ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3462/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei Rectorului Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nr. 33/21.09.2015, obligarea pârâtei la reînscrierea sa în anul III de studiu, în anul universitar 2015/2016, specialitatea Penitenciare, specializarea "Ordine și Siguranță publică, exonerarea de la plata cheltuielilor de școlarizare.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 117 din 10 mai 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- A respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.

- A admis cererile conexe.

- A dispus anularea Deciziei nr. 33/21.09.2015 emisă de Rectorul Academiei de Poliție " Alexandru Ioan Cuza".

- A obligat pârâta la înscrierea reclamantului în anul III de studiu, specialitatea "Penitenciare", specializarea " Ordine și Siguranță Publică", cursuri de zi, cu frecvență, cu exonerarea reclamantului de la plata cheltuielilor de școlarizare.

- A dispus suspendarea executării Deciziei nr. 33/2015 emisă de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

- A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (3200 RON onorariu avocat și 150 RON taxa judiciară de timbru).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 117 din 10 mai 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond.

Susține recurenta că situația la învățătură a reclamantului a fost discutată în conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea profesională a studenților din Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014 (în cele ce urmează Regulamentul), în cadrul Consiliului Facultății de Politie. În ședința acestui consiliu din 14.09.2015 s-a propus avizarea măsurii exmatriculării reclamantului, măsură care a fost adoptată în unanimitate de membrii consiliului.

Se arată că exmatricularea reclamantului a fost dispusă în baza art. 48 din Carta Universitară a Academici de Poliție nr. 3698/24.06.2015, avizată în condițiile Legii nr. 1/2011 de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

De asemenea, recurenta invocă faptul că au fost respectate prevederile art. 9 alin. (1) și (4), art. 49, art. 50 alin. (1) și (2) lit. d) și art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților și în celelalte reglementări interne aplicabile.

Ca situație de fapt, se arată că reclamantul a fost exmatriculat deoarece nu a promovat nici cu ocazia primei examinări, nici în restanță și nici în reexaminare, examenul la disciplina Tehnică criminalistică iar motivarea a fost indicată atât în fapt cât și în drept în cuprinsul deciziei de exmatriculate prin trimiterea la dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d) care prevede că "Exmatricularea studenților din Academie se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, în baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultății, în următoare situații: (...) pentru nepromovarea examenelor/colocviilor, în condițiile prevăzute de art. 37 alin. (2) din prezentul regulament". Astfel, deși i s-a recunoscut dreptul de a susține de 3 ori același examen reclamantul nu a depus minimele diligente pentru promovarea acestuia - obținând nota 3 chiar și în reexaminare.

Concret, recurenta apreciază că instanța de fond a încălcat prevederile legale și regulamentare invocate în cadrul recursului și nici nu a ținut cont de specificul Academiei de Poliție, astfel cum este acesta reglementat prin H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea instituției.

Conform acestei norme legale, Academia asigură din fonduri publice, prin credite bugetare alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, contravaloarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării a tuturor studenților înmatriculați pe locuri bugetate (fără taxă) la programele de studii universitare de licență, forma de învățământ cu frecvență. Acest beneficiu legal, ce grevează asupra veniturilor publice al statului român, a determinat necesitatea introducerii, în Regulamentul intern invocat, a obligativității studenților beneficiari de a promova fiecare an de studii prin îndeplinirea cumulativă a două condiții - reglementate de art. 36 din Regulament: obținerea unui număr minim de 60 de credite ECTS concomitent cu obținerea cel puțin a notei 5 la fiecare disciplină la care este prevăzut examen/altă formă de verificare. Interpretarea instanței de fond, conform căreia pentru a promova în anul de studii următor, este suficientă obținerea de către un student exclusiv a numărului minim de credite ECTS, pe lângă faptul că nu a luat în considerare și celelalte prevederi regulamentare incidente, ar conduce la următoare situația inacceptabilă: studenții nu ar mai trebui să obțină nota minimă de trecere la examenele obligatorii de an, promovarea fiind asigurată doar prin obținerea numărului minim de credite ECTS, în condițiile în care toate cheltuielile ocazionate de întreținerea pe timpul școlarizării sunt suportate de către instituție, Cu alte cuvinte, studenții beneficiari de întreținere gratuită nu ar mai avea nici măcar minima obligație morală de a susține examenele obligatorii de an, promovarea fiindu-le asigurată doar prin numărul minim de credite ECTS, adică doar prin simpla frecventare a activităților educaționale stabilite conform planurilor anuale de învățământ.

Creditele ECTS nu înlocuiesc evaluarea studentului prin note și de aceea ele nu au scopul de a măsura calitatea învățării, fiind un alt mod de cuantificare cantitativă a rezultatelor învățării și nu de evaluare calitativă a acestora. în sistemul E.C.T.S., creditele pot fi obținute doar după completarea volumului de muncă pretins studentului (sub toate formele ei) și a evaluării rezultatelor învățării. Acumularea de credite reprezintă așadar acumularea de rezultate. Deoarece creditele nu măsoară calitatea pregătirii studentului (aceasta fiind evaluată prin note) nu există interferențe între acordarea creditelor și evaluarea prin note.

În acest context, este evident că norma de drept care stabilește obligativitatea aplicării sistemului E.C.T.S., respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoașterii academice a studenților români în afara țării și transferabilitatea creditelor de studii între facultățile aceleiași instituții de învățământ superior, între instituțiile românești de învățământ superior și între acestea și universitățile din alte țări. În consecință, în raport de scopul legii, nu se poate constata decât că în speță, aplicarea necorespunzătoare, sau chiar o eventuală lipsă a aplicării sistemului ECTS nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate de reclamant, în speță fiind incidente dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților în Academia de Politie.

În consecință, nu se poate reține decât că actul administrativ contestat a fost emis în baza și în executarea Regulamentului privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza" și al art. 17 din Legea nr. 288/2004. La întocmirea acestora a fost respectată forma și procedura prevăzută de actele normative în vigoare fiind emise cu respectarea limitelor de competență ale instituției. Legalitatea acestuia nu poate fi afectată de aplicarea în orice fel (complet, defectuos ori incomplet) a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 288/2004, argumentele invocate de reclamant pentru admiterea cererii nefiind incidente scopului normei de drept invocate, respectiv recunoașterea academică a studenților români, din susținerile reclamantului, din motivația acestuia și din piesele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă nicio vătămare a acestui drept.

Se mai susține că instanța de fond nu a precizat care sunt acele prevederi regulamentare care au fost pretins încălcate de recurentă, limitându-se la constatările cu titlu general citate mai sus.

Mai mult, în mod eronat, instanța de fond consideră că recurenta a încălcat reclamantului un pretins drept de a susține două reexaminări. Subliniază că un astfel de beneficiu nu este reglementat nici în prevederile Legii nr. 288/2004, nici în Carta Universitară a Academiei și nici în Regulamentul aplicabil, astfel încât soluția instanței apare ca fiind vădit nesusținută.

Pe marginea soluționării cererii de suspendare a deciziei de exmatriculare, arată că în mod greșit instanța de judecată a admis cererea de suspendare, întrucât nu există în cauză nici un caz bine justificat și nici o pagubă iminentă.

1.4 Apărările formulate în cauză:

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Intimatul precizează, în primul rând, că recurenta nu a criticat un motiv important care a determinat soluția instanței de fond, și anume, acela ca actul administrativ nu răspunde cerinței legale de a fi fost motivat în fapt, cerința intrinseca care asigura prezumția de legalitate a actului administrativ a cărei nerespectare atrage anularea acestuia.

În legătură cu criticile formulate, intimatul susține că singura disciplină la care nu a obținut nota de trecere, respectiv 5, a fost "Tehnica Criminalistica ", disciplina care s-a studiat doar în semestrul I al anului II și la care, la final de semestru I, s-a susținut testarea semestriala pe care nu a promovat-o.

Sesiunile, de examene din anul II de studiu, au fost în ianuarie 2015 (pentru semestrul I) și iunie 2015 (pentru semestrul II).

Contrar tuturor celorlalte discipline, în mod discriminatoriu și în pofida finalității unei testări la o materie semestriala, la Tehnica Criminalistica, nu li s-a permis studenților care nu au obținut nota 5, la testarea semestriala, sa susțină examenul parțial care a avut loc în sesiunea de examene din ianuarie 2015, cum s-a procedat la celelalte materii de semestru, ci, abia în iunie 2015", la o perioadă lungă de la data la care s-a studiat și predat materia și la finalul unui an de studiu solicitant, după susținerea și promovarea a 20 de examene și colocvii.

În aceste condiții, intimatul a fost trimis direct în sesiunea de reexaminări pe fondul oboselii acumulate și a stresului provocat de consecințele unei eventuale nepromovări a examenului la materia în discuție nu a obținut nota de promovare la disciplina arătată, în sesiunea de reexaminări.

Ca atare, este falsa susținerea recurentei conform căreia intimatul a fost supus la 3 examinare/testări la materia în discuție, aceasta deoarece nu a existat acea "prima examinare " de care face vorbire recurenta și care trebuia sa aibă loc, este adevărat, în sesiunea de examene din ianuarie 2015, ci, a fost trimis direct în sesiunea de restante și, apoi, în cea de reexaminări.

Deci, nu a fost "recunoscut" acel drept conferit chiar de art. 37 din Regulamentul propriu al Academiei de Politie.

În acest context, instanța de fond a reținut în mod corect faptul ca la rezultatul final obținut de intimat la materia în discuție a concordat o cauză imputabilă conducerii instituției care a permis un tratament discriminatoriu la susținerea examenului parțial din semestrul I, tocmai în sesiunea din iunie 2015 și nu la cea din ianuarie 2015, adică, la o perioada lunga de timp de la data studierii și însușirii materiei.

Consideră intimatul ca recurenta a manifestat o lipsă totală de transparență cu privire la E.C.T.S. instituit la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, întrucât nu i-a permis reexaminarea pentru singurul examen nepromovat, deși acumulase, până atunci, un număr necesar de credite de studiu transferabile, așa cum rezultă și din certificarea emisă de pârâtă nr. 19-080/24.09.2015.

Astfel, pârâta a încălcat dispozițiile legale imperative invocate prin neadaptarea regulamentelor de ordine interioară și nearmonizându-le cu E.C.T.S.

Temeiul de drept invocat de pârâtă prin dispoziția atacată, contravine normelor europene în materie, inclusiv, celor prevăzute de Legea nr. 288/2004 cărora nu li se dă eficiență, deși conform art. 11 și art. 20 alin. (2) din Constituția României, dreptul comunitar este prioritar.

2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante:

Recursul pârâtei este grevat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susținând, în principiu că au fost încălcate prevederi de drept material.

Concret, s-a susținut că exmatricularea reclamantului a fost dispusă în baza Cartei Universitare, dar și potrivit art. 9 alin. (1) și (4), art. 49, art. 50 alin. (1) și (2) lit. d) și art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014.

Așa cum legal a reținut instanța de fond, recurenta pârâtă, în exercitarea atribuțiilor sale, a încălcat prevederile art. 37 din propriul Regulament, așa cum a fost invocat acesta în cuprinsul acțiunii și al prezentului recurs.

Astfel, potrivit acestei prevederi: "(1) Studentul care nu promovează, în sesiunea de restanțe, examenele la disciplinele incluse în parcursul obligatoriu de studiu prevăzut în planurile de învățământ are dreptul să susțină reexaminarea la două discipline, în regim cu taxă. (2) În cazul în care nu promovează nici după reexaminare, studentul va fi exmatriculat din Academie, cu suportarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării".

Deși recurenta susține că i-au fost acordate studentului dreptul la o examinare și încă două reexaminări, potrivit normei citate, astfel că este legală exmatricularea, Înalta Curte constată că din documentele dosarului rezultă o altă situație de fapt.

Sesiunile de examene din anul II de studiu, au fost în ianuarie 2015 (pentru sem. I) și iunie 2015 (pentru semestrul II), iar la disciplina Tehnica Criminalistica nu li s-a permis studenților care au obținut nota 5, la testarea semestrială să susțină examenul parțial care a avut loc în sesiunea de examene din ianuarie 2015, cum s-a procedat la celelalte materii de semestru, ci abia în iunie 2015.

Așadar, contrar celor stipulate în acest articol, nu i s-a respectat dreptul de a susține cel puțin 2 reexaminări, și astfel doar după respectarea acestui drept, în cazul în care înregistra restanțe la mai mult de 2 colocvii/examene după susținerea sesiunilor de restanțe, se putea dispune exmatricularea.

Reținând corect această situație de fapt, în mod legal prima instanță a constatat că actul administrativ i-a produs intimatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.

Se observă că deși recurenta susține, în recurs că intimatul a fost supus unei prime examinări, iar ulterior la o sesiune de restanțe și o reexaminare, aceasta nu face nicio dovadă în sensul celor antamate, iar succesiunea evenimentelor în timp și actele dosarului infirmă această argumentare.

Pe de altă parte, aprecierile recurentei sunt contradictorii, în condițiile în care, la finalul recursului susține că acest beneficiu, al celor două reexaminări, nu este prevăzut nici în dispozițiile Legii nr. 288/2004, nici în Carta Universitară a Academiei și nici în Regulamentul aplicabil, ignorând prevederile mai sus citate.

Este de observat că prima instanță nu a afirmat că studentul poate susține la nesfârșit examenele nepromovate fără vreo limitare legală, ci a reținut că în privința materiei nepromovate de intimat nu au fost respectate prevederile regulamentare referitoare la numărul de examinări în urma cărora să se concluzioneze că acesta nu a promovat anul școlar și este pasibil de exmatriculare.

Prin soluția pronunțată, instanța de fond nu a încălcat nici normele legale ce reglementează specificul Academiei de Poliție, astfel cum este acesta reglementat prin H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea instituției finanțată din fonduri publice, deoarece nu s-a introdus o normă de favoare intimatului din prezenta cauză, ci s-a constatat că recurenta nu a aplicat fidel normele sale de funcționare în privința examinării acestuia.

Analizând motivul de recurs referitor la faptul că aplicarea necorespunzătoare, sau chiar o eventuală lipsă a aplicării sistemului ECTS nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate de reclamant, în speță fiind incidente dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților în Academia de Politie, se constată că nici acesta nu este apt să conducă la infirmarea soluției atacate.

De remarcat că și dacă ar fi primite argumentele recurentei în legătură cu funcționarea sistemului ECTS, acestea nu ar putea să ateste legalitatea actului administrativ emis, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță a constatat o încălcare a normelor regulamentare ce nu au o legătură directă cu aplicarea punctelor de studiu.

Prima instanță a argumentat soluția adoptată și prin prisma acestor principii, din perspectiva faptului că intimatului i s-ar fi cuvenit acordarea unei noi reexaminări și datorită rezultatelor obținute în anul anterior de studiu și care întrunea un număr de 60 de credite transferabile, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004.

Nu este de ignorat nici faptul că un alt motiv de nelegalitate al actului administrativ atacat analizat și argumentat de instanța de fond, a fost acela al lipsei unei motivări adecvate a acestuia, aspect ce nu a fost criticat în prezentul recurs.

Susținerile privind nelegala dispunere a suspendării deciziei de exmatriculare, nu vor mai fi analizate, în raport de cele reținute pe asupra motivelor de anulare ale aceleiași decizii, dar și raportat la faptul că suspendarea nu mai produce efecte după pronunțarea prezentei hotărâri.

2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" împotriva Sentinței civile nr. 117 din 10 mai 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - NN