ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila și ulterior pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe prin sentința nr. 801/2012, reclamantul G.N.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție A.I.C. anularea Dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție A.I.C. nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și obligarea acesteia la reînmatricularea sa în anul III de studiu Specialitatea Poliției de Frontieră – specializarea „Ordine și siguranță publică” cursuri cu frecvență zi.

Totodată, a cerut exonerarea sa de plata cheltuielilor de școlarizare și să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este student la Facultatea de Poliție de Frontieră, specializarea „Ordine și siguranță publică” – anul I și prin dispoziția atacată s-a dispus, în mod nelegal, exmatricularea, fiind obligat la plata cheltuielilor de școlarizare. Reclamantul a precizat că pârâta este o instituție publică de învățământ superior acreditată din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 294 din 21 februarie 2007, conform căruia – Academia de Poliție A.I.C.

București, înființată în baza H.G. nr. 137/1991 îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 288/2004. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 318 din 28 iunie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea Dispoziției zilnice a rectorului Academia de Poliție A.I.C. nr. S/183/2011, obligând pârâta la reînmatricularea reclamantului în anul III de studiu Specialitatea Poliția de Frontieră, specializarea „Ordine și siguranță publică” cursuri cu frecvență zi și exonerarea reclamantului de la plata cheltuielilor de școlarizare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În calitate de student al Facultății de Poliție specialitatea Poliția de Frontieră, specializarea „Ordine și siguranță publică” cursuri cu frecvență din anul I de studiu, reclamantul a promovat toate examenele cu medii în majoritate peste 7, realizând un număr de 172 credite precum și 19 examene din cele 21 stabilite în anul II de studiu, mai puțin 2(două) examene (informare și tehnica criminalistică) realizând un număr de 148 credite. Reclamantul nu a reușit a promova cele două examene sus menționate, din motive imputabile conducerii facultății care a programat examenele zilnic, fără pauze de cel puțin 24-48 ore, așa cum prevede regulamentul, determinând lipsa de randament intelectual, ca urmare a oboselii acumulate.

Prin dispoziția rectorului atacată, deși reclamantul a acumulat creditele susmenționate, iar nepromovarea examenelor nu s-a datorat unor cauze imputabile, s-a dispus nelegal exmatricularea sa și obligarea la plata cheltuielilor de școlarizare, având în vedere că nepromovarea de reclamant a celor două examene s-a datorat pe de o parte, numărului foarte mare de examene susținute în anul II – respectiv 19 – care au determinat o oboseală excesivă, cât și organizării defectuoase a examenelor, ce nu a permis acordarea de pauze între examene de cel puțin 24-48 ore, ce a determinat afectarea randamentului intelectual, cât și evaluarea incorectă, chiar subiectivă a lucrărilor acestuia. Prima instanță a reținut, în speță, o lipsă totală de transparență a pârâtei cu privire la E.C.T.S.

instituit la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, întrucât nu i-a permis reclamantului reexaminarea pentru examenele nepromovate, deși acumulase până atunci un număr necesar de credite de studiu transferabile, așa cum rezultă și din certificarea emisă de pârâtă nr. 376326.1/17 din 20 septembrie 2011 anexată. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că pârâta a încălcat dispozițiile legale imperative invocate prin neadaptarea regulamentelor de ordine interioară și nearmonizându-le cu E.C.T.S. Temeiul de drept invocat de pârâtă prin dispoziția atacată, contravine normelor europene în materie, inclusiv, celor prevăzute de Legea nr. 288/2004 cărora nu li se dă eficiență, deși conform art. 11 și 20 alin. (2) din Constituția României, dreptul comunitar este prioritar.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 318/2012 a Curții de Apel Galați, apreciată ca netemeinică și nelegală a formulat recurs Academia de Poliție A.I.C., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, se susține, în esență, că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond fiind în eroare în ce privește constatarea nerespectării prevederilor legale în materia creditelor transferabile. Recurenta-pârâtă menționează că întrucât dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale nu prevăd că numărul minim de credite nu poate fi egal cu numărul maxim de credite, Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție emis în baza acestei legi, a stabilit că numărul de credite minim necesar accederii în anul universitar superior este de 60 de credite.

Cum intimatul-reclamant nu a promovat toate examenele anului II de studii, situație care echivalează în fapt cu repetarea de către acesta a disciplinelor aferente unui an de studii anterior, lucru incompatibil cu statutul său de student al Academiei de Poliție, fiind contrar și dispozițiilor art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., art. 34 alin. (2) din Carta Universitară a Academiei de Poliție, art. 41 din Regulament, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la reînmatricularea acestuia în anul III de studii. Recurenta-pârâtă menționează și faptul că Regulamentul privind aplicarea E.C.T.S. și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din cadrul Academiei de Poliție sunt documente ce reglementează situații distincte.

Astfel, norma de drept care stabilește obligativitatea aplicării sistemului E.C.T.S., respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoașterii academice a studenților români în afara țării și transferabilitatea creditelor de studii. În raport de scopul legii nu se poate constata în cauză că aplicarea necorespunzătoare sau chiar o eventuală lipsă a aplicării sistemului E.C.T.S. ar afecta legalitatea actelor administrative atacate de reclamant, întrucât sunt incidente dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Academiei de Poliție.

Recurenta-pârâtă susține și critica potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a reținut că a încălcat prevederile art. 35 și 36 din Regulament, întrucât din planificarea examenelor depusă la dosar de reclamant rezultă că sesiunea de restanțe a fost programată astfel încât fiecărui examen la care reclamantul susține că a participat să-i fie rezervată cel puțin o zi calendaristică în care să se desfășoare examinarea propriu-zisă. De asemenea, se arată că fără nicio motivare, prima instanță a reținut „evaluarea incorectă, chiar subiectivă a lucrărilor date de reclamant”. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate apreciată ca temeinică și legală, combătând criticile recurentei.

Se menționează, în esență, că autoritatea pârâtă în mod nelegal nu i-a permis reexaminarea pentru examenele nepromovate, încălcându-se dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, prin neadaptarea regulamentelor de ordine interioară și nearmonizarea lor cu E.C.T.S. care se aplică și studenților români nu doar în situația transferării lor de la o universitate la alta sau la o universitate din Europa. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. În cauză, intimatul-reclamant prin Dispoziția rectorului autorității pârâte nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a fost exmatriculat din Academia de Poliție A.I.C.

pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar 2010-2011, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării. În fapt, intimatul-reclamant, în anul universitar 2010-2011 nu a promovat examenele la disciplinele „Drept financiar” și „Tehnica criminalistică”, nefiindu-i permisă reexaminarea pentru examenele nepromovate, conform art. 42 din Regulamentul nr. 3227284 din 25 iunie 2011. Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, „(1) Studiile universitare de licență corespund unui număr cuprins între minimul 180 și maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform E.C.T.S. (2) În sensul prezentei legi, creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unități de cursuri și altor activități didactice.

Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însușirea unei discipline. (3) La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de licență este de 3-4 ani și corespunde unui număr de 60 credite de studiu transferabile pentru un an de studii”. Conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege, „Aplicarea în toate universitățile a Sistemului E.C.T.S. este obligatorie”. Potrivit art. 1 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3617/2005, „Această măsură se aplică în ciclul de studii universitare de licență, cât și în ciclul de studii de masterat, începând cu anul universitar 2005-2006”. În cuprinsul art. 41 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție A.I.C.

nr. 3727284 din 15 iunie 2011 emis în cel de-al doilea semestru al anului universitar 2010-2011 s-a prevăzut că „Promovarea unui an de studiu este condiționată de realizarea a minimum 60 de puncte/credit aferente disciplinelor obligatorii și opționale din planul de învățământ”. Față de dispozițiile regulamentare menționate anterior, rezultă că autoritatea pârâtă a prevăzut că numărul minim de credite obținut pentru promovare este numărul maxim de credite pentru un an de studii. Stabilirea numărului de credite minim pentru promovare care să fie egal cu numărul maxim de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu nu înseamnă respectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, nefiind nici în spiritul acestor dispoziții și nici al celor privind E.C.T.S.

Din punct de vedere logic și fizic, numărul maxim și minim de credite nu poate să coincidă. Mai mult, numărul de 180 de credite de studiu transferabile pentru studiile universitare de licență Ciclul I se impun a fi realizate/obținute pe durata studiilor de maxim 3 ani, care, cumulate pe ani universitari, să conducă la recunoașterea studiilor universitare de licență, neexistând dispoziții legale care să prevadă/condiționeze înmatricularea/promovarea în anul universitar următor de obținerea numărului de 60 de credite de studiu transferabile. Faptul că nu a fost în intenția legiuitorului să impună un număr de credite necesar promovării anului universitar și implicit că acesta nu poate fi în nici un caz egal cu numărul de credite de studiu transferabile stabilit pentru un an de studiu (60) rezultă și din interpretarea logică-juridică a dispozițiilor art. 148 alin. (1)-(3) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

Real este că potrivit art. 176 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, autoritatea publică recurentă poate emite regulamente proprii, însă acestea pot fi emise numai în condițiile și în spiritul legii. Prin urmare, față de toate considerentele expuse, este evident că dispozițiile regulamentare emise de recurentă în ceea ce privește impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile pentru promovarea unui an de studiu nu corespund nici literei și nici scopului dispozițiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/20101, Ordinului M.E.C. nr. 36147/2005 și E.C.T.S., astfel că toate criticile din cererea de recurs ce vizează aceste aspecte sunt nefondate. În altă ordine, sunt nefondate și criticile referitoare la faptul că în mod greșit instanța a reținut încălcarea art. 35 și 36 din Regulament.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor regulamentare și implicit vătămarea sa în raport cu susținerea examenelor din anul II, instanța de fond reținând ca fapt imputabil recurentei organizarea/programarea acestor examene. Or, în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta face vorbire doar de examenele din sesiunea de restanțe și reexaminări. Organizarea/programarea examenelor include toate sesiunile: de examen inițial, de restanțe, de reexaminări, față de care recurenta nu a dovedit respectarea dispozițiilor din Regulament. Într-adevăr, instanța de fond a reținut și faptul că nepromovarea celor două examene s-a datorat și „evaluării incorecte, chiar subiective a lucrărilor date de reclamant”, fără a detalia acest aspect.

Însă această apreciere a fost făcută în contextul în care au fost menționate situațiile care au condus la nepromovarea examenelor și mai mult, aceasta nu a fost determinantă în ceea ce privește soluția pronunțată. Prin urmare, criticile nu pot schimba soluția instanței de fond. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază sentința recurată ca fiind legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Academia de Poliție A.I.C. împotriva Sentinței nr. 318 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2013.