ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila și ulterior pe rolul Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a

declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe prin sentința

nr. 801/2012, reclamantul G.N.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Academia de Poliție A.I.C. anularea Dispoziției zilnice a rectorului Academiei

de Poliție A.I.C. nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și obligarea acesteia la reînmatricularea

sa în anul III de studiu Specialitatea Poliției de Frontieră – specializarea

„Ordine și siguranță publică” cursuri cu frecvență zi.

Totodată, a cerut exonerarea sa de plata

cheltuielilor de școlarizare și să fie obligată la plata cheltuielilor de

judecată

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că este student la Facultatea de Poliție de Frontieră, specializarea „Ordine și

siguranță publică” – anul I și prin dispoziția atacată s-a dispus, în mod

nelegal, exmatricularea, fiind obligat la plata cheltuielilor de școlarizare.

Reclamantul a precizat că pârâta este o

instituție publică de învățământ superior acreditată din rețeaua de învățământ

de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al

studiilor universitare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 294

din 21 februarie 2007, conform căruia – Academia de Poliție A.I.C. București,

înființată în baza H.G. nr. 137/1991 îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 288/2004.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 318 din 28 iunie 2012, a admis

acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea Dispoziției zilnice a

rectorului Academia de Poliție A.I.C. nr. S/183/2011, obligând pârâta la

reînmatricularea reclamantului în anul III de studiu Specialitatea Poliția de

Frontieră, specializarea „Ordine și siguranță publică” cursuri cu frecvență zi

și exonerarea reclamantului de la plata cheltuielilor de școlarizare.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

În calitate de student al Facultății de

Poliție specialitatea Poliția de Frontieră, specializarea „Ordine și siguranță

publică” cursuri cu frecvență din anul I de studiu, reclamantul a promovat

toate examenele cu medii în majoritate peste 7, realizând un număr de 172

credite precum și 19 examene din cele 21 stabilite în anul II de studiu, mai

puțin 2(două) examene (informare și tehnica criminalistică) realizând un număr

de 148 credite. Reclamantul nu a reușit a promova cele două examene sus

menționate, din motive imputabile conducerii facultății care a programat

examenele zilnic, fără pauze de cel puțin 24-48 ore, așa cum prevede

regulamentul, determinând lipsa de randament intelectual, ca urmare a oboselii

acumulate.

Prin dispoziția rectorului atacată, deși

reclamantul a acumulat creditele susmenționate, iar nepromovarea examenelor nu

s-a datorat unor cauze imputabile, s-a dispus nelegal exmatricularea sa și

obligarea la plata cheltuielilor de școlarizare, având în vedere că

nepromovarea de reclamant a celor două examene s-a datorat pe de o parte,

numărului foarte mare de examene susținute în anul II – respectiv 19 – care au

determinat o oboseală excesivă, cât și organizării defectuoase a examenelor, ce

nu a permis acordarea de pauze între examene de cel puțin 24-48 ore, ce a

determinat afectarea randamentului intelectual, cât și evaluarea incorectă,

chiar subiectivă a lucrărilor acestuia.

Prima instanță a reținut, în speță, o lipsă

totală de transparență a pârâtei cu privire la E.C.T.S. instituit la art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 288/2004, întrucât nu i-a permis reclamantului reexaminarea

pentru examenele nepromovate, deși acumulase până atunci un număr necesar de

credite de studiu transferabile, așa cum rezultă și din certificarea emisă de

pârâtă nr. 376326.1/17 din 20 septembrie 2011 anexată.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut

că pârâta a încălcat dispozițiile legale imperative invocate prin neadaptarea

regulamentelor de ordine interioară și nearmonizându-le cu E.C.T.S. Temeiul de

drept invocat de pârâtă prin dispoziția atacată, contravine normelor europene

în materie, inclusiv, celor prevăzute de Legea nr. 288/2004 cărora nu li se dă

eficiență, deși conform art. 11 și 20 alin. (2) din Constituția României,

dreptul comunitar este prioritar.

Împotriva Sentinței nr. 318/2012 a Curții de

Apel Galați, apreciată ca netemeinică și nelegală a formulat recurs Academia de

Poliție A.I.C., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea căii de atac, se susține, în

esență, că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, instanța de fond fiind în eroare în ce privește

constatarea nerespectării prevederilor legale în materia creditelor

transferabile.

Recurenta-pârâtă menționează că întrucât

dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale nu prevăd că numărul minim

de credite nu poate fi egal cu numărul maxim de credite, Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție emis în baza

acestei legi, a stabilit că numărul de credite minim necesar accederii în anul

universitar superior este de 60 de credite.

Cum intimatul-reclamant nu a promovat toate

examenele anului II de studii, situație care echivalează în fapt cu repetarea

de către acesta a disciplinelor aferente unui an de studii anterior, lucru

incompatibil cu statutul său de student al Academiei de Poliție, fiind contrar și

dispozițiilor art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și

funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., art. 34 alin. (2) din Carta

Universitară a Academiei de Poliție, art. 41 din Regulament, în mod greșit

instanța de fond a dispus obligarea sa la reînmatricularea acestuia în anul III

de studii.

Recurenta-pârâtă menționează și faptul că

Regulamentul privind aplicarea E.C.T.S. și Regulamentul privind activitatea

profesională a studenților din cadrul Academiei de Poliție sunt documente ce

reglementează situații distincte.

Astfel, norma de drept care stabilește

obligativitatea aplicării sistemului E.C.T.S., respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004,

promovează posibilitatea recunoașterii academice a studenților români în afara

țării și transferabilitatea creditelor de studii.

În raport de scopul legii nu se poate

constata în cauză că aplicarea necorespunzătoare sau chiar o eventuală lipsă a

aplicării sistemului E.C.T.S. ar afecta legalitatea actelor administrative

atacate de reclamant, întrucât sunt incidente dispozițiile cuprinse în

Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Academiei de

Poliție.

Recurenta-pârâtă susține și critica potrivit

căreia în mod greșit instanța de fond a reținut că a încălcat prevederile art. 35

și 36 din Regulament, întrucât din planificarea examenelor depusă la dosar de

reclamant rezultă că sesiunea de restanțe a fost programată astfel încât

fiecărui examen la care reclamantul susține că a participat să-i fie rezervată

cel puțin o zi calendaristică în care să se desfășoare examinarea propriu-zisă.

De asemenea, se arată că fără nicio motivare,

prima instanță a reținut „evaluarea incorectă, chiar subiectivă a lucrărilor

date de reclamant”.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței

recurate apreciată ca temeinică și legală, combătând criticile recurentei.

Se menționează, în esență, că autoritatea

pârâtă în mod nelegal nu i-a permis reexaminarea pentru examenele nepromovate,

încălcându-se dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, prin

neadaptarea regulamentelor de ordine interioară și nearmonizarea lor cu E.C.T.S.

care se aplică și studenților români nu doar în situația transferării lor de la

o universitate la alta sau la o universitate din Europa.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de

criticile formulate, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În cauză, intimatul-reclamant prin Dispoziția

rectorului autorității pârâte nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a fost exmatriculat

din Academia de Poliție A.I.C. pentru nepromovarea din motive imputabile a

anului universitar 2010-2011, cu obligația restituirii cheltuielilor de

întreținere pe timpul școlarizării.

În fapt, intimatul-reclamant, în anul

universitar 2010-2011 nu a promovat examenele la disciplinele „Drept financiar”

și „Tehnica criminalistică”, nefiindu-i permisă reexaminarea pentru examenele

nepromovate, conform art. 42 din Regulamentul nr. 3227284 din 25 iunie 2011.

Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 288/2004

privind organizarea studiilor universitare, „(1) Studiile universitare de

licență corespund unui număr cuprins între minimul 180 și maximum 240 de

credite de studiu transferabile, conform E.C.T.S. (2) În sensul prezentei legi,

creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unități de

cursuri și altor activități didactice. Prin creditele de studiu transferabile

se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată

de student pentru însușirea unei discipline. (3) La învățământul de zi, durata

normală a studiilor universitare de licență este de 3-4 ani și corespunde unui

număr de 60 credite de studiu transferabile pentru un an de studii”.

Conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege,

„Aplicarea în toate universitățile a Sistemului E.C.T.S. este obligatorie”.

Potrivit art. 1 din Ordinul Ministrului

Educației și Cercetării nr. 3617/2005, „Această măsură se aplică în ciclul de

studii universitare de licență, cât și în ciclul de studii de masterat,

începând cu anul universitar 2005-2006”.

În cuprinsul art. 41 din Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție A.I.C. nr. 3727284

din 15 iunie 2011 emis în cel de-al doilea semestru al anului universitar

2010-2011 s-a prevăzut că „Promovarea unui an de studiu este condiționată de

realizarea a minimum 60 de puncte/credit aferente disciplinelor obligatorii și

opționale din planul de învățământ”.

Față de dispozițiile regulamentare menționate

anterior, rezultă că autoritatea pârâtă a prevăzut că numărul minim de credite

obținut pentru promovare este numărul maxim de credite pentru un an de studii.

Stabilirea numărului de credite minim pentru

promovare care să fie egal cu numărul maxim de credite de studiu transferabile

pentru un an de studiu nu înseamnă respectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 288/2004, nefiind nici în spiritul acestor dispoziții și nici al

celor privind E.C.T.S.

Din punct de vedere logic și fizic, numărul

maxim și minim de credite nu poate să coincidă.

Mai mult, numărul de 180 de credite de studiu

transferabile pentru studiile universitare de licență Ciclul I se impun a fi

realizate/obținute pe durata studiilor de maxim 3 ani, care, cumulate pe ani

universitari, să conducă la recunoașterea studiilor universitare de licență,

neexistând dispoziții legale care să prevadă/condiționeze

înmatricularea/promovarea în anul universitar următor de obținerea numărului de

60 de credite de studiu transferabile.

Faptul că nu a fost în intenția legiuitorului

să impună un număr de credite necesar promovării anului universitar și implicit

că acesta nu poate fi în nici un caz egal cu numărul de credite de studiu

transferabile stabilit pentru un an de studiu (60) rezultă și din interpretarea

logică-juridică a dispozițiilor art. 148 alin. (1)-(3) din Legea nr. 1/2011 a

educației naționale.

Real este că potrivit art. 176 alin. (5) din

Legea nr. 1/2011, autoritatea publică recurentă poate emite regulamente

proprii, însă acestea pot fi emise numai în condițiile și în spiritul legii.

Prin urmare, față de toate considerentele

expuse, este evident că dispozițiile regulamentare emise de recurentă în ceea

ce privește impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile

pentru promovarea unui an de studiu nu corespund nici literei și nici scopului

dispozițiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/20101, Ordinului M.E.C. nr. 36147/2005

și E.C.T.S., astfel că toate criticile din cererea de recurs ce vizează aceste

aspecte sunt nefondate.

În altă ordine, sunt nefondate și criticile

referitoare la faptul că în mod greșit instanța a reținut încălcarea art. 35 și

36 din Regulament.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată

rezultă că reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor regulamentare și

implicit vătămarea sa în raport cu susținerea examenelor din anul II, instanța

de fond reținând ca fapt imputabil recurentei organizarea/programarea acestor

examene.

Or, în cuprinsul motivelor de recurs,

recurenta face vorbire doar de examenele din sesiunea de restanțe și

reexaminări.

Organizarea/programarea examenelor include

toate sesiunile: de examen inițial, de restanțe, de reexaminări, față de care

recurenta nu a dovedit respectarea dispozițiilor din Regulament.

Într-adevăr, instanța de fond a reținut și

faptul că nepromovarea celor două examene s-a datorat și „evaluării incorecte,

chiar subiective a lucrărilor date de reclamant”, fără a detalia acest aspect.

Însă această apreciere a fost făcută în contextul în care au fost menționate

situațiile care au condus la nepromovarea examenelor și mai mult, aceasta nu a

fost determinantă în ceea ce privește soluția pronunțată.

Prin urmare, criticile nu pot schimba soluția

instanței de fond.

Față de toate considerentele expuse, Înalta

Curte apreciază sentința recurată ca fiind legală și temeinică, astfel că în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Academia de

Poliție A.I.C. împotriva Sentinței nr. 318 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

ianuarie 2013.