exmatriculării l-au constituit prevederile relevante din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014, astfel cum acestea au fost invocate în preambulul deciziei de exmatriculare. Prima instanță a apreciat că probele administrate confirmă susținerile pârâtei Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", respectiv faptul că reclamantul a fost exmatriculat la propunerea I.P.J. Dâmbovița deoarece acesta nu și-a îndeplinit obligația legală de a aduce la cunoștință împrejurarea că a fost declanșată o investigație penală împotriva sa.

Soluția instanței de recurs Examinând excepția de nelegalitate invocată de reclamantul recurent în ceea ce privește Decizia nr. 57/14.10.2014, emisă de Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", Înalta Curte apreciază că este nefondată. Exepția de nelegalitate invocată este întemeiată pe următoarele argumente: insuficiența motivării actului, în contextul în care prin acesta se arată, în mod generic, că reclamantul nu îndeplinește condițiile generale de recrutare, fără a se menționa temeiul de drept al acestor condiții, lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (4) din Regulament, iar în ceea ce privește temeiul legal al măsurii se arată că acesta este greșit indicat, art. 50 alin. (2) lit. h) din Regulament, în locul dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. g) și ale) art. 10 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 360/2002, în contextul în care a avut deja calitatea de student. Prin Decizia nr. 57/14.10.2014 - obiect al excepției de nelegalitate, s-a decis exmatricularea reclamantului recurent pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale de recrutare, în urma verificărilor specifice pentru candidații declarați "Admiși", în drept fiind invocate dispozițiile art. 49, art. 50 alin. (1), (2), lit-h și alin. (4) și art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza". În fapt, s-a arătat că măsura a fost luată ca urmare a propunerii motivate de exmatriculare venită din partea unității de recrutare- Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița- Serviciul Resurse Umane, în baza propunerii Consiliului Facultății de Poliție în ședința din 02.10.2014 și a Hotărârii Senatului universitar înregistrată cu nr. x din 10.10.2014. Contrar susținerilor recurentului reclamant, Înalta Curte apreciază că decizia de exmatriculare cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază. După cum se poate observa, temeiul juridic invocat constituie o cauză de exmatriculare diferită de cea a intervenirii unei condamnări penale, constând în propunerea motivată a unității de recrutare, în baza rezultatelor verificărilor specifice pentru candidații "Admiși", pentru neîndeplinirea condițiilor de recrutare. Nu constituie un viciu care să atragă nulitatea actului lipsa unei mențiuni exprese în sensul că cerința neîndeplinită constă înaceea ca împotriva candidatului să nu fie în curs urmărirea penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, motivarea în fapt a actului este adecvată temeiului legal reținut, iar argumentele avute în vedere de autoritatea emitentă asigură verificarea legalității acestuia. După cum se poate deduce din simpla lecturare a acestor considerente, temeiul juridic invocat prin decizia care formează obiectul excepției de nelegalitate constituie o cauză distinctă de exmatriculare, adică de pierdere a calității de student, diferită de cea a intervenirii unei condamnări penale, fiind rezultatul verificărilor specifice pentru candidații "Admiși", efectuată în temeiul art. 19 alin. (2) din Ordinul MIRA nr. 665/2008 pentru neîndeplinirea condițiilor de recrutare, propusă de unitatea de recrutare pentru neîndeplinirea cerinței de recrutare prevăzute art. 20 alin. (1) lit. h) din același act normativ. Așadar, chiar dacă decizia care constituie obiectul excepției de nelegalitate are legătură cu soluționarea cauzei, aceasta nu este întemeiată. În realitate recurentul reclamant nu critică legalitatea actului față de starea de fapt și de drept reținută, nu susține faptul că autoritatea care a formulat propunerea de exmatriculare nu ar fi fost îndreptățită să efectueze verificările care au fundamentat propunerea de exmatriculare sau că verificarea efectuată nu respectă normele legale sau regulamentare, ci susține că exmatricularea sa trebuia să fie dispusă pe un alt temei, acest temei fiind mai favorabil, dată fiind soluția de achitare dispus de instanța penală. Înalta Curte apreciază că, prin temeiul juridic reținut, atât autoritatea emitentă cât și autoritatea care a formulat propunerea de exmatriculare au acționat cu respectarea marjei de apreciere pe care odețineau. De asemenea, este neîntemeiată critica potrivit căreia exmatricularea nu se putea dispune decât în temeiul art. 50 alin. (2) lit. g) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", întrucât prin această afirmație se tinde în realitate la înlocuirea temeiului juridic reținut de pârâți în limitele dreptului de apreciere de care dispuneau, ceea ce nu este admisibil în judecarea excepției de nelegalitate. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, a apărărilor intimaților-pârâți, invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin criticile de nelegalitate invocate în recurs, încadrate la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul reclamant a susținut că prima instanță greșit a reținut că recurentul reclamant a fost exmatriculat pe motiv că nu și-a îndeplinit obligația legală de a aduce la cunoștința unității care l-a recrutat împrejurarea că a fost declanșată o investigație împotriva sa, fără a menționa prevederile legale care instituiau această obligație, și fără să observe că la momentul înscrierii la concurs toate declarațiile sale erau conforme cu adevărul, iar prin completarea autobiografiei a încunoștințat autoritatea despre situația intervenită, însă calitatea de student o dobândise anterior, ca urmare a promovării examenului de admitere. Consideră că este contradictorie motivarea primei instanțe în sensul că nu există legături între refuzul de înmatriculare și decizia de exmatriculare pentru ca ulterior să susțină contrariul, respectiv obligativitatea efectelor deciziei de exmatriculare. Mai arată că, dată fiind situația sa de student al academiei, erau aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora măsura exmatriculării trebuia luată după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Consideră că este neîntemeiată apărarea intimatei Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" referitoare la faptul că putea doar să se conformeze propunerii de exmatriculare venită din partea IPJ Dâmbovița, fără să o cenzureze în vreun fel, având în vedere faptul că documentul transmis de IPJ Dâmbovița, conținea doar o propunere. În acest sens dispozițiile art. 52 alin(2) din Regulament stabilesc că exmatricularea se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, în baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultății. În ceea ce privește temeiul legal al deciziei de neînmatriculare, act care constituie obiectul acțiunii în anulare, Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că aceasta nu a fost luată în considerarea dosarului penal finalizat prin decizia de achitare, pentru a putea analiza la acest moment consecințele acesteia, nefiind întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. g) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014, în conformitate cu care, "Exmatricularea studenților din Academie se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, în baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultății, în următoarele situații: … g) săvârșirea de către student a unei fapte care potrivit legii penale constituie infracțiune și pentru care a intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă", ci fiind întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. h) din același act, referitoare la exmatricularea "ca urmare a propunerii motivate venită din partea unității de recrutare în urma verificărilor specifice pentru candidații declarați Admiși" . Înalta Curte observă că sunt neconcludente criticile referitoare la considerentele care vizează nerespectarea obligației de a aduce la cunoștința unității de recrutare a faptului că împotriva sa s-a declanșat urmărirea penală. Nu au relevanță, în efectuarea controlului judiciar, nici susținerile privind contradictorialitatea considerentelor care analizează legătura între decizia de exmatriculare și refuzul de reînmatriculare. Susținerile și criticile menționate nu pot influența legalitatea măsurii în raport de motivele concrete care au stat la baza refuzului exprimat de autoritatea emitentă, prin care se relevă punctul de vedere al I.P.J. Dâmbovița - autoritatea care a propus măsura pentru neîndeplinirea cerinței de recrutare prevăzute de art. 20 alin. (1) lit. h) din Ordinul MIRA nr. 665/2008, și anume: "să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea". Așadar, propunerea de exmatriculare formulată de I.P.J. Dâmbovița a avut în vedere neîndeplinirea unei cerințe de recrutare și privea fapte săvârșite anterior înmatriculării, chiar dacă urmărirea penală a fost pusă în mișcare ulterior, și constituia un motiv de exmatriculare distinct de situația unei condamnări penale, prin urmare, dosarul penal în care s-a dispus achitarea reclamantului nu putea avea consecințele scontate în ceea ce privește reînmatricularea acestuia în mod direct, întrucât nu a condus la înlăturarea împrejurărilor care au fundamentat propunerea. Având în vedere dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Ordinul nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Compartimentele de resurse umane efectuează, în volum complet, activitățile de cunoaștere a candidaților declarați admiși, materializând rezultatul acestora în Nota de cunoaștere, și completează dosarele de recrutare cu documentele necesare. Având în vedere rezultatele acestor verificări, este evident faptul că Academia era obligată să țină seama de solicitarea I.P.J. Dâmbovița, în calitate de unitate de recrutare, cât timp Academia asigură pregătirea inițială a candidaților recrutați de structurile M.A.I. pentru nevoile proprii ale acestor structuri, iar la absolvire aceștia sunt repartizați la unitatea de recrutare. Așa fiind, Academia nu putea ignora solicitarea unității de recrutare prin care se invocă faptul că, în urma activităților de verificare a candidaților admiși, s-a stabilit că recurentul reclamant nu îndeplinește condițiile de onorabilitate impuse de cadrul legal. Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr. x/27.06.2016, intimata pârâtă a adus la cunoștința recurentului reclamant că, având în vedere faptul că a fost exmatriculat, singura modalitate de dobândire a calității de student al Facultății de Poliției din cadrul Academiei este cea legală, și anume concursul, calitatea de student odată pierdută nu poate fi redobândită. În această ordine de idei Înalta Curte reține că, având în vedere temeiul legal al deciziei de exmatriculare, odată ce efectele acesteia s-au produs, reclamantul nu mai putea redobândi calitatea de student fără a susține un nou concurs. În mod corect a susținut pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" că din punct de vedere practic nu mai era posibilă înmatricularea acestuia la cursurile facultății de drept. Drept urmare, Înalta Curte împărtășește considerentele primei instanțe, potrivit cărora refuzul pârâtelor de a dispune înmatricularea recurentului reclamant nu poate fi calificat un refuz nejustificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci constituie o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu pot fi reținute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.